ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

25 noiembrie 2009

Cauza F‑5/09

Ayo Soerensen Ferraresi

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Acțiune în despăgubire — Admisibilitate — Reclamație — Act cauzator de prejudicii”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Soerensen Ferraresi solicită obligarea Comisiei la repararea prejudiciilor fizice, morale și economice pe care le‑a suferit și a căror valoare ar putea fi evaluată prin expertiză sau în echitate

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură — Admisibilitatea acțiunilor — Ridicarea unei excepții de inadmisibilitate

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76 și 78)

2.      Funcționari — Acțiune — Cerere de despăgubiri având ca obiect repararea prejudiciului cauzat printr‑un comportament lipsit de caracter decizional

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Funcționari — Acțiune — Termene — Cerere de despăgubiri adresată unei instituții — Respectarea unui termen rezonabil

[Statutul Curții de Justiție, art. 46; Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)]

4.      Funcționari — Acțiune — Acțiune în anulare neintrodusă în termenul prevăzut — Acțiune în despăgubire — Repunerea în termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut — Lipsă

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

5.      Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubire — Autonomie în raport cu acțiunea în anulare

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      Chiar și în prezența unei excepții de inadmisibilitate ridicate de pârât prin înscris separat, în temeiul articolului 78 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, și a unor observații privind excepția respectivă prezentate de reclamant, Tribunalul păstrează libertatea de a se pronunța prin ordonanță în temeiul articolului 76 din regulamentul menționat, în cazul în care consideră că acțiunea este vădit inadmisibilă.

(a se vedea punctul 14)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 30 octombrie 2008, Ortega Serrano/Comisia, F‑48/08 și F‑48/08 AJ, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 23, care face obiectul unui recurs pendinte la Tribunalul de Primă Instanță, cauza T‑583/08 P

2.      Hărțuirea morală constituie un comportament lipsit de caracter decizional. Prin urmare, îi revine funcționarului care urmărește să obțină repararea prejudiciului ce rezultă din acest comportament lipsit de caracter decizional sarcina de a depune o cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut. Numai respingerea explicită sau implicită a acestei cereri constituie o decizie care lezează, împotriva căreia poate fi îndreptată o reclamație, și numai după respingerea explicită sau implicită a acestei reclamații poate fi formulată o acțiune în despăgubire la Tribunalul Funcției Publice.

(a se vedea punctele 22, 26 și 27)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 25 septembrie 1991, Marcato/Comisia, T‑5/90, Rec., p. II‑731, punctele 49 și 50; 28 iunie 1996, Y/Curtea de Justiție, T‑500/93, RecFP, p. I‑A‑335 și II‑977, punctele 64 și 66

Tribunalul Funcției Publice: 1 februarie 2007, Rossi Ferreras/Comisia, F‑42/05, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctele 58-61

3.      Concluziile prin care se urmărește repararea prejudiciului ce rezultă dintr‑un comportament lipsit de caracter decizional trebuie să fie prezentate într‑un termen rezonabil începând din momentul în care reclamantul a luat cunoștință de situația pe care o invocă, chiar dacă articolul 90 alineatul (1) din statut nu stabilește niciun termen pentru depunerea unei cereri de despăgubiri. Astfel, respectarea unui termen rezonabil este necesară în situațiile în care, dacă textele nu precizează, principiile securității juridice sau protecției încrederii legitime se opun ca instituțiile comunitare și persoanele fizice sau juridice să acționeze fără limită de timp, riscând astfel, printre altele, să pună în pericol stabilitatea situațiilor juridice dobândite. În cadrul acțiunilor în răspundere ce pot conduce la o sarcină pecuniară pentru Comunitate, respectarea unui termen rezonabil pentru prezentarea unei cereri de despăgubiri se inspiră de asemenea din preocuparea de a proteja finanțele publice care își găsește o exprimare specială, în cazul acțiunilor în materia răspunderii extracontractuale, în termenul de prescripție de cinci ani stabilit la articolul 46 din Statutul Curții.

Caracterul rezonabil al unui termen trebuie apreciat în funcție de împrejurările aferente fiecărei cauze și în special de miza litigiului pentru persoana interesată, de complexitatea cauzei și de conduita părților participante.

(a se vedea punctele 35, 37 și 38)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 5 octombrie 2004, Sanders și alții/Comisia, T‑45/01, Rec., p. II‑3315, punctele 59 și 67 in fine; 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia, T‑144/02, Rec., p. II‑3381, punctul 65 și 66

Tribunalul Funcției Publice: 4 noiembrie 2008, Marcuccio/Comisia, F‑87/07, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 27, care face obiectul unui recurs pendinte la Tribunalul de Primă Instanță, cauza T‑16/09 P

4.      Un funcționar care a omis să introducă, în termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut, o acțiune în anulare împotriva unui act care lezează nu poate, prin intermediul unei cereri de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acest act, să repare această omisiune și să obțină astfel termene noi de exercitare a acțiunii.

(a se vedea punctul 27)

5.      Având în vedere autonomia acțiunii în despăgubire în raport cu acțiunea în anulare, un funcționar poate în mod legal să formuleze în mod distinct o acțiune având ca obiect repararea prejudiciului ce rezultă din ilegalitatea unui act care lezează, în măsura în care a introdus în termenele prevăzute o acțiune în anulare împotriva actului respectiv. În cazul în care alege această cale, funcționarul trebuie totuși să introducă această acțiune în despăgubire într‑un termen rezonabil.

(a se vedea punctul 36)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 1 februarie 2007, Tsarnavas/Comisia, F‑125/05, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctele 76-78