Language of document : ECLI:EU:C:2018:851

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI CURȚII

19 octombrie 2018(*)

„Procedură accelerată”

În cauza C‑621/18,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Court of Session, Inner House, First Division (Scotland) [Curtea Supremă Civilă, Inner House, Camera întâi (Scoția), Regatul Unit], prin decizia din 3 octombrie 2018, primită de Curte la 3 octombrie 2018, în procedura

Andy Wightman,

Ross Greer,

Alyn Smith,

David Martin,

Catherine Stihler,

Jolyon Maugham,

Joanna Cherry

împotriva

Secretary of State for Exiting the European Union,

cu participarea:

Tom Brake,

Chris Leslie,

PREȘEDINTELE CURȚII,

după ascultarea judecătorului raportor, domnul C. G. Fernlund, și a avocatului general, domnul M. Campos Sánchez‑Bordona,

dă prezenta

Ordonanță

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 50 TUE.

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri între domnii Andy Wightman, Ross Greer, Alyn Smith, David Martin și Jolyon Maugham, precum și doamnele Catherine Stihler și Joanna Cherry, pe de o parte, și Secretary of State for Exiting the European Union (secretarul de stat pentru ieșirea din Uniunea Europeană), pe de altă parte, cu privire la posibilitatea unei revocări a notificării intenției Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a se retrage din Uniunea Europeană.

3        Court of Session, Inner House, First Division (Scotland) [Curtea Supremă Civilă, Inner House, Camera întâi (Scoția), Regatul Unit] solicită în esență să se stabilească dacă, atunci când, în conformitate cu articolul 50 TUE, un stat membru a notificat Consiliului European intenția sa de a se retrage din Uniune, dreptul Uniunii permite acestui stat membru să își revoce unilateral notificarea înainte de sfârșitul perioadei de doi ani prevăzute la acest articol. În cazul unui răspuns afirmativ, ea ridică problema condițiilor unei astfel de revocări și a consecințelor sale în ceea ce privește menținerea statului membru menționat în Uniune.

4        Instanța de trimitere arată că, în temeiul articolului 13 din European Union (Withdrawal) Act 2018 [Legea privind Uniunea Europeană din 2018 (retragere)], acordul de retragere care ar putea fi încheiat între Regatul Unit și Uniune în temeiul articolului 50 alineatul (2) TUE, care stabilește condițiile acestei retrageri, nu poate fi ratificat decât dacă acest acord și cadrul aplicabil viitoarelor relații ale Regatului Unit cu Uniunea au obținut aprobarea Parlamentului Regatului Unit. Această instanță precizează că, în lipsa unei aprobări a acordului de retragere de către parlamentari, în cazul în care nu se face nicio altă propunere, ieșirea Regatului Unit din Uniune va fi totuși efectivă la 29 martie 2019.

5        Instanța menționată adaugă că are îndoieli în privința posibilității de a se revoca unilateral notificarea și de a se rămâne în Uniune. Ea precizează de asemenea că un răspuns al Curții va clarifica opțiunile de care vor dispune parlamentarii cu ocazia votului asupra acestor subiecte.

6        În decizia de trimitere, Court of Session, Inner House, First Division (Scotland) [Curtea Supremă Civilă, Inner House, Camera întâi (Scoția)] solicită Curții judecarea prezentei trimiteri preliminare potrivit procedurii accelerate prevăzute la articolul 105 din Regulamentul de procedură al Curții.

7        Această dispoziție enunță că, la cererea instanței de trimitere sau, cu titlu excepțional, din oficiu, președintele Curții poate, după ascultarea judecătorului raportor și a avocatului general, în cazul în care natura cauzei impune examinarea acesteia în termen scurt, să decidă judecarea trimiterii preliminare potrivit procedurii accelerate care derogă de la prevederile acestui regulament.

8        În speță, instanța de trimitere subliniază caracterul urgent al cererii sale având în vedere, pe de o parte, termenul de doi ani care a început să curgă la 29 martie 2017, data notificării intenției Regatului Unit de a se retrage din Uniune, care, în temeiul articolului 50 TUE, se aplică acestei proceduri de retragere, și, pe de altă parte, necesitatea de a organiza cu mult înaintea datei de 29 martie 2019 dezbaterile și votul în cadrul Parlamentului Regatului Unit cu privire la acest subiect.

9        În această privință, este necesar să se constate că instanța menționată prezintă motive care indică cu certitudine urgența de a se pronunța. În special, după cum reiese din decizia de trimitere, este important să se clarifice domeniul de aplicare al articolului 50 TUE înainte ca parlamentarii naționali să se pronunțe asupra acordului de retragere, prevăzut la acest articol, care le‑ar putea fi prezentat.

10      Or, s‑a statuat deja că, în cazul în care o cauză suscită incertitudini grave legate de aspecte fundamentale de drept constituțional național și de drept al Uniunii, poate fi necesar, având în vedere circumstanțele speciale ale unei astfel de cauze, ca aceasta să fie examinată în termen scurt, în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) din Regulamentul de procedură (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 28 februarie 2017, M.A.S. și M.B., C‑42/17, nepublicată, EU:C:2017:168, punctele 7-9, precum și Ordonanța președintelui Curții din 26 septembrie 2018, Zakład Ubezpieczeń Społecznych, C‑522/18, nepublicată, EU:C:2018:786, punctele 14-16).

11      Ținând seama de importanța fundamentală pentru Regatul Unit și pentru ordinea constituțională a Uniunii pe care o prezintă punerea în aplicare a articolului 50 TUE, circumstanțele speciale ale speței sunt de natură să justifice examinarea prezentei cauze în termen scurt, în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

12      În consecință, este necesară judecarea cauzei C‑621/18 potrivit procedurii accelerate.

Pentru aceste motive, președintele Curții dispune:

Judecarea cauzei C621/18 potrivit procedurii accelerate prevăzute la articolul 105 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții.

Semnături


*      Limba de procedură: engleza.