Language of document : ECLI:EU:F:2011:120

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)


14 iulie 2011


Cauza F‑81/10


Vidas Praskevicius

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Articolul 45 din statut – Eroare vădită de apreciere – Puncte de merit – Analiză comparativă a meritelor – Motivare”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Praskevicius solicită în special anularea deciziei Parlamentului European care nu l‑a inclus pe lista funcționarilor promovați în gradul AD 6 în cadrul exercițiului de promovare 2009 și obligarea Parlamentului European la plata sumei de 500 de euro pentru repararea prejudiciului moral pe care pretinde că l‑a suferit

Decizia:      Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Promovare – Condiții – Funcționari care au atins pragul de referință – Drept la promovare automată – Inexistență

(Statutul funcționarilor, art. 45)

2.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 45)

3.      Funcționari – Promovare – Motivare – Obligație față de comitetul consultativ pentru promovare în cazul unei decizii care nu urmează recomandarea acestuia

(Statutul funcționarilor, art. 45)

4.      Funcționari – Promovare – Reclamația unui candidat care nu a fost promovat – Decizie de respingere – Obligația de motivare

[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf, art. 45 și art. 90 alin. (2)]

1.      Din cuprinsul punctelor I.3.2 și I.3.3 din Decizia Parlamentului European privind politica de promovare și de programare a carierelor, modificată ultima oară prin decizia Biroului Parlamentului European din 21 aprilie 2008, nu se poate deduce că, în afara situațiilor avute în vedere de aceste dispoziții, funcționarii care au atins pragul de referință ar fi promovați automat în cadrul exercițiului de promovare în curs.

O astfel de interpretare ar fi contrară articolului 45 din statut, care obligă autoritatea împuternicită să facă numiri să efectueze o analiză comparativă a meritelor funcționarilor promovabili, ținând seama de criteriile pe care le enunță. Or, o măsură de aplicare cu caracter general trebuie, dacă este posibil, să facă obiectul unei interpretări conforme cu dispozițiile actului de bază. Astfel, punctul I.3.3 din decizia menționată trebuie interpretat numai în sensul că funcționarii care se află în una dintre situațiile prevăzute de acesta nu pot fi în niciun caz promovați, chiar dacă ar fi atins pragul de referință.

În sfârșit, principiul protecției încrederii legitime nu poate fi invocat pentru a justifica o practică contrară unei dispoziții din statut.

(a se vedea punctele 51 și 67)

Trimitere la:

Curte: 24 iunie 1993, Dr Tretter, C‑90/92, punctul 11

Tribunalul Uniunii Europene: 13 aprilie 2011, Germania/Comisia, T‑576/08, punctul 103

2.      În cadrul analizei comparative a meritelor de care trebuie să se țină seama în vederea unei eventuale promovări, în conformitate cu articolul 45 din statut, autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere, iar în acest domeniu controlul instanței trebuie să se limiteze la a verifica dacă, ținând seama de diferitele considerații care au stat la baza aprecierii administrației, aceasta s‑a menținut în limite rezonabile și nu și‑a exercitat competența într‑un mod vădit incorect, Tribunalul neputând, așadar, să substituie aprecierea autorității împuternicite să facă numiri cu propria apreciere privind calificările și meritele funcționarilor. Aceasta din urmă are de asemenea posibilitatea de a efectua analiza comparativă a meritelor potrivit procedurii sau metodei pe care o consideră cea mai adecvată. Aceasta nu este obligată să se bazeze numai pe rapoartele de evaluare ale funcționarilor în cauză, ci își poate întemeia aprecierea și pe alte aspecte referitoare la meritele lor.

(a se vedea punctul 53)

Trimitere la:

Curte: 1 iulie 1976, Wind/Comisia, 62/75, punctul 17

Tribunalul de Primă Instanță: 13 iulie 1995, Rasmussen/Comisia, T‑557/93, punctul 20

Tribunalul Funcției Publice: 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, punctele 55 și 152

3.      Potrivit articolului 5 alineatul (2) primul paragraf din directivele interne adoptate de secretarul general al Parlamentului European, la 19 octombrie 2005, membrii comitetului consultativ pentru promovare sunt informați cu privire la deciziile adoptate de autoritatea împuternicită să facă numiri, care este obligată să motiveze în scris orice situație în care nu a urmat opinia comitetului.

Întrucât autoritatea împuternicită să facă numiri a adresat o notă președintei comitetului pentru promovare, din care reiese că evoluția meritelor funcționarilor care nu au fost promovați nu justifica o promovare, o astfel de motivare este suficientă pentru a îndeplini cerințele articolului 5 alineatul (2) primul paragraf din directivele interne.

În orice caz, chiar presupunând că ar fi stabilită existența unei neregularități procedurale în raport cu articolul 5 alineatul (2) primul paragraf menționat anterior, care privește raporturile dintre autoritatea împuternicită să facă numiri și comitetele consultative pentru promovare, aceasta nu este de natură să pună în discuție legalitatea deciziei de nepromovare atacate, întrucât nerespectarea articolului 5 alineatul (2) primul paragraf din directivele interne nu a putut influența conținutul deciziei menționate.

(a se vedea punctele 60-62)

4.      Autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să motiveze o decizie de promovare nici în raport cu destinatarul său, nici în raport cu candidații nepromovați. Pe de altă parte, motivarea deciziei prin care se respinge reclamația trebuie să coincidă cu decizia împotriva căreia a fost îndreptată această reclamație. Astfel, atunci când litigiul privește contestarea unei decizii prin care se refuză promovarea unui funcționar, motivele care au stat la baza adoptării unei astfel de decizii, care nu este, în principiu, motivată, sunt evidențiate de decizia prin care se respinge reclamația, ceea ce permite funcționarului să ia cunoștință de argumentele autorității împuternicite să facă numiri.

(a se vedea punctele 75 și 77)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 20 februarie 2002, Roman Parra/Comisia, T‑117/01, punctul 25

Tribunalul Uniunii Europene: 9 decembrie 2009, Comisia/Birkhoff, T‑377/08 P, punctul 55