HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

26 iunie 2019(*)

„Marcă a Uniunii Europene – Cererile de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene verbale 200 PANORAMICZNYCH, 300 PANORAMICZNYCH, 400 PANORAMICZNYCH, 500 PANORAMICZNYCH și 1000 PANORAMICZNYCH – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare – Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001 – Lipsa unui abuz de putere”

În cauzele conexate T‑117/18 -T‑121/18,

Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o. o., cu sediul în Częstochowa (Polonia), reprezentată de C. Rogula, avocat,

reclamantă,

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de D. Walicka, în calitate de agent,

pârât,

având ca obiect acțiuni formulate împotriva a cinci decizii ale Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 15 decembrie 2017 (cauzele R 2194/2016‑5, R 2195/2016‑5, R 2200/2016‑5, R 2201/2016‑5 și R 2208/2016‑5) privind cererile de înregistrare a semnelor verbale 200 PANORAMICZNYCH, 300 PANORAMICZNYCH, 400 PANORAMICZNYCH, 500 PANORAMICZNYCH și 1000 PANORAMICZNYCH ca mărci ale Uniunii Europene,

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din domnii A. M. Collins, președinte, R. Barents și J. Passer (raportor), judecători,

grefier: domnul E. Hendrix, administrator,

având în vedere cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 20 februarie 2018,

având în vedere memoriile în răspuns depuse la grefa Tribunalului la 4 iulie 2018,

având în vedere decizia din 5 octombrie 2018 privind conexarea cauzelor T‑117/18-T‑121/18 pentru buna desfășurare a fazei orale a procedurii și pentru pronunțarea deciziei prin care se încheie judecata,

în urma ședinței din 5 decembrie 2018,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 1 aprilie 2016, reclamanta, Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o. o., a depus cinci cereri de înregistrare a unor mărci ale Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].

2        Mărcile a căror înregistrare a fost solicitată sunt semnele verbale 200 PANORAMICZNYCH, 300 PANORAMICZNYCH, 400 PANORAMICZNYCH, 500 PANORAMICZNYCH și 1000 PANORAMICZNYCH.

3        Produsele pentru care s‑au solicitat înregistrările fac parte din clasa 16 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu modificările și revizuirile ulterioare, și corespund descrierii următoare: „Reviste [publicații periodice]”.

4        Prin scrisorile din 2 și din 3 mai 2016, examinatorul a informat reclamanta că motivele absolute de refuz prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul 2017/1001] se opun înregistrării mărcilor solicitate. În acest sens, a reținut că termenul „panoramicznych” (panoramice) desemnează pentru publicul polonofon un tip de cuvinte încrucișate și că semnele indică faptul că revistele conțin 200, 300, 400, 500 și, respectiv, 1000 de cuvinte încrucișate panoramice.

5        Prin scrisorile din 28 și din 30 iunie 2016, reclamanta a prezentat observații și a furnizat elemente de probă care să demonstreze că termenul „panoramicznych” (panoramice) nu desemnează în limba polonă un tip de cuvinte încrucișate și că, în orice caz, mărcile solicitate au dobândit un caracter distinctiv secundar.

6        Prin cinci decizii din 29 septembrie 2016, examinatorul și‑a menținut poziția și a refuzat înregistrarea mărcilor solicitate pentru „reviste [publicații periodice]”, în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

7        La 27 noiembrie 2016, reclamanta a introdus o cale de atac împotriva fiecărei decizii a examinatorului, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001). La 29 și 30 ianuarie 2017, reclamanta a depus memorii care expuneau motivele căii de atac.

8        La 16 mai 2017, camera de recurs a adresat o scrisoare reclamantei, în temeiul articolului 63 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 70 din Regulamentul 2017/1001), solicitând acesteia să prezinte observații cu privire la anumite detalii referitoare la cererile și la procedurile de declarare a nulității din Polonia, în măsura în care ele se refereau la mărci identice cu mărcile solicitate.

9        Prin scrisorile din 26 iunie și din 18 august 2017, reclamanta a prezentat observațiile sale în fața camerei de recurs.

10      La 17 octombrie 2017, camera de recurs a informat‑o pe reclamantă că documentele prezentate nu priveau utilizarea semnelor verbale ca mărci, ci funcția lor descriptivă, și că nu este posibil să se constate că aceste semne au dobândit un caracter distinctiv secundar.

11      Prin scrisoarea din 17 noiembrie 2017, reclamanta a furnizat precizări suplimentare cu privire la procedurile naționale referitoare la mărcile naționale care sunt identice cu mărcile solicitate și cu privire la problema caracterului distinctiv secundar.

12      Prin cinci decizii din 15 decembrie 2017 (denumite în continuare, împreună, „deciziile atacate”), Camera a cincea de recurs a respins calea de atac pentru motivul că mărcile solicitate erau descriptive, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, și că dovezile furnizate de reclamantă nu demonstrau dobândirea caracterului distinctiv prin utilizarea mărcilor solicitate, în temeiul articolului 7 alineatul (3) din regulamentul menționat.

13      În primul rând, în cadrul aprecierii sale cu privire la motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, camera de recurs a considerat, la punctele 21 și 22 din deciziile atacate, că, de vreme ce mărcile solicitate cuprind un cuvânt polonez, publicul relevant este publicul polonofon și că acesta este consumatorul mediu, al cărui nivel de atenție este cel al unui consumator mediu relativ bine informat, atent și avizat. Camera de recurs a arătat, la punctul 24 din deciziile atacate, că termenul din limba polonă „panoramicznych”, care înseamnă „panoramice” și care este forma de genitiv plural a cuvântului „panoramiczna” (panoramică), desemnează printre altele un tip de cuvinte încrucișate. Ea a considerat în esență, la punctele 26 și 31 din deciziile atacate, că semnificația semnelor în cauză este descriptivă pentru „reviste [publicații periodice]”, în măsura în care numerele 200, 300, 400, 500 sau 1000 transmit o informație referitoare la numărul de cuvinte încrucișate cuprinse în reviste, pe care publicul relevant o va percepe imediat și fără nicio reflecție aprofundată, chiar dacă expresia „cuvinte încrucișate” ar lipsi din mărcile solicitate. Camera de recurs a considerat, la punctele 28 și 32-34 din deciziile atacate, că elementele de probă furnizate de reclamantă, precum opiniile lingvistice, nu pot să repună în discuție caracterul descriptiv al mărcilor solicitate și că înregistrarea acestora din urmă ca titluri de presă nu permite să se concluzioneze că au un caracter distinctiv. Pe de altă parte, camera de recurs a adăugat, la punctele 35 și 36 din deciziile atacate, că practica decizională anterioară a EUIPO privind înregistrarea mărcilor care conțin numere nu infirmă această concluzie.

14      În plus, camera de recurs a arătat, la punctele 37 și 41 din deciziile atacate, că deciziile autorităților poloneze privind semnele verbale 100 PANORAMICZNYCH, 200 PANORAMICZNYCH și 300 PANORAMICZNYCH, precum și deciziile instanțelor poloneze privind în special semnele figurative care cuprindeau elementele „100 panoramicznych”, „300 panoramicznych” și „500 panoramicznych” confirmă faptul că semnele reclamantei conținând cifre nu au caracter distinctiv.

15      În al doilea rând, camera de recurs a considerat că mărcile solicitate nu au dobândit caracter distinctiv prin utilizare în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001. În esență, aceasta a apreciat, la punctele 46-55 din deciziile atacate, că elementele de probă furnizate de reclamantă, precum sondajele de opinie publică, scrisorile unui distribuitor de presă privind vânzările, situația cheltuielilor de publicitate, precum și facturile care prezentau promovarea și publicitatea intensivă, nu demonstrează faptul că publicul relevant percepe semnele ca pe o indicație a originii comerciale, iar nu ca pe o informație descriptivă cu privire la conținutul unor reviste. În plus, la punctele 56-61 din deciziile atacate, camera de recurs a considerat că coperțile revistelor, prezentate de reclamantă, ilustrează faptul că mărcile solicitate au fost promovate în mod constant sub o formă grafică specială, că ele au fost utilizate în publicațiile respective ca o indicație a conținutului acestora, iar nu ca o indicație a originii lor comerciale, și că indicația de origine comercială corespunde, în schimb, denumirii societății TECHNOPOL, care face parte din semnul figurativ de pe aceste coperți. În consecință, camera de recurs a concluzionat, la punctul 65 din deciziile atacate, în pofida popularității seriei de reviste care aparține reclamantei și care conține numerele respective, că nu este posibil să se constate că mărcile solicitate au dobândit caracter distinctiv prin utilizare în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001.

 Concluziile părților

16      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        cu titlu principal, modificarea deciziilor atacate prin admiterea acțiunilor și prin efectuarea înregistrării mărcilor solicitate pentru motivul că semnele verbale nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul 2017/1001 și/sau că mărcile solicitate au dobândit caracter distinctiv prin utilizare în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001;

–        cu titlu subsidiar, anularea deciziilor atacate și obligarea EUIPO să reexamineze cererile de înregistrare pentru motivul că semnele verbale nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul 2017/1001 și/sau că mărcile solicitate au dobândit un caracter distinctiv prin utilizare în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001;

–        obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

17      EUIPO solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunilor;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată

 În drept

 Cu privire la admisibilitatea anumitor înscrisuri prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului

18      EUIPO invocă o cauză de inadmisibilitate întrucât reclamanta ar fi prezentat documentele cuprinse în anexele A.7 și A.8 la cererile introductive pentru prima dată în fața Tribunalului. În ședință, EUIPO a invocat și inadmisibilitatea anexei A.23 la cererile introductive pentru același motiv.

19      Potrivit jurisprudenței constante, acțiunea în fața Tribunalului vizează controlul legalității deciziilor camerelor de recurs ale EUIPO în sensul articolului 72 din Regulamentul 2017/1001, astfel încât funcția Tribunalului nu este aceea de a reexamina circumstanțele de fapt în lumina documentelor prezentate pentru prima dată în fața sa. Prin urmare, trebuie înlăturate documentele menționate mai sus, fără a mai fi necesar să se examineze forța probantă a acestora [a se vedea Hotărârea din 24 noiembrie 2005, Sadas/OAPI – LTJ Diffusion (ARTHUR ET FELICIE), T‑346/04, EU:T:2005:420, punctul 19 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 12 martie 2014, Tubes Radiatori/OAPI – Antrax It (Radiator), T‑315/12, nepublicată, EU:T:2014:115, punctul 27 și jurisprudența citată].

20      În speță, în cadrul primului motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, și în cadrul celui de al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (3) din regulamentul amintit, reclamanta menționează, pe de o parte, anexa A.7, privind o captură de ecran a site‑ului internet al enciclopediei Wikipedia, precum și anexa A.8 la cererile introductive, corespunzătoare paginii „Panorama dnia” a site‑ului internet „https://szarada.net”, care oferă zilnic o grilă de cuvinte încrucișate, și, pe de altă parte, anexa A.23, privind un DVD care conține o înregistrare video a unui studiu realizat în rândul studenților din Varșovia (Polonia), precum și o înregistrare video cu un extras dintr‑o emisiune televizată poloneză, Śmiechu Warte.

21      Or, în ședință, reclamanta nu a contestat faptul că aceste documente nu au fost prezentate în cadrul procedurii administrative în fața organelor EUIPO.

22      Pe de altă parte, trebuie să se constate că tot pentru prima dată în fața Tribunalului, reclamanta a invocat, în cadrul celui de al cincilea motiv, anexa A.22, referitoare la un document „Analiza și opinia [profesorului F.] cu privire la caracterul distinctiv al cifrelor”.

23      Or, din moment ce refuzul înregistrării este întemeiat pe caracterul descriptiv al mărcilor solicitate, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, și pe lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare, în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001, trebuie să se constate că reclamanta a avut posibilitatea de a prezenta elemente de probă în cursul procedurii administrative în fața organelor EUIPO (a se vedea punctele 5 și 9-11 de mai sus). Rezultă că nu poate fi admis argumentul reclamantei potrivit căruia anexele suplimentare prezentate în etapa cererilor introductive erau „perfect justificate deoarece [erau] necesare pentru a dovedi sau a ilustra conținutul acțiunii și pentru a combate afirmațiile nefondate ale camerei de recurs, care nu au fost prezentate decât în [deciziile atacate]”.

24      Prin urmare, anexele A.7, A.8, A.22 și A.23 trebuie să fie înlăturate ca inadmisibile.

 Cu privire la fond

25      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă douăsprezece motive, care pot fi grupate în felul următor. În primul rând, în cadrul primului și al celui de al doilea motiv, reclamanta invocă o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001. În al doilea rând, în cadrul celui de al treilea și al celui de al cincilea motiv, ea invocă o încălcare a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001. În al treilea rând, în cadrul celui de al patrulea și al celui de al șaptelea motiv, invocă un abuz de putere referitor la înregistrarea de către EUIPO a altor semne care conțin numere și, respectiv, la faptul că camera de recurs a încălcat principiul autonomiei sistemului de protecție a mărcilor. În al patrulea rând, în cadrul celui de al șaselea și al celor de al optulea-al doisprezecelea motiv, reclamanta invocă, primo, un abuz de putere, întrucât camera de recurs i‑ar fi limitat libertatea de alegere în privința modului de protecție, secundo, încălcarea articolului 118 TFUE și un abuz de putere, întrucât camera de recurs ar fi lipsit‑o de o măsură de protecție eficace, tertio, încălcarea articolului 4 litera (a) din Regulamentul 2017/1001, întrucât camera de recurs ar fi făcut o distincție între produsele unei întreprinderi și cele ale altei întreprinderi, fără să țină seama de realitatea pieței, quarto, încălcarea articolului 4 din Regulamentul 2017/1001, întrucât camera de recurs nu ar fi interpretat corect noțiunea de reprezentare grafică a mărcii verbale, quinto, un abuz de putere și încălcarea unei norme fundamentale de procedură, întrucât camera de recurs ar fi impus condiții nelegale care impuneau noi elemente de probă și, sexto, încălcarea articolului 36 TFUE, precum și a articolului 14 din Regulamentul 2017/1001, întrucât camera de recurs nu ar fi interpretat corect exclusivitatea conferită de înregistrarea mărcii.

 Cu privire la primul și la al doilea motiv, întemeiate pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001

26      În primul rând, reclamanta susține că camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere în ceea ce privește identificarea publicului relevant în măsura în care, în contradicție cu Orientările EUIPO privind examinarea, a considerat că publicul relevant era consumatorul mediu al publicațiilor de jocuri, iar nu cel al revistelor, care nu este neapărat interesat de publicațiile de jocuri. Reclamanta adaugă că un consumator mediu relativ bine informat și suficient de atent și de avizat care citește reviste în general nu are în mod necesar cunoștință de publicațiile care conțin cuvinte încrucișate.

27      În al doilea rând, reclamanta susține în esență că elementele de probă pe care s‑a întemeiat camera de recurs în cadrul interpretării termenului „panoramiczna” (panoramică), cum ar fi site‑ul internet al enciclopediei Wikipedia și un site internet de cuvinte încrucișate, nu constituie surse fiabile, iar valoarea probantă pe care camera de recurs le‑a conferit‑o nu respectă Orientările EUIPO privind examinarea mărcilor Uniunii Europene.

28      În al treilea rând, reclamanta susține că, în orice caz, camera de recurs a analizat semnificația mărcilor solicitate în mod „eronat, selectiv și parțial”. Astfel, potrivit reclamantei, camera de recurs nu a definit termenul „panoramiczny” (panoramice), ci expresia „krzyżówka panoramiczna” (cuvinte încrucișate panoramice) pentru a reține caracterul descriptiv al respectivelor mărci. În acest sens, reclamanta susține că în mod deliberat a omis termenul din limba polonă „krzyżówki” (cuvinte încrucișate) pentru a conferi semnelor în cauză un caracter fantezist, care poate avea mai multe semnificații. Potrivit afirmațiilor reclamantei, prin faptul că a considerat că termenul „panoramiczny” (panoramice) făcea referire directă la cuvinte încrucișate, iar nu la publicații, camera de recurs a tratat elementele de probă în mod selectiv și lipsit de obiectivitate, ceea ce a condus‑o la o analiză incorectă și la o concluzie pe care și‑o formase anterior, ignorând astfel opiniile lingvistice și opiniile în materie de jocuri pe care le‑a prezentat reclamanta. Reclamanta susține că semnele în cauză nu conțin informații evidente cu privire la conținutul publicațiilor. În acest sens, susține că termenul „panorama” este polisemantic și că acesta nu se raportează la cuvinte încrucișate (krzyżówka), astfel că semnele în cauză conțin un termen fantezist care suscită reflecție, fără a indica în mod direct, concret și evident conținutul revistelor. În plus, reclamanta precizează că există numeroase reviste al căror nume este legat de conținut, fără ca respectiva legătură să fie însă evidentă sau directă, inclusiv cele care conțin cuvântul „panorama”.

29      EUIPO contestă argumentele reclamantei.

30      Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească în comerț pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora. Prin interzicerea înregistrării ca marcă a Uniunii Europene a unor astfel de semne sau indicații, articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 urmărește un scop de interes general, care impune ca semnele sau indicațiile descriptive pentru caracteristicile produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea să poată fi utilizate în mod liber de toți. Această dispoziție se opune, prin urmare, ca asemenea semne sau asemenea indicații să fie rezervate unei singure întreprinderi ca urmare a înregistrării lor ca marcă [a se vedea Hotărârea din 10 februarie 2010, O2 (Germany)/OAPI (Homezone), T‑344/07, EU:T:2010:35, punctele 18 și 20 și jurisprudența citată].

31      În plus, rezultă din articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 că este suficient ca motivele de refuz să existe numai într‑o parte a Uniunii Europene. În consecință, înregistrarea unui semn trebuie să fie respinsă în cazul în care acesta are un caracter descriptiv în limba unui stat membru, deși este susceptibil de a fi înregistrat într‑un alt stat membru (Hotărârea din 19 septembrie 2002, DKV/OAPI, C‑104/00 P, EU:C:2002:506, punctul 40).

32      Pentru ca un semn să intre sub incidența interdicției prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, trebuie să prezinte un raport suficient de direct și de concret cu produsele sau cu serviciile în cauză, de natură să permită publicului vizat să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a produselor și a serviciilor în cauză sau a uneia dintre caracteristicile acestora [a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, MacLean‑Fogg/OAPI (LOKTHREAD), T‑339/05, nepublicată, EU:T:2007:172, punctul 29 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 27 aprilie 2016, Niagara Bottling/EUIPO (NIAGARA), T‑89/15, nepublicată, EU:T:2016:244, punctul 14 și jurisprudența citată].

33      În această privință trebuie precizat că alegerea de către legiuitor a termenului „caracteristică” subliniază că semnele vizate de dispoziția menționată nu sunt altele decât acelea care servesc la desemnarea unei proprietăți, care poate fi recunoscută cu ușurință de cercurile interesate, a produselor sau a serviciilor pentru care se solicită înregistrarea. Astfel, înregistrarea unui semn nu poate fi refuzată în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 decât dacă se poate anticipa în mod rezonabil că acesta va fi recunoscut în mod efectiv de cercurile interesate ca o descriere a uneia dintre caracteristicile respective [a se vedea Hotărârea din 24 aprilie 2012, Leifheit/OAPI (EcoPerfect), T‑328/11, nepublicată, EU:T:2012:197, punctul 16 și jurisprudența citată].

34      În plus, semnele sau indicațiile ce pot să servească în comerț pentru a desemna caracteristici ale produsului sau serviciului pentru care s‑a solicitat înregistrarea sunt, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, considerate inapte pentru a exercita funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a identifica originea comercială a produsului sau serviciului, pentru a permite astfel consumatorului care achiziționează produsul sau serviciul desemnat de marcă să facă aceeași alegere cu ocazia unei achiziții ulterioare dacă experiența se dovedește pozitivă sau să facă o altă alegere dacă aceasta se dovedește negativă [a se vedea Hotărârea din 17 decembrie 2015, Olympus Medical Systems/OAPI (3D), T‑79/15, nepublicată, EU:T:2015:999, punctul 17 și jurisprudența citată].

35      Pentru ca EUIPO să refuze o înregistrare în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, nu este necesar ca semnele și indicațiile care compun marca menționată la acest articol să fie efectiv utilizate, la momentul formulării cererii de înregistrare, în scopul descrierii produselor sau serviciilor precum cele pentru care este depusă cererea sau a caracteristicilor acestor produse sau servicii. Este suficient, după cum reiese din însăși redactarea dispoziției menționate, ca aceste semne și indicații să poată fi utilizate cu un asemenea scop [a se vedea Hotărârea din 17 noiembrie 2016, Vince/EUIPO (ELECTRIC HIGHWAY), T‑315/15, nepublicată, EU:T:2016:667, punctul 31 și jurisprudența citată].

36      Trebuie să se refuze înregistrarea unui semn verbal dacă, în cel puțin una dintre semnificațiile sale potențiale, acesta desemnează o caracteristică a produselor sau serviciilor vizate [a se vedea Hotărârea din 23 septembrie 2015, Mechadyne International/OAPI (FlexValve), T‑588/14, nepublicată, EU:T:2015:676, punctul 38 și jurisprudența citată].

37      În sfârșit, aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se poate realiza numai, pe de o parte, în raport cu percepția acestuia de către publicul vizat și, pe de altă parte, în raport cu produsele sau serviciile vizate [Hotărârea din 27 februarie 2002, Eurocool Logistik/OAPI (EUROCOOL), T‑34/00, EU:T:2002:41, punctul 38].

38      În lumina principiilor menționate mai sus trebuie examinate primul și al doilea motiv.

39      În primul rând, în ceea ce privește delimitarea publicului relevant, trebuie arătat că, în speță, camera de recurs a considerat, la punctul 22 din deciziile atacate, aspect necontestat de altfel de reclamantă, că acesta era publicul polonofon, pentru motivul că semnele în cauză erau compuse dintr‑un cuvânt în limba polonă, și anume „panoramicznych” (panoramice). Pe de altă parte, contrar celor pretinse de reclamantă, fără a săvârși o eroare de apreciere, camera de recurs a considerat, la punctul 21 din deciziile atacate, că „revistele [publicațiile periodice]” erau destinate consumatorilor medii și că nivelul de atenție al publicului relevant era cel al unui consumator mediu, relativ bine informat, atent și avizat.

40      Astfel, nu poate fi reținută pretinsa contradicție invocată de reclamantă între motivarea deciziilor atacate și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Procter & Gamble/OAPI (C‑473/01 P și C‑474/01 P, EU:C:2004:260, punctul 33). În această privință, deși a considerat că consumatorul mediu era relativ bine informat, iar nu normal informat, camera de recurs nu a dedus de aici că nivelului de atenție al consumatorului trebuia să i se dea o interpretare diferită.

41      Pe de altă parte, chiar presupunând că formularea reținută de camera de recurs la punctul 21 a doua teză din deciziile atacate trebuie să facă obiectul unei interpretări diferite, este suficient să se amintească faptul că nivelul de atenție al consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat poate varia în funcție de categoria de produse sau de servicii în cauză [a se vedea Hotărârea din 9 decembrie 2010, Fédération internationale des logis/OAPI (Nuanță de maro), T‑329/09, nepublicată, EU:T:2010:510, punctul 20 și jurisprudența citată].

42      În plus, trebuie amintit că, după cum reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, pentru a aprecia dacă o marcă este sau nu este lipsită de caracter distinctiv, trebuie să se ia în considerare impresia de ansamblu pe care aceasta o produce (a se vedea Hotărârea din 12 iulie 2012, Smart Technologies/OAPI, C‑311/11 P, EU:C:2012:460, punctul 49 și jurisprudența citată).

43      În al doilea rând, trebuie să se constate că fiecare dintre semne se compune dintr‑un număr, și anume 200, 300, 400, 500 sau 1000, urmat de elementul verbal „panoramicznych” (panoramice).

44      În ceea ce privește numărul inclus în fiecare dintre semne, s‑a statuat deja că, în cazul în care o cerere de înregistrare vizează în special o categorie de produse al căror conținut este desemnat cu ușurință și de regulă prin cantitatea unităților sale, este rezonabil să se prevadă că un semn constituit din cifre va fi recunoscut în mod efectiv de cercurile interesate ca o descriere a cantității respective și, prin urmare, a unei caracteristici a acestor produse (Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 56). Or, în mod evident, acesta este cazul în speță, fără ca, în definitiv, această semnificație să fie contestată de reclamantă.

45      În ceea ce privește semnificația elementului verbal „panoramicznych”, camera de recurs a arătat, la punctele 24 și 26 din deciziile atacate, că termenul „panoramicznych” (panoramice) este genitivul plural al termenului „panoramiczna” (panoramică), derivat din cuvântul „panorama” (panoramă), că termenul „panoramică” desemnează, printre altele, un tip de cuvinte încrucișate, astfel încât, în ceea ce privește produsele menționate, mărcile solicitate transmiteau o informație evidentă cu privire la conținutul unei reviste (200, 300, 400, 500 sau 1000 de cuvinte încrucișate panoramice).

46      Niciunul dintre argumentele invocate de reclamantă nu poate repune în discuție această apreciere.

47      În măsura în care reclamanta susține că, întemeindu‑se pe dovezi sub formă de surse electronice pentru a stabili semnificația elementului verbal „panoramicznych” (panoramice), EUIPO nu a respectat Orientările EUIPO privind examinarea, trebuie amintit că Orientările EUIPO privind examinarea, deși nu au un caracter obligatoriu, constituie nu numai o sursă de referință pentru practica EUIPO în materie de mărci, ci și codificarea unei linii de conduită pe care chiar acesta își propune să o adopte, astfel încât, sub rezerva conformității acestora cu dispozițiile de drept de rang superior, rezultă din acestea o autolimitare a EUIPO, în sensul că îi revine sarcina de a se conforma normelor pe care și le‑a impus [a se vedea Hotărârea din 18 septembrie 2015, Federación Nacional de Cafeteros de Colombia/OAPI – Hautrive (COLOMBIANO HOUSE), T‑387/13, nepublicată, EU:T:2015:647, punctele 45 și 46 și jurisprudența citată].

48      Cu toate acestea, mai întâi, rezultă în mod clar din textul citat de reclamantă însăși că versiunea Orientărilor EUIPO privind examinarea, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, nu limitează posibilitatea de a utiliza o căutare pe internet pentru a demonstra semnificația descriptivă numai la termenii noi și la termenii argotici. Astfel, pentru a stabili, în capitolul 4 din secțiunea 4 din partea B, că „[o] căutare pe internet reprezintă de asemenea un mijloc valabil pentru a demonstra o semnificație descriptivă, în special atunci când este vorba despre termeni noi sau despre termeni argotici”, Orientările EUIPO privind examinarea nu excludeau o căutare pe internet în alte cazuri.

49      În continuare și în orice caz, trebuie arătat că, în versiunea care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2017, același text a fost modificat după cum urmează: „[o] căutare pe internet reprezintă de asemenea un mijloc valabil pentru a demonstra o semnificație descriptivă, în special atunci când este vorba despre termeni noi, despre jargonul tehnic sau despre termeni argotici”. Or, deși este adevărat că cuvântul „panoramic” nu este nou, celelalte surse la care s‑a referit camera de recurs în deciziile atacate demonstrează că, în domeniul rebusistic, acest cuvânt face parte într‑adevăr din jargonul tehnic. Prin urmare, nu există nicio contradicție cu Orientările EUIPO privind examinarea.

50      În sfârșit, trebuie arătat că, în orice caz, camera de recurs nu s‑a întemeiat exclusiv pe cele două surse de informare menționate de reclamantă, și anume site‑ul internet al enciclopediei Wikipedia și site‑ul internet „krzyzowki.net”, pentru a aprecia semnificația elementului verbal „panoramicznych” (panoramice). Astfel, camera de recurs și‑a însușit celelalte elemente de probă menționate în motivarea deciziilor examinatorului din 29 septembrie 2016 și a făcut în mod expres trimitere la aceste elemente, la punctul 24 din deciziile atacate, referindu‑se de asemenea la diverse publicații în domeniul rebusistic, precum Dicționarul de termeni rebusistici și similari (1994), Dicționarul exercițiilor rebusistice, publicat pe internet, Vademecumul profesionistului de rebus (1988) și o publicație intitulată Sfaturile unui profesionist de rebus. Cum să rezolvăm și să concepem exerciții de perspicacitate (1968).

51      Pe de altă parte, trebuie de asemenea să se respingă argumentul reclamantei potrivit căruia camera de recurs nu ar fi examinat opiniile lingvistice și opiniile din domeniul rebusistic, în condițiile în care acestea au fost luate în considerare în mod expres, la punctele 28 și 29 din deciziile atacate, în cadrul examinării semnificației elementului verbal „panoramicznych” (panoramice). În cadrul analizei opiniilor din domeniul rebusistic prezentate de reclamantă, camera de recurs a arătat că reieșea din aceste opinii că, în expresia „cuvinte încrucișate panoramice”, termenul „panoramic” desemnează un tip de cuvinte încrucișate. Astfel cum a arătat EUIPO, această constatare este confirmată de reclamantă atunci când afirmă că a omis în mod intenționat termenul „cuvinte încrucișate” pentru a conferi un caracter fantezist semnelor în cauză. Prin urmare, trebuie să fie înlăturat ca nefondat argumentul reclamantei potrivit căruia acest termen nu desemnează nicidecum un tip de cuvinte încrucișate, iar camera de recurs s‑a referit în fapt la semnificația expresiei verbale „krzyżówka panoramiczna”.

52      Totodată, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței citate la punctul 36 de mai sus, trebuie să fie refuzată înregistrarea unui semn verbal dacă, în cel puțin una dintre semnificațiile sale potențiale, acesta desemnează o caracteristică a produselor sau a serviciilor vizate. Prin urmare, faptul că termenul „panoramice” poate avea alte semnificații este în speță lipsit de incidență asupra aprecierii camerei de recurs.

53      În acest context, este de asemenea lipsită de relevanță o eventuală eroare săvârșită de camera de recurs atunci când a menționat, la punctul 29 din deciziile atacate, definiția termenului „panorama”, astfel cum este aceasta prezentată în scrisoarea redactată de Rada języka Polskiego Polskiej Akademii Nauk (Consiliul de limbă polonă din cadrul Academiei Poloneze de Științe) din 11 februarie 2002, care, potrivit camerei de recurs, ar defini cuvântul „panorama” după cum urmează: „1. O priveliște amplă asupra unui loc văzut de obicei de la înălțime; de asemenea, desenul sau fotografia care prezintă această priveliște; 2. O prezentare amplă a unui fenomen într‑o operă literară sau cinematografică; 3. O frescă de mari dimensiuni care prezintă de obicei teme de luptă, situată pe pereții interiori ai unei clădiri rotunde; de asemenea: clădirea care adăpostește această frescă”, în timp ce, potrivit reclamantei, această definiție ar cuprinde: „2. O prezentare cuprinzătoare a unui fenomen în cărți, filme, articole etc. […]”. Este evident că, în cele două cazuri, această definiție se referă la celelalte semnificații, astfel cum este menționat la punctul 52 de mai sus.

54      În plus, în ceea ce privește celelalte elemente de probă, concluzia camerei de recurs referitoare la semnificația cuvântului „panoramicznych” nu poate fi repusă în discuție de un element de probă izolat, și anume opinia președintelui Asociației poloneze a jucătorilor, potrivit căruia „termenii folosiți în mod obișnuit în presă, cum ar fi: panorama, panoramiczne, panoramix țin de fantezia creatoare a editorilor în ceea ce privește denumirile/titlurile din presă, iar nu de terminologia jocului”. În plus, această opinie este contrazisă de însăși reclamantă, în măsura în care ea arată că pe site‑ul internet „https://szarada.net” cuvântul „panorama”, din care este derivat cuvântul „panoramicznych”, este utilizat pentru a denumi un tip de cuvinte încrucișate.

55      Rezultă că pe bună dreptate camera de recurs a considerat, la punctele 24 și 26 din deciziile atacate, că termenul „panoramicznych” corespunde, printre altele, unui tip de cuvinte încrucișate și că asocierea acestuia cu un număr desemna un număr de cuvinte încrucișate de tip panoramic.

56      Prin urmare, trebuie să se constate că în mod întemeiat camera de recurs a concluzionat că, prin impresia de ansamblu a semnelor în cauză, publicul relevant, în special cititorii de reviste de cuvinte încrucișate, va percepe, imediat și fără nicio reflecție suplimentară, asocierea elementului „200”, „300”, „400”, „500” sau „1000” cu elementul verbal „panoramicznych” ca făcând referire, într‑una din potențialele sale semnificații, la un număr de cuvinte încrucișate de tip panoramic.

57      Pe de altă parte, trebuie amintit că o marcă nu poate fi înregistrată pentru un grup de produse, în speță „reviste [publicații periodice]”, în cazul în care este descriptivă pentru o parte din aceste produse care constituie un subgrup nedistinct, și anume revistele care conțin un număr de cuvinte încrucișate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iunie 2001, DKV/OAPI (EuroHealth), T‑359/99, EU:T:2001:151, punctul 33].

58      Astfel, aceeași concluzie se impune și în cazul în care, precum în speță, mărcile solicitate nu pot fi considerate ca fiind descriptive decât pentru consumatorii unui subgrup nedistinct.

59      Având în vedere cele ce precedă, primul și al doilea motiv trebuie să fie respinse.

 Cu privire la al treilea și la al cincilea motiv, întemeiate în esență pe încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001

60      În cadrul celui de al treilea și al celui de al cincilea motiv, reclamanta susține că mărcile solicitate au dobândit un „caracter distinctiv secundar prin utilizare intensivă și prelungită”.

61      În primul rând, acest lucru ar fi confirmat prin documentul „Analiza și opinia [profesorului F.] cu privire la caracterul distinctiv al cifrelor”, precum și printr‑un studiu realizat în rândul studenților.

62      În al doilea rând, mărcile solicitate s‑ar bucura de renume, având în vedere faptul că sunt utilizate de peste 20 de ani, după cum atestă data de înregistrare a titlurilor de presă. Prin urmare, publicul vizat ar fi obișnuit să stabilească legătura dintre respectivele sloganuri și cuvintele încrucișate editate de reclamantă, ceea ce ar facilita de asemenea identificarea de către acest public a originii comerciale a produselor desemnate.

63      În această privință, reclamanta susține că, întrucât mărcile solicitate sunt titluri de presă protejate împotriva înregistrării altor reviste cu același titlu, aceasta echivalează cu utilizarea semnelor respective de către un singur profesionist, în speță ea însăși. Or, ar reieși din Hotărârea din 18 iunie 2002, Philips (C‑299/99, EU:C:2002:377), că utilizarea unui semn de către un singur profesionist poate fi suficientă pentru a‑i conferi acestuia un caracter distinctiv secundar.

64      În al treilea rând, caracterul distinctiv secundar al mărcilor solicitate ar fi de asemenea demonstrat prin elemente de probă referitoare la cooperarea reclamantei la emisiunea televizată poloneză Śmiechu Warte, și anume mulțumirile pentru această colaborare, cifrele care demonstrează popularitatea acestei emisiuni în rândul telespectatorilor din Polonia, precum și facturile și un contract privind finanțarea premiilor în natură acordate în cadrul acestei emisiuni și promovarea făcută semnelor în cauză în același cadru.

65      În al patrulea rând, caracterul distinctiv secundar al mărcilor solicitate ar fi demonstrat prin facturile de publicitate în presă, la radio, la televiziune și pe panouri publicitare.

66      De asemenea, ar trebui să ia în considerare modalitățile specifice de vânzare a revistelor, inclusiv a publicațiilor de cuvinte încrucișate, și anume faptul că, în general, consumatorul ar comunica cu vânzătorul numai printr‑un mic ghișeu și, prin urmare, ar utiliza semnul verbal numai sub o formă fonetică pentru produsele pe care le‑a ales. Așadar, atunci când alege între produsele reclamantei și cele ale altor editori, consumatorul ar utiliza în principal semnele verbale în cauză.

67      În plus, în mod eronat camera de recurs a indicat, la punctul 56 din deciziile atacate, că reclamanta a promovat în mod constant mărcile solicitate într‑o formă grafică specială. Pe de o parte, elementele de probă invocate de însăși camera de recurs ar demonstra că reclamanta folosește semnele verbale în cauză și pe site‑ul său internet. Pe de altă parte, ar reieși din Hotărârea din 7 iulie 2005, Nestlé (C‑353/03, EU:C:2005:432), că prezentarea semnelor în cauză sub o formă grafică nu exclude nici utilizarea lor, nici faptul că au dobândit un caracter distinctiv secundar.

68      Ar fi de asemenea eronată concluzia camerei de recurs că numai semnul TECHNOPOL și marca ce conține elementul verbal „technopol” constituie în speță o indicație a originii comerciale. Logoul Technopol ar fi doar un indicator al calității produselor în cauză, care s‑ar distinge, prin urmare, de cele ale celorlalți concurenți nu numai prin denumirile lor fanteziste, ci și prin renumele acestora.

69      De asemenea, impunând reclamantei numeroase cerințe, inclusiv în materie de probe, camera de recurs ar fi săvârșit un mare abuz și ar fi adoptat un comportament nelegal. În această privință, pentru a sublinia lipsa utilizării semnelor în cauză ca mărci, camera de recurs ar stabili o legătură între caracterul distinctiv intrinsec și cel secundar, ceea ce ar conduce, în mod nelegal, la consecințe negative pentru reclamantă.

70      În sfârșit, cu titlu subsidiar, reclamanta invocă jurisprudența poloneză, în special cea a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia), care ar fi statuat, în hotărârea sa din 21 februarie 2008 (nr. III CSK 264/07), că semnele pe care le purtau revistele au dobândit un caracter distinctiv secundar.

71      EUIPO contestă argumentele reclamantei.

72      În temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001, motivele absolute de refuz prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din regulamentul amintit nu se opun înregistrării unei mărci în cazul în care aceasta a dobândit, pentru produsele și serviciile pentru care se solicită înregistrarea, caracter distinctiv după utilizarea sa.

73      Potrivit unei jurisprudențe constante, articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001 trebuie interpretat în sensul că caracterul distinctiv al unei mărci trebuie să fi fost dobândit printr‑o utilizare anterioară datei de depunere a cererii. În consecință, este lipsită de relevanță împrejurarea că o marcă a dobândit un caracter distinctiv printr‑o utilizare ulterioară datei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii și anterioară momentului în care EUIPO, și anume examinatorul sau, după caz, camera de recurs, se pronunță asupra aspectului dacă există motive absolute de refuz care se opun înregistrării mărcii. Rezultă că orice element de probă care se raportează la utilizarea după data depunerii nu poate fi luat în considerare de către EUIPO [a se vedea Hotărârea din 21 noiembrie 2012, Getty Images/OAPI (PHOTOS.COM), T‑338/11, nepublicată, EU:T:2012:614, punctul 45 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2009, Imagination Technologies/OAPI, C‑542/07 P, EU:C:2009:362, punctul 49]. Astfel, deși Tribunalul poate să ia în considerare elemente posterioare datei de depunere a cererii, această luare în considerare este supusă condiției ca elementele să permită să se deducă concluzii cu privire la situație astfel cum se prezenta aceasta la aceeași dată [a se vedea Hotărârea din 17 octombrie 2017, Murka/EUIPO (SCATTER SLOTS), T‑704/16, nepublicată, EU:T:2017:728, punctul 75 și jurisprudența citată].

74      Pe de altă parte, reiese din jurisprudență că dobândirea caracterului distinctiv prin utilizarea mărcii impune ca cel puțin o fracțiune semnificativă a publicului relevant să identifice datorită mărcii produsele sau serviciile vizate ca provenind de la o întreprindere determinată [Hotărârea din 29 aprilie 2004, Eurocermex/OAPI (Forma unei sticle de bere), T‑399/02, EU:T:2004:120, punctul 42, Hotărârea din 15 decembrie 2005, BIC/OAPI (Forma unei brichete cu piatră), T‑262/04, EU:T:2005:463, punctul 61, și Hotărârea din 17 mai 2011, Diagnostiko kai Therapeftiko Kentro Athinon „Ygeia”/OAPI (υγεία), T‑7/10, nepublicată, EU:T:2011:221, punctul 42]. Cu toate acestea, în ceea ce privește circumstanțele în care se poate considera îndeplinită o astfel de condiție, acestea nu pot fi stabilite exclusiv pe baza unor date generale și abstracte (Hotărârea din 4 mai 1999, Windsurfing Chiemsee, C‑108/97 și C‑109/97, EU:C:1999:230, punctul 52, și Hotărârea 17 mai 2011, υγεία, T‑7/10, nepublicată, EU:T:2011:221, punctul 45).

75      Curtea a precizat că, pentru a stabili dacă o marcă a dobândit caracter distinctiv prin utilizare, autoritatea competentă trebuie să aprecieze în mod global elementele care pot demonstra că marca a devenit aptă să identifice produsele în cauză ca provenind de la o întreprindere determinată și, așadar, să distingă acel produs de cele ale altor întreprinderi (Hotărârea din 4 mai 1999, Windsurfing Chiemsee, C‑108/97 și C‑109/97, EU:C:1999:230, punctul 49, Hotărârea din 15 decembrie 2005, Forma unei brichete cu piatră, T‑262/04, EU:T:2005:463, punctul 63, și Hotărârea din 17 mai 2011, υγεία, T‑7/10, nepublicată, EU:T:2011:221, punctul 43).

76      În această privință, trebuie luate în considerare în special cota de piață deținută de marcă, intensitatea, întinderea geografică și durata utilizării acestei mărci, importanța investițiilor efectuate de întreprindere pentru a o promova, proporția cercurilor interesate care datorită mărcii identifică produsul ca provenind de la o întreprindere determinată, precum și declarațiile camerelor de comerț și de industrie sau ale altor asociații profesionale, precum și sondajele de opinie (a se vedea Hotărârea din 15 decembrie 2005, Forma unei brichete cu piatră, T‑262/04, EU:T:2005:463, punctul 64 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 17 mai 2011, υγεία, T‑7/10, nepublicată, EU:T:2011:221, punctul 44).

77      În lumina acestor considerații trebuie examinat aspectul dacă camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a considerat că semnele în discuție nu au dobândit caracter distinctiv prin utilizare, în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001, anterior depunerii cererii de înregistrare, și anume 1 aprilie 2016, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 73 de mai sus.

78      În această privință, este necesar să se arate că reclamanta a prezentat două categorii de elemente de probă, și anume:

–        sondaje de opinie publică și alte documente referitoare la cifrele de vânzare și la popularitatea publicațiilor sale lunare 100 PANORAMICZNYCH, 200 PANORAMICZNYCH, 300 PANORAMICZNYCH, 400 PANORAMICZNYCH, 500 PANORAMICZNYCH și 1000 PANORAMICZNYCH, precum și la poziția acesteia din urmă pe piața revistelor de rebus din Polonia;

–        facturi și alte documente referitoare la publicitatea și la promovare acestor reviste lunare, inclusiv în cadrul cooperării reclamantei la emisiunea televizată poloneză Śmiechu Warte.

79      De altfel, trebuie amintit că anexele A.22 și A.23 la cererile introductive trebuie respinse ca inadmisibile în speță, pentru motivele expuse la punctele 18-24 de mai sus.

80      Or, în ceea ce privește prima categorie de elemente de probă (a se vedea punctul 78 prima liniuță de mai sus), cu privire la care reclamanta nu a contestat de altfel aprecierea efectuată de camera de recurs, trebuie să se constate că în mod întemeiat camera de recurs a considerat, la punctele 48-54 din deciziile atacate, că, deși aceste elemente ar demonstra fără echivoc că de mai mulți ani reclamanta este una dintre cele mai mari societăți de pe piață și că publicațiile sale lunare se bucură de o foarte mare popularitate în rândul consumatorilor, elementele menționate nu demonstrau totuși că semnele în cauză erau percepute ca o indicație de origine comercială, iar nu ca o informație descriptivă privind conținutul respectivelor publicații.

81      În această privință, este necesar să se amintească faptul că cifrele de vânzări nu pot fi considerate decât dovezi secundare care pot, eventual, să fie coroborate cu dovezi directe privind caracterul distinctiv dobândit prin utilizare, făcute prin declarații ale unor asociații profesionale sau prin studii de piață [a se vedea Hotărârea din 30 noiembrie 2017, Hanso Holding/EUIPO (REAL), T‑798/16, nepublicată, EU:T:2017:854, punctul 49 și jurisprudența citată].

82      În fapt, cifrele de vânzări ca atare nu demonstrează că publicul vizat de produsele în discuție percepe marca în litigiu ca pe o indicație a originii comerciale. Dovada caracterului distinctiv dobândit prin utilizare nu poate fi făcută, așadar, în principiu, prin simpla prezentare a cifrelor de vânzări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 noiembrie 2017, REAL, T‑798/16, nepublicată, EU:T:2017:854, punctul 50 și jurisprudența citată).

83      Acest lucru este cu atât mai valabil în speță cu cât a doua categorie de elemente de probă (a se vedea punctul 78 a doua liniuță de mai sus) nu cuprinde dovezi directe privind caracterul distinctiv dobândit prin utilizare.

84      Astfel, în ceea ce privește, în primul rând, facturile și alte documente referitoare la colaborarea reclamantei la emisiunea poloneză Śmiechu Warte, care ar fi fost difuzată între anii 1994 și 2009 pe primul canal de televiziune din Polonia (TVP1), trebuie arătat, primo, că documentele care conțin mulțumiri pentru colaborare și cifrele care demonstrează popularitatea acelei emisiuni în rândul telespectatorilor din Polonia fac parte, prin natura lor, din aceeași categorie ca și primul grup de elemente de probă.

85      Secundo, trebuie să se constate că niciunul dintre semnele a căror înregistrare este solicitată nu apare pe facturile legate de achiziționarea de către reclamantă a camerelor video care urmau să fie acordate în cadrul respectivei emisiuni ca premii în natură.

86      Tertio, același lucru este valabil și în ceea ce privește facturile referitoare la publicitatea care ar fi fost făcută în favoarea reclamantei în cadrul aceleiași emisiuni. În plus, deși menționează, printre altele, „realizarea de panouri publicitare” și „realizarea unui film de publicitate «Technopol» de 15/30 secunde”, facturile respective nu conțin nicio indicație cu privire la conținutul acestor materiale publicitare. Deși este adevărat că contractul încheiat între reclamantă și televiziunea poloneză în anul 2008 aduce anumite precizări privind conținutul publicității care urma să fie făcută în favoarea reclamantei în cadrul emisiunii televizate Śmiechu Warte, deoarece indică în special textul care urma să fie rostit în cadrul acestei emisiuni – camerele video au fost finanțate de Technopol din Częstochowa, editor al cuvintelor încrucișate 100, 200, 300, 500 și 1000 panoramicznych –, trebuie să se arate totuși că, pe de o parte, acest text nu se referă la unul dintre semnele a căror înregistrare este solicitată, și anume 400 PANORAMICZNYCH, și, pe de altă parte, rezultă din alineatul 4 punctul 6 din contract că acesta a fost încheiat pentru perioada cuprinsă între 3 martie și 31 octombrie 2008. În consecință, în măsura în care reclamanta arată că, în conformitate cu alineatul 2 punctul 2 din acest contract, filmul publicitar care conținea textul citat mai sus urma să fie difuzat de 52 de ori de‑a lungul celor șapte luni în perioada de validitate a contractului și în măsura în care aceasta susține, pe această bază, că „pe o perioadă de zece ani, acest criteriu conduce la concluzia că filmul a fost difuzat practic de mii de ori”, trebuie să se constate că, în lipsa unor contracte care să acopere alte perioade, această din urmă afirmație a reclamantei nu este susținută în niciun fel.

87      În ceea ce privește, în al doilea rând, facturile referitoare la publicitatea și la promovarea în presă, la radio, la televiziune și pe panouri publicitare, trebuie arătat că, deși aceste facturi demonstrează cheltuielile efectuate de reclamantă pentru, printre altele, serviciile de „publicitate”, de „plasare de publicitate”, „campanii publicitare pe panouri AMS” și „promovarea unor cuvinte încrucișate [ale reclamantei]”, marea majoritate a facturilor în discuție nu menționează nici semnele a căror înregistrare este solicitată și, cu atât mai puțin, conținutul publicității sau al promovării solicitate.

88      În aceste condiții, este necesar să se concluzioneze că, chiar dacă a doua categorie de elemente de probă arată că, timp de mai mulți ani, reclamanta a cheltuit sume importante pentru promovarea produselor sale, majoritatea acestor elemente de probă nu oferă informații privind forma și conținutul acestei promovări. În plus, și mai ales, această categorie de elemente de probă nu demonstrează, în orice caz, că, în urma acestei promovări, semnele în cauză sunt percepute de publicul relevant ca o indicație de origine comercială, iar nu ca o indicație descriptivă a conținutului unor reviste.

89      Această concluzie nu poate fi dedusă nici din simplul fapt că, după înregistrarea în Polonia a semnelor în cauză ca titluri de presă, aceste semne ar fi rezervate unui singur profesionist, în speță reclamanta. În această privință, trebuie subliniat că, deși este adevărat că Curtea a statuat că utilizarea frecventă a unui semn care constă în forma acestor produse putea fi suficientă pentru a conferi caracter distinctiv semnului respectiv, instanța Uniunii a adăugat că acest lucru putea fi suficient atunci când un operator era singurul care oferea pe piață anumite produse și în circumstanțe în care, ca urmare a acestei utilizări, o proporție semnificativă a cercurilor interesate asocia această formă cu acest operator, excluzând orice altă întreprindere, sau credea că produsele care au această formă proveneau de la acesta din urmă (Hotărârea din 18 iunie 2002, Philips, C‑299/99, EU:C:2002:377, punctul 65). Or, aceste circumstanțe nu au fost demonstrate prin elementele de probă prezentate de reclamantă în speță. Pe de altă parte, reclamanta nu este singura care oferă pe piața poloneză reviste care conțin cuvinte încrucișate.

90      În plus, în ceea ce privește documentul intitulat „Analiza și opinia [profesorului F.] cu privire la caracterul distinctiv al cifrelor”, potrivit căruia „[î]n percepția consumatorilor, atât a celor care citesc publicații de cuvinte încrucișate, cât și a celor care nu citesc astfel de publicații, desemnarea unei reviste care conține cuvinte încrucișate printr‑un număr nu evocă numai [reclamanta]” și potrivit căruia „[c]onsumatorii sunt pe deplin conștienți că o publicație de cuvinte încrucișate cu numărul 100, 200, 300, 400, 500 și 1000 pe copertă provine de la aceeași editură”, document care trebuie de altfel să fie înlăturat ca inadmisibil (a se vedea punctele 18-24 de mai sus), este necesar să se arate că, pe lângă faptul că acest document nu privește semnele a căror înregistrare este solicitată în speță, documentul nu este în orice caz suficient pentru a demonstra, în lipsa altor elemente de probă, caracterul distinctiv secundar al semnelor respective.

91      În consecință, chiar dacă reclamanta arată în mod întemeiat că dobândirea caracterului distinctiv poate rezulta atât din utilizarea, ca parte a unei mărci înregistrate, a unui element al acesteia, cât și din utilizarea unei mărci distincte în combinație cu o marcă înregistrată (a se vedea Hotărârea din 18 aprilie 2013, Colloseum Holding, C‑12/12, EU:C:2013:253, punctul 27 și jurisprudența citată) și că prezentarea semnelor în cauză în forma indicată la punctul 40 din deciziile atacate, și anume ca elemente verbale ale mărcilor figurative 100 PANORAMICZNYCH, 300 PANORAMICZNYCH sau 500 PANORAMICZNYCH, nu exclude, așadar, în mod efectiv utilizarea semnelor a căror înregistrare este solicitată, nu este mai puțin adevărat că, pe bună dreptate, camera de recurs a considerat, în lumina elementelor de probă prezentate de recurentă, că nu era posibil să constate că aceste semne au dobândit caracter distinctiv prin utilizare.

92      În această privință, Curtea a precizat, în ambele cazuri menționate la punctul 91 de mai sus, că este important ca, drept consecință a acestei utilizări, cercurile interesate să perceapă efectiv produsul sau serviciul, desemnat numai de marca a cărei înregistrare se solicită, ca provenind de la o întreprindere determinată (Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé, C‑215/14, EU:C:2015:604, punctul 64 și jurisprudența citată).

93      Prin urmare, independent de aspectul dacă utilizarea privește un semn ca parte a unei mărci înregistrate sau în combinație cu aceasta, condiția esențială este aceea ca, drept consecință a acestei utilizări, semnul a cărui înregistrare ca marcă se solicită să poată desemna, în percepția cercurilor interesate, produsele la care se referă ca provenind de la o întreprindere determinată (a se vedea Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé, C‑215/14, EU:C:2015:604, punctul 65 și jurisprudența citată).

94      Or, reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze tocmai faptul că această condiție era îndeplinită în speță.

95      Această apreciere nu poate fi repusă în discuție de trimiterea pe care reclamanta a făcut‑o la hotărârea Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) din 21 februarie 2008 (nr. III CSK 264/07). În această privință, este suficient să se amintească faptul că regimul mărcilor Uniunii Europene este un sistem autonom, constituit dintr‑un ansamblu de norme și care urmărește obiective care îi sunt specifice, aplicarea sa fiind independentă de orice sistem național. Prin urmare, caracterul înregistrabil al unui semn ca marcă a Uniunii Europene trebuie apreciat numai în temeiul reglementării relevante a Uniunii, astfel încât EUIPO și, dacă este cazul, instanța Uniunii nu sunt ținute de o decizie care intervine la nivelul unui stat membru și care admite caracterul înregistrabil al acestui semn ca marcă națională. Acest lucru este valabil chiar și în cazul în care o astfel de decizie a fost adoptată în temeiul unei legislații naționale armonizate cu Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25) [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2012, ThyssenKrupp Steel Europe/OAPI (Highprotect), T‑565/10, nepublicată, EU:T:2012:107, punctul 27 și jurisprudența citată].

96      Având în vedere cele de mai sus, al treilea și al cincilea motiv trebuie, așadar, să fie respinse.

 Cu privire la al patrulea și la al șaptelea motiv, întemeiate pe un abuz de putere al camerei de recurs referitor la înregistrarea de către EUIPO a altor semne care conțin numere și, respectiv, la încălcarea principiului autonomiei sistemului de protecție a mărcilor de către camera de recurs

97      În primul rând, reclamanta susține că, în practica sa decizională anterioară, EUIPO a înregistrat deja mărci care conțin cuvinte asociate unor cifre arabe, în special în sectorul automobilelor, al medicamentelor, al revistelor și al finanțelor, ceea ce ar demonstra, în opinia acesteia, că mărcile respective aveau un caracter distinctiv în momentul înregistrării. În aceste condiții, susținând că nu putea înregistra mărcile solicitate din cauza unei erori potențiale care ar afecta alte proceduri de înregistrare a unor mărci, camera de recurs ar fi săvârșit un „abuz de drept vădit”.

98      În al doilea rând, reclamanta susține că, în speță, camera de recurs a încălcat principiul autonomiei de protecție a mărcilor Uniunii Europene pentru motivul că a întemeiat refuzul înregistrării mărcilor solicitate pe decizii ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej (Oficiul polonez al brevetelor) privind semnele verbale 100 PANORAMICZNYCH, 200 PANORAMICZNYCH și 300 PANORAMICZNYCH.

99      Potrivit reclamantei, în temeiul Regulamentului 2017/1001, singurul element de probă concret în speță ar fi înregistrarea de către EUIPO, în favoarea reclamantei, a mărcii Uniunii Europene verbale 100 PANORAMICZNYCH cu numărul 3418639. Mărcile solicitate ar aparține aceleiași familii, atât pe plan verbal, cât și pe plan figurativ, și ar fi promovate împreună cu marca Uniunii Europene sus‑menționată, ceea ce ar constitui punctul de referință concret cel mai important, care ar justifica pe deplin înregistrarea mărcilor solicitate.

100    Reclamanta adaugă că nesocotirea sistemului de protecție autonom din dreptul mărcilor Uniunii Europene a obligat‑o să recurgă la alte mijloace de protecție, insuficiente, interschimbabile și care nu au ca finalitate protecția mărcilor, precum cele care intră în domeniul dispozițiilor generale ale dreptului civil, al legii presei, al drepturilor de autor și al interdicției practicilor comerciale neloiale față de consumatori sau al infracțiunii de concurență neloială.

101    EUIPO contestă argumentele reclamantei.

102    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001, Tribunalul nu poate anula sau modifica decizia unei camere de recurs a EUIPO decât „pentru motive de necompetență, încălcarea unor norme fundamentale de procedură, nerespectarea Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, nerespectarea prezentului regulament sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia sau abuzul de putere”.

103    În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante, o decizie nu este afectată de abuz de putere decât dacă rezultă, pe baza unor indicii obiective, pertinente și concordante, că a fost adoptată în scopul de a atinge alte obiective decât cele declarate [a se vedea Hotărârea din 17 februarie 2017, Unilever/EUIPO – Technopharma (Fair & Lovely), T‑811/14, nepublicată, EU:T:2017:98, punctul 41 și jurisprudența citată].

104    În continuare, în ceea ce privește argumentul reclamantei referitor la o încălcare a principiului autonomiei de protecție a mărcilor Uniunii Europene, este adevărat că, în conformitate cu acest principiu, regimul mărcilor Uniunii Europene este un sistem autonom, constituit dintr‑un ansamblu de norme și care urmărește obiective care îi sunt specifice, aplicarea sa fiind independentă de orice sistem național, și că, prin urmare, caracterul înregistrabil al unui semn ca marcă a Uniunii Europene trebuie apreciat numai în temeiul reglementării relevante a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2012, Highprotect, T‑565/10, nepublicată, EU:T:2012:107, punctul 27 și jurisprudența citată).

105    Cu toate acestea, reiese din jurisprudență că, sub această rezervă, înregistrările efectuate deja în statele membre reprezintă un element care, fără a fi determinant și fără a putea fi obligatoriu pentru camera de recurs în împrejurări în care aceasta consideră că marca solicitată este în conflict cu motivele absolute de refuz prevăzute în Regulamentul 2017/1001, poate fi luat în considerare în vederea înregistrării unei mărci a Uniunii Europene (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2012, Highprotect, T‑565/10, nepublicată, EU:T:2012:107, punctul 28 și jurisprudența citată).

106    În aceeași ordine de idei și sub aceeași rezervă, pot fi luate în considerare de asemenea refuzurile înregistrării în statele membre.

107    În speță, camera de recurs a considerat, la punctul 38 din deciziile atacate, că examinarea efectuată de autoritățile naționale a reprezentat unul dintre elementele esențiale din moment ce motivul de refuz privea teritoriul Poloniei și capacitatea de înregistrare, precum și caracterul distinctiv al semnelor identice sau similare cu mărcile solicitate care au făcut obiectul mai multor proceduri naționale. În această privință, camera de recurs a arătat, la punctele 39-41 din deciziile atacate, că deciziile autorităților poloneze privind semnele verbale 100 PANORAMICZNYCH, 200 PANORAMICZNYCH și 300 PANORAMICZNYCH, precum și deciziile instanțelor poloneze privind printre altele semnele figurative 100 PANORAMICZNYCH, 300 PANORAMICZNYCH și 500 PANORAMICZNYCH confirmau faptul că semnele reclamantei care conțineau numere, precum mărcile solicitate, nu au caracter distinctiv.

108    În aceste condiții, camera de recurs a refuzat înregistrarea mărcilor solicitate în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, întrucât semnele erau descriptive pentru „reviste [publicații periodice]”, și în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001, întrucât mărcile respective nu au dobândit caracter distinctiv prin utilizare.

109    Rezultă că, deși, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 105 de mai sus, camera de recurs a luat în considerare deciziile naționale menționate la punctul 107 de mai sus, ea nu a încălcat principiul autonomiei, astfel cum este prevăzut de jurisprudența citată la punctul 104 de mai sus.

110    În ceea ce privește argumentul reclamantei referitor la înregistrarea de către EUIPO a altor semne care conțineau numere, trebuie amintit că EUIPO are obligația de a‑și exercita competențele în conformitate cu principiile generale de drept al Uniunii, precum principiul egalității de tratament și principiul bunei administrări, și că, având în vedere aceste două principii, EUIPO trebuie, în cadrul examinării unei cereri de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene, să ia în considerare deciziile adoptate deja cu privire la cereri similare și să analizeze cu o deosebită atenție aspectul dacă este sau nu este necesar să decidă în același sens (a se vedea Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctele 73 și 74, precum și jurisprudența citată).

111    Având în vedere cele precizate, principiile egalității de tratament și bunei administrări trebuie să se concilieze cu respectarea legalității (Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 75).

112    În consecință, persoana care solicită înregistrarea unui semn ca marcă nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate care ar fi fost eventual comisă în favoarea unei alte persoane pentru a obține o decizie identică (a se vedea Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 76 și jurisprudența citată).

113    În definitiv, pentru motive de securitate juridică și, mai exact, de bună administrare, examinarea oricărei cereri de înregistrare trebuie să fie strictă și completă pentru a se evita înregistrarea necorespunzătoare a mărcilor. Această examinare trebuie să aibă loc în fiecare caz concret. Astfel, înregistrarea unui semn ca marcă depinde de criterii specifice, aplicabile în cadrul împrejurărilor de fapt ale cauzei, care au ca obiectiv să verifice dacă semnul în cauză nu intră sub incidența unui motiv de refuz (a se vedea Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 77 și jurisprudența citată).

114    În plus, trebuie amintit că legalitatea deciziilor camerei de recurs, care sunt emise în exercitarea unei competențe nediscreționare, iar nu a unei puteri discreționare, trebuie apreciată numai în temeiul Regulamentului 2017/1001, astfel cum este interpretat de instanța Uniunii, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare a EUIPO, care nu poate fi, în orice caz, obligatorie pentru instanța Uniunii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 iunie 2016, Revolution/EUIPO (REVOLUTION), T‑654/14, nepublicată, EU:T:2016:334, punctul 57 și jurisprudența citată].

115    În cauză, s‑a dovedit că, spre deosebire de anumite cereri anterioare de înregistrare ca mărci a unor semne constituite din cifre sau care cuprindeau cifre, cererile de înregistrare intrau în contradicție, având în vedere produsele pentru care se solicita înregistrarea și percepția publicului relevant, cu unul dintre motivele de refuz prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001.

116    În aceste condiții, camera de recurs a putut să considere în mod întemeiat, la punctul 35 din deciziile atacate, că, având în vedere concluzia la care ajunsese deja la punctele anterioare ale acestor decizii și potrivit căreia înregistrarea semnelor în cauză ca mărci pentru produsele menționate în cererea de înregistrare a reclamantei era incompatibilă cu Regulamentul 2017/1001, înregistrarea anterioară de către EUIPO a unor mărci care cuprindeau numere nu constituia un argument care să justifice înregistrarea semnelor în cauză.

117    Desigur, trebuie să se constate că, deși deciziile atacate iau în considerare înregistrarea anterioară de către EUIPO a unor mărci care conțineau numere, nici deciziile examinatorului, nici deciziile atacate nu cuprind motive referitoare la marca Uniunii Europene verbală 100 PANORAMICZNYCH, depusă la EUIPO la 20 octombrie 2003 și înregistrată la 11 martie 2005, cu data de expirare 20 octombrie 2023 (denumită în continuare „marca anterioară”).

118    Trebuie arătat în această privință că marca anterioară și mărcile solicitate sunt aproape identice, în măsura în care conțin toate elementul verbal „panoramicznych”, precedat de un număr și anume, 100 în cazul mărcii anterioare și 200, 300, 400, 500 sau 1000 în cazul mărcilor solicitate. Pe de altă parte, marca anterioară a fost înregistrată de EUIPO în favoarea reclamantei, în special pentru „reviste de cuvinte încrucișate și rebus”, din clasa 16.

119    Or, având în vedere puternica similitudine dintre marca anterioară și mărcile solicitate, identitatea titularului și identitatea parțială, dar crucială (a se vedea punctele 57 și 58 de mai sus) a produselor vizate, este necesar să se considere că, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 110 de mai sus, revenea organelor EUIPO – care se referă de altfel ele însele la deciziile autorităților și ale instanțelor poloneze referitoare în special la marca poloneză verbală identică cu marca anterioară și la marca poloneză figurativă care conține elementul „100 panoramicznych” – obligația să ia în considerare marca anterioară și să analizeze în cadrul procedurii administrative cu o deosebită atenție aspectul dacă este sau nu este necesar să decidă în același sens, și aceasta independent de aspectul dacă reclamanta a menționat marca respectivă în cursul procedurii administrative.

120    Întrucât motivarea deciziilor examinatorului, precum și a deciziilor atacate face abstracție de marca anterioară, trebuie să se constate că organele EUIPO nu au îndeplinit această obligație în speță și, prin urmare, deciziile atacate sunt viciate de o neregularitate de procedură.

121    Cu toate acestea, rezultă din jurisprudență că o neregularitate de procedură nu antrenează anularea în tot sau în parte a unei decizii decât dacă se stabilește că, în absența acestei neregularități, decizia atacată ar fi putut avea un conținut diferit [a se vedea Hotărârea din 1 februarie 2018, Philip Morris Brands/EUIPO – Explosal (Superior Quality Cigarettes FILTER CIGARETTES Raquel), T‑105/16, EU:T:2018:51, punctul 78 și jurisprudența citată].

122    Or, camera de recurs a efectuat o examinare completă și concretă a mărcilor solicitate pentru a concluziona, în mod întemeiat, că acestea sunt descriptive pentru produsele în cauză, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 30-59 de mai sus, și că nu au dobândit caracter distinctiv prin utilizare, pentru motivele expuse la punctele 72-96 de mai sus. Prin urmare, neîndeplinirea obligației de a lua în considerare marca Uniunii Europene verbală anterioară 100 PANORAMICZNYCH nu are nicio incidență asupra temeiniciei deciziilor atacate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 septembrie 2013, „Rauscher” Consumer Products/OAPI (Reprezentarea unui tampon), T‑492/11, nepublicată, EU:T:2013:421, punctul 34].

123    Rezultă că, fără a săvârși un abuz de putere în sensul jurisprudenței citate la punctul 103 de mai sus și fără a încălca principiul egalității de tratament și nici principiul securității juridice, camera de recurs a refuzat înregistrarea mărcilor solicitate în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001.

124    În sfârșit, este suficient să se constate că pretinsa limitare a protecției semnelor care i‑ar fi fost impusă reclamantei este în întregime subordonată examinării criticilor analizate mai sus, inclusiv a prezentelor acțiuni în totalitate. Astfel, un refuz al înregistrării unui semn în aplicarea Regulamentului 2017/1001 are drept consecință inevitabilă faptul că solicitantul înregistrării recurge la alte mijloace de protecție a unui astfel de semn.

125    Prin urmare, al patrulea și al șaptelea motiv trebuie de asemenea să fie respinse.

 Cu privire la al șaselea și la al optulea-al doisprezecelea motiv, întemeiate pe un abuz de putere, pe încălcarea articolului 118 TFUE, pe încălcarea articolului 4 litera (a) din Regulamentul 2017/1001, pe încălcarea articolului 4 din Regulamentul 2017/1001, pe încălcarea normelor fundamentale de procedură și, respectiv, pe încălcarea articolului 36 TFUE și a articolului 14 din Regulamentul 2017/1001

126    În primul rând, în măsura în care reclamanta susține, în cadrul celor de al șaselea, de al nouălea și de al zecelea motiv, că, în speță, camera de recurs a săvârșit un abuz de putere prin faptul că i‑ar fi limitat libertatea de alegere cu privire la modul de protecție și că ar fi încălcat articolul 4 din Regulamentul 2017/1001, potrivit căruia poate constitui o marcă a Uniunii Europene „orice semn” care poate „să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi”, este suficient să se arate că libertatea de alegere care decurge din cuprinsul articolului 4 din Regulamentul 2017/1001 este limitată, printre altele, prin articolul 7 din același regulament, care precizează motivele absolute de refuz al înregistrării unei mărci.

127    Astfel, potrivit jurisprudenței constante, chiar dacă rezultă în mod clar din modul de redactare a articolului 4 din Regulamentul 2017/1001 că orice semn poate fi înregistrat ca marcă a Uniunii Europene, el poate fi înregistrat numai în condițiile exprese, prevăzute la articolul 7 din același regulament, de a avea un caracter distinctiv în raport cu produsele și cu serviciile vizate în cererea de înregistrare și de a nu constitui o simplă descriere a acestor produse și servicii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 decembrie 2017, Colgate‑Palmolive/EUIPO (360°), T‑332/16, nepublicată, EU:T:2017:876, punctul 26 și jurisprudența citată].

128    În consecință, dat fiind că în mod întemeiat camera de recurs a considerat că semnele a căror înregistrare a fost solicitată în speță intrau în contradicție cu motivul absolut de refuz vizat la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 și că elementele de probă prezentate de reclamantă nu demonstrau că aceste semne au dobândit pentru produsele vizate caracter distinctiv prin utilizare în sensul articolului 7 alineatul (3) din același regulament, respectivele argumente ale reclamantei nu pot fi admise.

129    În aceste condiții, nu se poate reproșa camerei de recurs nici faptul că nu a ținut seama de realitatea pieței. Chiar dacă reclamanta arată în mod întemeiat că pe piața revistelor periodice titlurile revistelor constituie singura modalitate pentru consumator de a distinge un produs de altul, acest lucru nu poate exclude aceste titluri, inclusiv semnele a căror înregistrare este solicitată în speță, de la aplicarea condițiilor prevăzute la articolul 7 din Regulamentul 2017/1001.

130    Pe de altă parte, în măsura în care reclamanta susține că imensa majoritate a mărcilor (titluri de reviste) conțin un element descriptiv, este suficient să se amintească jurisprudența citată deja la punctul 114 de mai sus, potrivit căreia legalitatea deciziilor camerei de recurs, care sunt emise în exercitarea unei competențe nediscreționare, iar nu a unei puteri discreționare, trebuie apreciată numai în temeiul Regulamentului 2017/1001, astfel cum este interpretat de instanța Uniunii, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare a EUIPO, care nu poate fi, în orice caz, obligatorie pentru instanța Uniunii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 iunie 2016, REVOLUTION, T‑654/14, nepublicată, EU:T:2016:334, punctul 57 și jurisprudența citată].

131    În al doilea rând, în măsura în care reclamanta invocă, în cadrul celui de al optulea și al celui de al doisprezecelea motiv, o încălcare a articolului 118 TFUE și un abuz de putere, întrucât camera de recurs ar fi lipsit‑o de o măsură de protecție eficientă, precum și o încălcare a articolului 36 TFUE și a articolului 14 din Regulamentul 2017/1001, întrucât camera de recurs nu ar fi interpretat corect exclusivitatea conferită de înregistrarea mărcii, primo, trebuie să se arate că, în temeiul articolului 118 primul paragraf TFUE, în cadrul instituirii sau al funcționării pieței interne, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile referitoare la crearea de titluri europene de proprietate intelectuală, pentru a asigura o protecție uniformă a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniune, și la înființarea unor sisteme centralizate de autorizare, de coordonare și de control la nivelul Uniunii.

132    Or, reclamanta nu poate deduce dintr‑o astfel de dispoziție un drept subiectiv la înregistrarea unui semn sau un drept de a solicita anularea unei decizii prin care se refuză înregistrarea acestui semn în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001. În această privință, în mod întemeiat arată de altfel EUIPO că sistemul stabilit de acest regulament urmărește să asigure protecția mărcilor care îndeplinesc condițiile de înregistrare și că eficiența acestui sistem se traduce tocmai prin garanția că mărcile care nu îndeplinesc aceste condiții nu vor fi protejate.

133    Secundo, în ceea ce privește articolul 36 TFUE și articolul 14 din Regulamentul 2017/1001, este suficient să se arate că aceste dispoziții prevăd numai anumite efecte ale înregistrării unui semn ca marcă a Uniunii Europene și, prin urmare, sunt lipsite de relevanță în contextul prezentelor cauze, care se referă la condițiile care trebuie îndeplinite înainte de înregistrare.

134    Tertio, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia procedura aplicată în privința sa nu ar fi fost „transparentă, riguroasă, justă și echitabilă”, trebuie să se constate, la fel cum a constatat EUIPO, că această critică nu este nicidecum susținută de explicații suplimentare în cererile introductive.

135    În sfârșit, în al treilea rând, în măsura în care reclamanta invocă, în cadrul celui de al unsprezecelea motiv, un abuz de putere și încălcarea unor norme fundamentale de procedură, întrucât camera de recurs ar fi stabilit condiții nelegale care impuneau noi elemente de probă, trebuie să se constate că îi revenea reclamantei sarcina de a prezenta elemente de probă suficiente, în special în raport cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001. În acest context, faptul că organele EUIPO au dat reclamantei – din proprie inițiativă și cu respectarea principiului bunei administrări – mai multe ocazii de a prezenta observații sau elemente de probă (a se vedea punctele 4, 5 și 8-11 de mai sus) nu constituie un abuz de putere în sensul jurisprudenței citate la punctul 103 de mai sus sau o încălcare a normelor fundamentale de procedură.

136    Pe de altă parte, trebuie să se constate că, contrar celor pretinse de reclamantă, camera de recurs nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a considerat, la punctul 52 din deciziile atacate, că prezentarea sondajelor de opinie publică care arătau că publicul relevant percepea titlurile din seria reclamantei care conțineau numere (în special semnele în cauză) ca provenind de la reclamantă ar putea fi utilă pentru a demonstra că aceste semne au caracter distinctiv secundar. Astfel, deși este adevărat că reclamanta a prezentat în fața EUIPO sondaje de opinie publică, în mod întemeiat camera de recurs a considerat, la punctul 54 din deciziile atacate, că aceste sondaje confirmau faptul că revistele de cuvinte încrucișate ale reclamantei dețineau o cotă de piață importantă, dar nu erau o dovadă a faptului că semnele în cauză erau percepute de publicul relevant ca o marcă. De altfel, reclamanta prezintă pentru prima dată în fața Tribunalului un sondaj la care camera de recurs făcea referire la punctul 52 din deciziile atacate, ceea ce justifică în orice caz înlăturarea unui astfel de document ca inadmisibil (a se vedea punctele 18-24 de mai sus).

137    În ceea ce privește elementele de probă prezentate de reclamantă în timp util, rezultă din cele ce precedă (a se vedea punctele 72-96 de mai sus) că interpretarea lor de către camera de recurs nu este afectată de o eroare de apreciere.

138    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se respingă de asemenea al șaselea și al optulea-al doisprezecelea motiv și, în consecință, acțiunile în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

139    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor EUIPO.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunile.

2)      Obligă Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o. o. la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

Collins Barents Passer

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 26 iunie 2019.

Semnături

*      Limba de procedură: polona.