HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)
11 decembrie 2014
Cauza F‑80/13
CZ
împotriva
Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (AEVMP)
„Funcție publică – Recrutare – Agenți temporari – Prelungirea perioadei de probă – Concediere la sfârșitul perioadei de probă”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, prin care CZ contestă în special decizia prin care Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (AEVMP) l‑a concediat la sfârșitul perioadei de probă ca agent temporar și solicită obligarea AEVMP la repararea prejudiciului material și moral pe care l‑ar fi suferit.
Decizia: Respinge acțiunea. Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de CZ.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Raport de final al perioadei de probă – Întocmire cu întârziere – Validitate
(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 14 al treilea paragraf)
2. Funcționari – Agenți temporari – Principii – Dreptul la apărare – Conținut – Obligația ascultării persoanei interesate anterior adoptării unei decizii de concediere – Respectarea dreptului la apărare în materie de concediere la sfârșitul perioadei de probă
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 14 al treilea paragraf; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a)]
3. Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Obiect – Condiții de desfășurare
(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 14)
1. Termenul prevăzut la articolul 14 al treilea paragraf prima teză din Regimul aplicabil celorlalți agenți nu constituie un termen de preaviz, ci urmărește garantarea faptului că agentul temporar poate să își formuleze observațiile înainte ca instituția să ia o decizie referitoare la menținerea sau nemenținerea în funcție a persoanei interesate la o dată care coincide, în măsura posibilului, cu cea a terminării perioadei de probă. O întârziere în întocmirea raportului de final al perioadei de probă, deși constituie o neregularitate în raport cu cerințele exprese ale regimului menționat, nu poate, oricât de regretabilă ar fi, să pună în discuție validitatea raportului sau, dacă este cazul, a deciziei prin care autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă îl concediază pe agentul temporar sau prelungește perioada de probă.
Rezultă că un agent temporar rămâne în perioada de probă câtă vreme calitățile sale nu au fost apreciate, pe baza unui raport întocmit de superiorul său ierarhic, de autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă.
(a se vedea punctele 35 și 36)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Fernández Ortiz/Comisia, F‑1/06, EU:F:2007:25, punctul 56, și Hotărârea Notarnicola/Curtea de Conturi, F‑85/08, EU:F:2009:94, punctele 33 și 42-46
2. Dreptul la apărare constituie un principiu fundamental al dreptului Uniunii. Din acest principiu rezultă că, anterior adoptării deciziei care o afectează, persoana interesată trebuie să aibă posibilitatea să își exprime punctul de vedere în mod util cu privire la realitatea și la pertinența faptelor și împrejurărilor în temeiul cărora a fost adoptată această decizie. Principiul menționat a fost preluat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care recunoaște dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere.
În materie de concediere a unui agent temporar la încheierea perioadei de probă, principiul respectării dreptului la apărare este pus în aplicare la articolul 14 al treilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți, care prevede că raportul al cărui obiect este agentul temporar cu o lună înainte de expirarea perioadei de probă, cu privire la capacitatea de a executa sarcinile pe care le presupun funcțiile sale, precum și la randamentul și la conduita sa în serviciu, se aduce la cunoștința agentului în cauză, care are dreptul de a‑și formula observațiile în scris.
(a se vedea punctele 55-57)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea Comisia/De Bry, C‑344/05 P, EU:C:2006:710, punctul 37
Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea L/Parlamentul, T‑317/10 P, EU:T:2013:413, punctul 81
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Sapara/Eurojust, F‑61/06, EU:F:2008:98, punctul 149, și Hotărârea CH/Parlamentul, F‑129/12, EU:F:2013:203, punctul 33
3. O decizie de concediere la finalul unei perioade de probă trebuie anulată dacă reclamantului nu i s‑a dat posibilitatea de a‑și îndeplini perioada de probă în condiții normale. Mai precis, deși perioada de probă, care este destinată să permită aprecierea aptitudinilor și a comportamentului funcționarului aflat în perioada de probă, nu poate fi asimilată unei perioade de formare, nu este mai puțin imperativ ca, în perioada de probă, persoanei interesate să i se dea posibilitatea să facă dovada calităților sale. Această condiție semnifică în practică faptul că persoana aflată în perioada de probă trebuie să beneficieze de instrucțiuni și de sfaturi adecvate pentru a fi în măsură să se adapteze necesităților specifice ale postului pe care îl ocupă. De altfel, nivelul necesar al respectivelor instrucțiuni și sfaturi nu trebuie apreciat în mod abstract, ci concret, ținându‑se cont de natura atribuțiilor exercitate.
Dreptul unui agent temporar aflat în perioada de probă de a efectua această perioadă în condiții legale este garantat suficient printr‑un avertisment oral, care îi permite să își adapteze și să își amelioreze prestațiile în funcție de cerințele serviciului.
(a se vedea punctele 67 și 68)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Giannini/Comisia, F‑49/08, EU:F:2009:76, punctele 65 și 84