CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
HENRIK SAUGMANDSGAARD ØE
prezentate la 22 noiembrie 2018(1)
Cauza C‑578/17
Oy Hartwall Ab
Cealaltă parte:
Patentti- ja rekisterihallitus
[cerere de decizie preliminară formulată de
Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă, Finlanda)]
„Trimitere preliminară – Mărci – Directiva 2008/95/CE – Articolul 2 – Articolul 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) – Motive de refuz sau de nulitate – Caracter distinctiv – Caracter distinctiv dobândit prin utilizare – Caracter distinctiv intrinsec – Reprezentare grafică – Marcă de culoare sau marcă figurativă – Marcă de culoare prezentată ca marcă figurativă – Condiții pentru înregistrare – Categorii de mărci – Tipuri de marcă – Contradicții în cererea de înregistrare a mărcii”
I. Introducere
1. Prin prezenta cerere de decizie preliminară, Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă, Finlanda) a sesizat Curtea cu mai multe întrebări preliminare referitoare la interpretarea cerinței privind reprezentarea grafică, prevăzută la articolul 2, și a cerinței privind caracterul distinctiv, prevăzută la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Directiva 2008/95/CE(2).
2. Cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu între societatea Oy Hartwall Ab, pe de o parte, și Patentti- ja rekisterihallitus (Oficiul Național de Brevete și Înregistrări, Finlanda), pe de altă parte. Acesta din urmă a respins cererea prezentată de Oy Hartwall în vederea înregistrării unei mărci de culoare, pentru motivul că marca solicitată nu are caracterul distinctiv necesar în cazul unei mărci de culoare. În cererea respectivă, marca de culoare era reprezentată grafic sub forma unei figuri.
3. Prin urmare, cauza de față ridică problema modului în care trebuie interpretată, în contextul eventualei înregistrări a unei mărci de culoare, cerința privind reprezentarea grafică și cerința privind caracterul distinctiv care sunt prevăzute în Directiva 2008/95. Prin întrebările sale, instanța de trimitere solicită mai precis să se stabilească dacă articolele 2 și 3 din directivă se opun înregistrării unei mărci de culoare care a fost reprezentată grafic sub forma unei figuri în cererea de înregistrare a mărcii.
4. Vom arăta în prezentele concluzii motivele pentru care considerăm, pe de o parte, că articolul 2 și articolul 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din această directivă trebuie interpretate în sensul că aspectul dacă se solicită înregistrarea unei mărci ca marcă figurativă sau ca marcă de culoare este relevant pentru interpretarea cerinței privind caracterul distinctiv și, pe de altă parte, că articolul 2 se opune înregistrării unei mărci în cazul căreia, precum în speță, reprezentarea grafică are forma unei figuri, în condițiile în care se solicită înregistrarea sa ca marcă de culoare.
II. Cadrul juridic
A. Directiva 2008/95(3)
5. Articolul 2, intitulat „Semne care pot să constituie o marcă”, este formulat după cum urmează:
„Pot constitui mărci toate semnele susceptibile de reprezentare grafică, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său, cu condiția ca astfel de semne să fie capabile să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.”
6. Articolul 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3), care privește motivele de refuz sau de nulitate, prevede:
„(1) Sunt refuzate înregistrării sau pot să fie declarate nule, dacă sunt înregistrate:
[…]
(b) mărcile fără caracter distinctiv;
[…]
(3) Unei mărci nu i se refuză înregistrarea sau, dacă este înregistrată, nu poate fi declarată nulă în aplicarea alineatului (1) literele (b), (c) sau (d) dacă, înainte de data cererii de înregistrare și după utilizarea ei, aceasta a dobândit un caracter distinctiv. În plus, statele membre pot prevedea ca prezenta dispoziție să se aplice și atunci când caracterul distinctiv a fost dobândit după cererea de înregistrare sau după înregistrare.”
B. Dreptul finlandez
7. Directiva 2008/95 a fost transpusă în dreptul finlandez prin Legea nr. 7/1964 privind mărcile din 10 ianuarie 1964, astfel cum a fost modificată ultima dată, în ceea ce privește versiunea aplicabilă în speță, prin Legea nr. 56/2000.
8. Potrivit articolului 1 alineatul (2) din Legea privind mărcile (astfel cum a fost modificat ultima dată, în ceea ce privește versiunea aplicabilă în speță, prin Legea nr. 39/1993), pot constitui mărci toate semnele susceptibile de reprezentare grafică apte să distingă produsele introduse pe piață de produsele unui terț. Această dispoziție precizează apoi că o marcă poate consta în special din cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, forma produsului sau a ambalajului său.
9. În temeiul articolului 13 din Legea privind mărcile (astfel cum a fost modificat ultima dată, în ceea ce privește versiunea aplicabilă în speță, prin Legea nr. 56/2000), marca pentru care se solicită înregistrarea trebuie să fie aptă să distingă produsele titularului mărcii de cele ale unui terț. Un semn care indică, fie în mod exclusiv, fie numai prin modificări minore sau prin adăugiri, felul, calitatea, cantitatea, destinația, prețul, proveniența geografică sau data de fabricare a produsului nu trebuie considerat în sine ca având caracter distinctiv. Potrivit articolului respectiv, la aprecierea caracterului distinctiv al unui semn trebuie să se țină seama de toate împrejurările cauzei și în special de durata și de importanța utilizării mărcii.
III. Litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții
10. Societatea Oy Hartwall a solicitat, la 20 septembrie 2012, înregistrarea semnului reprodus mai sus la Oficiul Național de Brevete și Înregistrări. Potrivit reprezentării grafice a semnului, acesta este compus dintr‑o bandă albastră cu margini subțiri, gri. Înregistrarea semnului a fost solicitată ca marcă de culoare pentru produse de tipul „ape minerale” din clasa 32. Oy Hartwall a precizat următoarele aspecte referitoare la culoare: culorile semnului sunt albastru (PMS 2748, PMS CYAN) și gri (PMS 877).
11. În cadrul cererii sale, Oy Hartwall a prezentat Oficiului Național de Brevete și Înregistrări un studiu de piață în care marca solicitată a fost descrisă persoanelor intervievate și o declarație a doi dintre salariații săi cu privire la utilizarea mărcii pentru identificarea produselor sale.
12. În urma unei decizii pregătitoare a Oficiului Național de Brevete și Înregistrări, Oy Hartwall a precizat că solicită înregistrarea mărcii în cauză ca marcă de culoare, iar nu ca marcă figurativă.
13. Prin decizia din 5 iunie 2013, Oficiul Național de Brevete și Înregistrări a respins cererea pentru motivul că marca solicitată nu are caracter distinctiv. În motivarea deciziei sale, Oficiul Național de Brevete și Înregistrări a arătat în special că, potrivit practicii sale constante, nu se poate conferi un drept exclusiv pentru înregistrarea anumitor culori dacă nu se dovedește prin probe temeinice că respectivele culori solicitate au dobândit un caracter distinctiv pentru produsele în cauză în urma unei utilizări îndelungate și importante.
14. Decizia Oficiului Național de Brevete și Înregistrări menționează că studiul de piață nu a dovedit recunoașterea de către public a culorilor în sine, ci a mărcii figurative. Potrivit deciziei respective, nu s‑a dovedit utilizarea combinației de culori solicitate pentru identificarea produselor oferite de reclamantă pentru o perioadă suficient de îndelungată și într‑un mod atât de cuprinzător încât să fi dobândit în Finlanda, la data cererii de înregistrare, un caracter distinctiv ca urmare a acestei utilizări.
15. Markkinaoikeus (Tribunalul pentru Litigii Economice) a respins acțiunea formulată de Oy Hartwall împotriva deciziei menționate.
16. În motivarea hotărârii sale, tribunalul respectiv a arătat că Oy Hartwall a solicitat înregistrarea unei combinații de culori. Acesta a considerat în special că reprezentarea grafică a semnului din cadrul cererii nu implică un mod de dispunere sistematic, în care culorile în discuție să fie asociate în mod prestabilit și constant. A dedus de aici că marca de culoare solicitată nu îndeplinește cerințele referitoare la reprezentarea grafică aplicabile, potrivit articolului 1 alineatul (2) din Legea nr. 39/1993 privind mărcile, pentru ca o marcă să poată fi înregistrată.
17. Oy Hartwall a declarat apel împotriva hotărârii pronunțate de Markkinaoikeus (Tribunalul pentru Litigii Economice) la Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă), instanța de trimitere.
18. Aceasta este chemată să decidă dacă marca societății Oy Hartwall poate fi înregistrată ca marcă de culoare. În această privință, ea urmărește să se stabilească importanța care trebuie atribuită, în scopul eventualei înregistrări a mărcii, calificării ca marcă de culoare care figurează în cerere.
19. Prin hotărârea din 28 septembrie 2017, Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă) a suspendat judecarea cauzei și a sesizat Curtea cu următoarele întrebări preliminare:
„1) În cadrul interpretării condiției privind caracterul distinctiv al unei mărci, prevăzută la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată), prezintă importanță dacă se solicită înregistrarea mărcii ca marcă figurativă sau ca marcă de culoare?
2) În cazul în care calificarea mărcii ca marcă de culoare sau ca marcă figurativă prezintă importanță cu ocazia aprecierii caracterului distinctiv al acesteia, marca trebuie înregistrată ca marcă de culoare, conform cererii, indiferent de aspectul că a fost reprezentată ca imagine sau aceasta poate fi înregistrată numai ca marcă figurativă?
3) În cazul în care este posibilă înregistrarea ca marcă de culoare a unei mărci redate în cerere în mod figurativ, această înregistrare ca marcă de culoare a unei mărci care, în cererea de înregistrare, a fost reprezentată grafic cu precizia necesară în temeiul jurisprudenței Curții referitoare la înregistrarea unei mărci de culoare (fără să fie vorba despre înregistrarea unei culori în sine ca marcă, în sens abstract, fără formă și fără contur), presupune în plus prezentarea unei dovezi temeinice a utilizării acesteia, astfel cum impune Oficiul Național de Brevete și Înregistrări, sau prezentarea în general a unei dovezi în acest sens?”
20. Oy Hartwall, guvernul finlandez și Comisia Europeană au depus observații scrise. Guvernul finlandez și Comisia au participat la ședința care a avut loc la 6 septembrie 2018.
IV. Analiză
A. Observații introductive
21. Problema competenței Curții în speță a fost ridicată în cursul ședinței. Vom arăta pe scurt în această privință că Curtea este competentă să răspundă la întrebările adresate. După cum vom demonstra prin răspunsul nostru la întrebările adresate, prezenta cauză nu privește interpretarea dreptului finlandez, ci a articolului 2 și a articolului 3 din Directiva 2008/95. Desigur, din considerentul (6) al directivei reiese că statele membre păstrează libertatea de a stabili dispozițiile de procedură privind înregistrarea mărcilor. După cum a arătat și guvernul finlandez în cursul ședinței, este necesar totuși ca normele de procedură din statele membre să fie stabilite și aplicate astfel încât să garanteze respectarea cerințelor în domeniul înregistrării mărcilor care au fost armonizate prin intermediul directivei. Altfel spus, autoritățile naționale sunt obligate printre altele să asigure respectarea cerințelor directivei și în special a celor prevăzute la articolele 2 și 3 din cuprinsul acesteia, potrivit cărora, pentru a putea fi înregistrate, toate mărcile trebuie să fie susceptibile de reprezentare grafică și să aibă caracter distinctiv.
B. Cu privire la întrebările preliminare
1. Cu privire la relevanța faptului că înregistrarea mărcii este solicitată ca marcă figurativă sau ca marcă de culoare pentru interpretarea condiției referitoare la caracterul distinctiv care este vizată la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Directiva 2008/95 (prima întrebare)
22. Prin intermediul primei sale întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă este relevant, pentru interpretarea articolului 2 din Directiva 2008/95 și a condiției privind caracterul distinctiv al unei mărci în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din directiva menționată, aspectul dacă se solicită înregistrarea mărcii ca marcă figurativă sau ca marcă de culoare(4).
23. Observăm, cu titlu introductiv, că guvernul finlandez a arătat în cursul ședinței că autoritățile finlandeze au doar competența de a se pronunța asupra problemei dacă marca solicitată poate fi înregistrată ca marcă de culoare. Potrivit afirmațiilor sale, motivul este că, în conformitate cu dreptul finlandez, autoritățile finlandeze nu au competența să modifice alegerea tipului de marcă care a fost efectuată în cererea de înregistrare a mărcii. Prin urmare, întrucât Oy Hartwall a solicitat înregistrarea unei mărci de culoare(5), autoritățile finlandeze nu au competența să verifice dacă marca ar putea să fie înregistrată în schimb – sau în egală măsură – ca marcă figurativă(6).
24. În consecință, în cadrul analizei care urmează, vom considera că obiectul mărcii solicitate este o marcă de culoare. Prin urmare, nu vom aborda problema dacă Oy Hartwall a urmărit totodată înregistrarea acestei mărci ca marcă figurativă(7).
25. Pentru analizarea primei întrebări, este necesar, după cum a arătat Comisia, să se răspundă la următoarele două întrebări: în primul rând, dacă faptul că înregistrarea este solicitată ca marcă figurativă sau ca marcă de culoare este relevant pentru stabilirea conținutului semnului pentru care se solicită protecția (a) și, în al doilea rând, ce relevanță are, pentru aprecierea caracterului distinctiv al semnului, faptul că se solicită înregistrarea ca marcă figurativă sau ca marcă de culoare (b).
a) Cu privire la relevanța stabilirii obiectului semnului pentru care se solicită protecția
26. Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să definim obiectul unei mărci de culoare și cel al unei mărci figurative și în special să arătăm în ce constă diferența dintre cele două tipuri de marcă.
27. În acest context, menționăm mai întâi că Directiva 2008/95 se întemeiază pe premisa clară că există diferite tipuri de marcă.
28. Potrivit articolului 2 din directivă, intitulat „Semne care pot să constituie o marcă”, pot constitui mărci toate semnele susceptibile de reprezentare grafică, cu condiția ca astfel de semne să fie capabile să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. Această dispoziție enumeră, ca exemplu, „cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său”(8). Deși articolul respectiv nu realizează o veritabilă clasificare a diferitor tipuri de marcă, din semnele enumerate reiese că mărcile pot avea diferite forme.
29. Constatăm apoi că atât mărcile figurative, cât și mărcile de culoare pot să constituie mărci în sensul articolului 2 amintit. În ceea ce privește mărcile figurative, ele corespund în realitate „desenelor” care sunt menționate ca exemplu la articolul 2. În schimb, mărcile de culoare nu se află printre exemplele enumerate la articolul 2(9), dar Curtea a statuat, în cele două hotărâri principale în materie de mărci de culoare, Hotărârea Libertel(10) și Hotărârea Heidelberger Bauchemie(11), că mărcile de culoare pot constitui mărci în sensul articolului 2(12).
30. Ajungem astfel la problema centrală, care constă în a stabili ce trebuie să se înțeleagă, în mod precis, prin „marcă de culoare” și „marcă figurativă” și în ce constă diferența dintre cele două tipuri de marcă.
31. Marca de culoare este un semn care constă într‑o culoare sau într‑o combinație de culori în sine, fără formă și fără contururi(13).
32. Particularitatea înregistrării unei mărci de culoare constă în faptul că protecția se acordă pentru culoarea sau combinația de culori în sine. Cu titlu de exemplu de marcă de culoare, vom menționa recenta Hotărâre Louboutin și Christian Louboutin(14). Cauza a avut ca obiect o marcă Benelux constând în culoarea roșie aplicată pe talpa unui pantof cu toc înalt. Conturul pantofului nu făcea parte din marca înregistrată(15). În cadrul hotărârii, Curtea a confirmat că aplicarea culorii pe un produs, care constituie astfel, în practică, o delimitare a culorii în spațiu, nu face ca forma să constituie o parte din marcă(16). Altfel spus, talpa nu făcea parte din marcă, deși culoarea înregistrată era delimitată în spațiu atunci când era aplicată pe talpa unui pantof cu toc înalt.
33. După cum a arătat Curtea în Hotărârea Libertel, înregistrarea mărcilor de culoare conferă o protecție foarte extinsă. Numărul redus de culori efectiv disponibile implică astfel posibilitatea ca un număr mic de înregistrări ca mărci pentru anumite servicii sau produse să epuizeze toată paleta de culori existente(17).
34. În schimb, în ceea ce privește mărcile figurative, acestea constau într‑un element figurativ. La momentul înregistrării mărcilor figurative, protecția se acordă pentru elementul figurativ, așa cum apare acesta în reprezentarea grafică a mărcii. Dacă marca figurativă este colorată, marca figurativă astfel cum este reprezentată, în culorile indicate, beneficiază de protecție de la înregistrare(18).
35. Rezultă din cele de mai sus că cele două categorii de mărci sunt diferite, în măsura în care o marcă de culoare protejează dreptul de a utiliza o anumită culoare sau combinație de culori în sine, altfel spus fără contururi, în timp ce o marcă figurativă protejează dreptul de a utiliza marca figurativă, exact cum este reprezentată grafic, cu contururi și cu eventuale culori.
b) Cu privire la relevanța pe care o prezintă, pentru aprecierea caracterului distinctiv al semnului, solicitarea înregistrării ca marcă figurativă sau ca marcă de culoare
36. Problema care se ridică apoi este aceea dacă faptul că se solicită protecția unei mărci de culoare sau a unei mărci figurative este relevant pentru aplicarea cerinței privind caracterul distinctiv. În opinia noastră, răspunsul la această întrebare decurge din jurisprudența constantă a Curții pe care o vom prezenta în continuare.
37. Pentru ca o marcă să poată fi înregistrată, este esențial, în conformitate cu articolul 2 și cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3), ca ea să aibă caracter distinctiv. Prezența caracterului distinctiv înseamnă că ea permite să se identifice produsul sau serviciul pe care îl vizează ca provenind de la o întreprindere determinată și, așadar, să distingă acel produs sau acel serviciu de cele ale altor întreprinderi(19). Astfel, funcția esențială a mărcii este de a garanta consumatorului identitatea originii produsului sau serviciului desemnat de marcă, permițându‑i să distingă, fără o posibilă confuzie, acest produs sau serviciu de cele care au o altă proveniență(20).
38. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, caracterul distinctiv al unei mărci, indiferent dacă este intrinsec [articolul 3 alineatul (1) litera (b)] sau dobândit prin utilizare [articolul 3 alineatul (3)], trebuie apreciat prin raportare la doi parametri: pe de o parte, la produsele sau serviciile vizate de acea marcă și, pe de altă parte, la percepția prezumată a mediilor interesate(21).
39. Curtea a precizat modul în care trebuie să se stabilească în practică existența caracterului distinctiv dobândit prin utilizare. Autoritatea competentă trebuie să procedeze la o examinare concretă și să aprecieze în mod global elementele care pot demonstra că marca a dobândit capacitatea să identifice produsul sau serviciul vizat ca provenind de la o întreprindere determinată în cadrul mediilor interesate. În plus, aceste elemente trebuie să se raporteze la o utilizare a mărcii(22). În cadrul acestei aprecieri, se pot lua în considerare printre altele elementele următoare: cota de piață deținută de marca vizată, intensitatea, întinderea geografică și durata utilizării acestei mărci, importanța investițiilor efectuate de întreprindere pentru a o promova, proporția mediilor interesate care, datorită mărcii, identifică produsul sau serviciul ca provenind de la o întreprindere determinată, precum și declarațiile camerelor de comerț și de industrie sau ale altor asociații profesionale(23).
40. În continuare, în ceea ce privește problema stabilirii legăturii dintre aplicarea cerinței privind caracterul distinctiv și solicitarea înregistrării unei mărci ca marcă de culoare sau ca marcă figurativă, Curtea a statuat deja că nici articolul 2, nici articolul 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Directiva 2008/95 nu fac distincție între categoriile de mărci. Criteriile de apreciere a caracterului distinctiv al mărcilor de culoare, inclusiv a celui dobândit prin utilizare, sunt deci în principiu identice cu cele aplicabile celorlalte categorii de mărci, cum sunt mărcile figurative(24). În consecință, nu este posibilă stabilirea unor criterii mai stricte, care să completeze sau care să deroge de la aplicarea criteriului caracterului distinctiv pentru anumite tipuri de mărci(25).
41. Totuși, observăm că din jurisprudență reiese totodată că, în cazul anumitor tipuri de mărci care au un caracter special, trebuie luate în considerare caracteristicile particulare ale acestora. Tocmai aceasta este situația în ceea ce privește mărcile de culoare, în cazul cărora deducem din jurisprudența Curții citată anterior că trebuie luate în considerare două aspecte ca urmare a caracteristicilor lor particulare.
42. În primul rând, Curtea a statuat astfel că, cu excepția unor împrejurări excepționale, în special atunci când piețele sunt foarte specifice, o marcă de culoare nu are caracter distinctiv ab initio(26). Mărcile de culoare nu au decât rareori caracter distinctiv ab initio, întrucât, în general, consumatorii nu au obiceiul de a deduce originea produselor exclusiv pe baza culorii acestora sau a ambalajului lor. În consecință, percepția publicului relevant nu este în mod necesar aceeași în cazul unei mărci de culoare ca în cazul unei mărci verbale sau figurative(27).
43. În al doilea rând, Curtea statuat deja că există un interes general de a nu restrânge în mod neîntemeiat disponibilitatea culorilor pentru ceilalți operatori care oferă produse sau servicii de tipul celor pentru care este solicitată înregistrarea(28). Prin urmare, la aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci de culoare, este necesar să se verifice de asemenea dacă înregistrarea mărcii este compatibilă cu acest interes general(29).
44. După cum am arătat mai sus, din cauza caracteristicilor particulare ale unei mărci, în practică ar putea fi mai dificilă, prin urmare, stabilirea caracterului distinctiv al unor mărci din anumite categorii față de mărci din alte categorii(30). Totuși, observăm că totodată Curtea a subliniat că acest fapt nu poate dispensa oficiile competente în domeniul mărcilor de realizarea unei examinări in concreto, de la caz la caz, a caracterului distinctiv al mărcii solicitate(31).
45. Pentru motivele precedente, vom propune Curții să răspundă la prima întrebare că articolul 2 și articolul 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Directiva 2008/95 trebuie interpretate în sensul că aspectul dacă se solicită înregistrarea mărcii ca marcă figurativă sau ca marcă de culoare este relevant pentru aplicarea cerinței privind caracterul distinctiv în măsura în care din caracteristicile particulare ale mărcilor de culoare rezultă că este necesar ca acestea să fie luate în considerare la aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci de culoare. În această privință, trebuie să se țină seama de faptul că, pe de o parte, o marcă de culoare nu are decât rareori caracter distinctiv ab initio și că, pe de altă parte, există un interes general de a nu restrânge în mod neîntemeiat disponibilitatea culorilor pentru ceilalți operatori care oferă produse sau servicii de tipul celor pentru care este solicitată înregistrarea.
2. Cu privire la modul în care trebuie înregistrată o marcă atunci când există o discordanță între reprezentarea grafică a mărcii și alegerea categoriei de mărci (a doua întrebare)
46. Înțelegem a doua întrebare în sensul că instanța de trimitere solicită să se stabilească în esență modul în care trebuie înregistrată o marcă atunci când există discordanță între reprezentarea grafică a mărcii, care are forma unei figuri, și alegerea categoriei de mărci efectuată în cuprinsul cererii, care califică marca drept marcă de culoare.
47. Vom prezenta în continuare motivele pentru care apreciem că, în ipoteza existenței unei asemenea discordanțe, marca nu poate fi înregistrată nici ca marcă de culoare, nici ca marcă figurativă în temeiul dreptului Uniunii. Astfel, vom arăta mai întâi de ce este important ca, la înregistrarea unei mărci, obiectul precis al acesteia să poată fi determinat (a) și vom expune apoi consecințele contradicțiilor pe care le poate implica o cerere, după cum se întâmplă în speță (b).
a) Cu privire la necesitatea determinării obiectului mărcii
48. Motivul pentru care este necesar să se determine obiectul exact al mărcii solicitate este că, potrivit articolului 2 din Directiva 2008/95, pentru ca o marcă să poată fi înregistrată, este esențial ca aceasta să constituie un semn susceptibil de reprezentare grafică. Cerința prevăzută la articolul 2, potrivit căreia toate semnele trebuie să fie susceptibile de reprezentare grafică, are drept scop determinarea obiectului precis al mărcii pentru care se solicită protecția. După cum s‑a arătat în Hotărârea Sieckmann, pentru ca marca să își îndeplinească rolul, este necesar ca reprezentarea sa grafică să fie în special clară, precisă, completă prin ea însăși, ușor accesibilă, inteligibilă, durabilă și obiectivă(32).
49. Curtea a explicat în hotărârea respectivă de ce o asemenea interpretare este necesară pentru buna funcționare a sistemului de înregistrare a mărcilor(33). Pe de o parte, autoritățile competente trebuie să cunoască cu claritate și cu precizie natura semnelor care constituie o marcă, pentru a fi în măsură să își îndeplinească obligațiile referitoare la examinarea prealabilă a cererilor de înregistrare, precum și la publicarea și la menținerea unui registru adecvat și precis al mărcilor. Pe de altă parte, operatorii economici trebuie să se poată informa cu claritate și cu precizie cu privire la înregistrările efectuate sau la cererile de înregistrare formulate de concurenții actuali sau potențiali și să beneficieze astfel de informații pertinente în ceea ce privește drepturile terților(34).
50. Prin urmare, în funcție de determinarea obiectului exact al unei mărci, se apreciază toate celelalte condiții privind eventuala înregistrare a mărcii și în special cea referitoare la caracterul său distinctiv.
51. Deși, în esență, este obligatoriu ca toate mărcile să fie susceptibile de reprezentare grafică(35), observăm că, în practică, obiectul precis al anumitor tipuri de mărci nu poate fi determinat exclusiv pe baza reproducerii grafice a mărcii solicitate. În timp ce reproducerea grafică a unei mărci figurative în culori indică desigur în mod precis elementul a cărui protecție se solicită, și anume marca figurativă în culori, situația este diferită în cazul mărcilor de culoare.
52. În Hotărârea Libertel, care privește posibilitatea înregistrării unei mărci de culoare constituite dintr‑o singură culoare, Curtea a constatat astfel că un simplu eșantion al unei culori nu este suficient în sine pentru îndeplinirea cerinței privind reprezentarea grafică prevăzute la articolul 2, în special din cauză că un eșantion de culoare se poate deteriora în timp (de exemplu, se poate decolora). Așadar, un eșantion de culoare nu permite determinarea obiectului exact al unei mărci de culoare. În schimb, cerința impusă la articolul 2 poate fi îndeplinită dacă eșantionul de culoare este însoțit de o descriere verbală a mărcii de culoare, cu condiția ca această descriere să fie clară și precisă, sau de un cod de identificare recunoscut la nivel internațional, asemenea coduri fiind considerate precise(36).
53. Pe de altă parte, în cazul mărcilor de culoare constituite dintr‑o combinație de culori, Curtea a statuat în Hotărârea Heidelberger Bauchemie că – pentru a îndeplini cerința privind claritatea prevăzută la articolul 2 – o cerere de înregistrare a unei combinații de culori trebuie să implice în plus un mod de dispunere sistematic, în care culorile în discuție să fie asociate în mod prestabilit și constant(37). Prin modul de dispunere sistematic se urmărește determinarea precisă a combinației exacte de culori(38).
54. Adăugăm în această privință că, înainte de a se putea pronunța asupra aspectului dacă obiectul unei mărci de culoare solicitate poate fi determinat cu claritatea impusă de Hotărârea Libertel(39) și de Hotărârea Heidelberger Bauchemie(40), o autoritate trebuie desigur să poată stabili dacă marca este sau nu o marcă de culoare.
55. În speță, cererea societății Oy Hartwall pare să fie contradictorie din această perspectivă, după cum reiese de altfel din a doua întrebare a instanței de trimitere. Astfel, deși reprezentarea grafică a mărcii solicitate este cea a unei mărci cu contururi sub forma unei figuri (o bandă albastră cu margini subțiri, gri), Oy Hartwall a precizat, în descrierea anexată acesteia (care menționează codurile internaționale ale culorilor utilizate) și în calificare, că este vorba despre o marcă de culoare.
56. În ceea ce privește reprezentarea grafică a mărcii de culoare solicitate, arătăm că este desigur posibil, în principiu, să se reprezinte grafic o marcă de culoare cu contururi. Aceasta este situația atunci când reprezentarea grafică ilustrează modul în care marca de culoare va fi aplicată pe produsele sau serviciile întreprinderii respective. Cu titlu de exemplu, facem trimitere la Hotărârea Louboutin și Christian Louboutin, citată anterior(41). Reprezentarea grafică a mărcii de culoare vizate, care este reprodusă la punctul 8 din hotărâre, constă într‑un desen al unui pantof cu toc înalt pe talpa căruia este aplicată culoarea roșie în cauză. Conform precizărilor din descrierea mărcii de culoare, conturul pantofului nu face parte din marca solicitată și are drept scop doar indicarea locului unde se aplică marca. În consecință, deși reprezentarea grafică a mărcii include contururi (forma unui pantof, inclusiv forma tălpii sale), aceste contururi nu fac parte din marcă, fapt confirmat de altfel de Curte în cadrul hotărârii, după cum am amintit la punctul 32 din prezentele concluzii.
57. Dacă marca solicitată în speță ar face obiectul unei reprezentări grafice similare, reprezentarea grafică ar trebui să ilustreze, în acest caz, modul în care se aplică marca de culoare solicitată pe produsele societății Oy Hartwall, care sunt, în prezenta cauză, sticle de apă. Or, după cum au arătat de asemenea Comisia și guvernul finlandez, reprezentarea grafică a mărcii nu ilustrează o sticlă de apă, ci o bandă. Ajungem astfel la concluzia că respectiva cerere de înregistrare a mărcii formulată de Oy Hartwall este contradictorie în măsura în care contururile utilizate nici măcar nu sunt susceptibile să ilustreze modul în care marca de culoare trebuie să fie utilizată pe produsele indicate.
b) Consecințele contradicțiilor din cererea de înregistrare
58. Considerăm că, după cum susțin de asemenea Comisia și guvernul finlandez, articolul 2 din Directiva 2008/95 se opune posibilității înregistrării unei mărci ca marcă de culoare în cazul în care există o discordanță cum este cea din speță.
59. Astfel, cererea de înregistrare a mărcii nu permite să se stabilească dacă obiectul precis al cererii este o marcă de culoare sau o marcă figurativă. Prin urmare, nu există certitudine în ceea ce privește obiectul în funcție de care trebuie apreciate celelalte condiții materiale impuse de directiva menționată și în special cerința privind caracterul distinctiv. În plus, autoritățile publice consultă registrele mărcilor utilizând diferitele categorii de mărci ale registrului în cauză. Aceeași este situația registrului mărcilor din Finlanda, în cazul căruia am putut constata că este posibilă prezentarea unor cereri pentru diferite categorii de mărci și în special pentru categoria mărcilor figurative și cea a mărcilor de culoare.
60. În acest context, dacă o marcă ar fi înregistrată ca marcă de culoare, deși în reprezentarea sa grafică are aspectul unei mărci figurative, aceasta ar fi o sursă de confuzie pentru autoritățile publice și pentru întreprinderile concurente. Prin urmare, ar exista incertitudine în ceea ce privește identificarea elementului care este protejat prin înregistrare – marca de culoare sau marca figurativă. În consecință, suntem de acord cu opinia Comisiei și a guvernului finlandez potrivit căreia obiectivul urmărit prin cerința privind reprezentarea grafică prevăzută la articolul 2, care este, după cum s‑a precizat în Hotărârea Sieckmann(42), acela ca obiectul mărcii să poată fi determinat în mod clar și precis, nu poate astfel să fie atins în cazul unei cereri cum este cea din speță.
61. Această interpretare a articolului 2 este confirmată și de hotărârea Curții în cauza Shield Mark(43). Cauza respectivă a avut ca obiect îndeosebi stabilirea condițiilor în care o marcă sonoră(44) este susceptibilă de reprezentare grafică în sensul în care expresia menționată este utilizată la articolul 2 din directivă. Curtea a statuat în special în hotărârea respectivă că un semn a cărui reprezentare grafică este constituită din note muzicale sau din limbaj scris nu poate fi înregistrat ca marcă sonoră atunci când solicitantul a omis să precizeze, în cererea sa, că semnul indicat trebuie să fie considerat ca fiind un semn sonor. Astfel, după cum a arătat Curtea, în asemenea situații, autoritatea competentă și publicul ar putea să deducă, din modul de înregistrare a mărcii, că este vorba despre o marcă verbală sau figurativă, așa cum este reprezentată grafic în cadrul cererii(45).
62. Pentru motivele expuse la punctele 59 și 60 din prezentele concluzii, aceleași considerații sunt valabile, în opinia noastră, în cazul unei cereri de înregistrare a unei mărci în cadrul căreia reprezentarea grafică are forma unei figuri, dar în care se precizează, în calificarea și în descrierea care o însoțesc, că marca este o marcă de culoare. Chiar dacă Hotărârea Shield Mark privește o imprecizie din conținutul cererii, iar nu o veritabilă contradicție, concluzia din hotărârea respectivă este valabilă a fortiori în cazul unei contradicții(46).
63. Dacă autoritățile naționale trebuie să determine obiectul exact al unei mărci solicitate și dacă se solicită protejarea unei mărci de culoare, este prin urmare esențial ca cererea de înregistrare a mărcii să fie concordantă, altfel spus să se solicite înregistrarea mărcii – în conformitate cu reprezentarea sa grafică, inclusiv cu calificarea mărcii și cu descrierea care o însoțesc – ca marcă de culoare. Astfel, doar în acest mod autoritățile și publicul pot, pe de o parte, să cunoască faptul că se solicită protejarea unei mărci de culoare, iar nu a unei mărci figurative și, pe de altă parte, să determine obiectul exact al mărcii de culoare.
64. În consecință, propunem Curții să răspundă la a doua întrebare că articolul 2 din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că dispoziția respectivă se opune posibilității înregistrării unei mărci atunci când, din cauza contradicțiilor din cadrul cererii, nu este posibilă determinarea obiectului exact al protecției solicitate. Aceasta este situația de exemplu atunci când se depune o cerere de înregistrare a unei mărci ca marcă de culoare, deși ea este reprezentată grafic ca o marcă figurativă.
3. Cu privire la practica Oficiului Național de Brevete și Înregistrări (a treia întrebare)
65. Înțelegem a treia întrebare în sensul că instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească – în cazul în care a doua întrebare va primi un răspuns afirmativ și ar fi astfel posibilă, în principiu, înregistrarea mărcii în cauză ca marcă de culoare – dacă jurisprudența Curții referitoare la caracterul distinctiv al mărcilor de culoare este aplicabilă unei asemenea mărci și, după caz, dacă practica Oficiului Național de Brevete și Înregistrări este în concordanță cu jurisprudența menționată.
66. Întrucât propunem Curții ca răspunsul său la a doua întrebare să fie negativ, considerăm că nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare. În eventualitatea în care răspunsul Curții la a doua întrebare va fi afirmativ, invocăm totuși considerațiile care urmează cu titlu subsidiar.
67. Prezenta întrebare se referă la aprecierea, de către Oficiul Național de Brevete și Înregistrări, a caracterului distinctiv dobândit prin utilizarea mărcii solicitate. Din decizia de trimitere rezultă în această privință că Oficiul Național de Brevete și Înregistrări a arătat în motivarea deciziei sale de respingere a cererii că, „potrivit practicii sale constante, nu se poate conferi un drept exclusiv pentru înregistrarea anumitor culori dacă nu se dovedește prin probe temeinice că respectivele culori solicitate au dobândit un caracter distinctiv pentru produsele în cauză în urma unei utilizări îndelungate și importante”(47).
68. Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să verificăm în primul rând dacă jurisprudența Curții referitoare la caracterul distinctiv al mărcilor de culoare (Hotărârea Libertel(48) și Hotărârea Heidelberger Bauchemie(49)) este aplicabilă unei asemenea mărci.
69. Întrucât întrebarea pornește de la premisa că marca este o marcă de culoare și că se prezumă prin urmare că obiectul mărcii constituie o culoare sau o combinație de culori fără contururi, se impune ca răspunsul să fie afirmativ, după cum au arătat de asemenea guvernul finlandez și Comisia.
70. Aceasta înseamnă în mod concret că, la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii de culoare, este necesar să fie luate în considerare caracteristicile particulare ale mărcilor de culoare. După cum am menționat la punctele 42 și 43 din prezentele concluzii, aceasta presupune că trebuie să se țină seama, pe de o parte, de faptul că o marcă de culoare nu are decât rareori caracter distinctiv intrinsec și, pe de altă parte, de interesul general de a nu restrânge în mod neîntemeiat disponibilitatea culorilor pentru ceilalți operatori(50).
71. În al doilea rând, este necesar să se verifice dacă practica Oficiului Național de Brevete și Înregistrări este în concordanță cu jurisprudența Curții în domeniul mărcilor de culoare.
72. Revine instanței de trimitere sarcina să se pronunțe în mod definitiv cu privire la această chestiune ținând cont, pe de o parte, de informațiile cuprinse în jurisprudența Curții pe care am expus‑o la punctele 38-44 din prezentele concluzii și, pe de altă parte, de toate informațiile de fapt relevante legate de practica Oficiului Național de Brevete și Înregistrări(51).
73. Referitor la caracterul distinctiv dobândit prin utilizare, trebuie subliniat că Oficiul trebuie să procedeze la o examinare concretă și globală a tuturor elementelor care pot demonstra că marca a dobândit capacitatea să identifice produsul sau serviciul vizat ca provenind de la o întreprindere determinată(52). În acest context, din Hotărârea Oberbank reiese că ar fi contrar Directivei 2008/95 să se aprecieze exclusiv pe baza rezultatului unui sondaj de opinie dacă o marcă a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare. Curtea a statuat în hotărârea respectivă că, deși un sondaj de opinie poate fi unul dintre elementele acestei aprecieri, rezultatul unui asemenea sondaj de opinie nu poate constitui singurul element determinant(53).
74. În consecință, propunem Curții, cu titlu subsidiar, să răspundă la întrebarea adresată că, în cazul în care se solicită înregistrarea unei mărci ca marcă de culoare, la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii solicitate este necesar să se țină seama de caracteristicile particulare ale mărcilor de culoare. În această privință, trebuie să se ia în considerare faptul că, pe de o parte, o marcă de culoare nu are decât rareori caracter distinctiv ab initio și că, pe de altă parte, există un interes general de a nu restrânge în mod neîntemeiat disponibilitatea culorilor pentru ceilalți operatori care oferă produse sau servicii de tipul celor pentru care este solicitată înregistrarea. Dacă autoritățile competente consideră că marca de culoare solicitată are caracter distinctiv intrinsec, dovedirea utilizării mărcii nu este necesară. În schimb, dacă marca de culoare nu are caracter distinctiv intrinsec, este necesar să se verifice dacă ea a dobândit caracter distinctiv prin utilizare. Atunci când se realizează această apreciere, este obligatoriu să se procedeze la o examinare concretă a elementelor care pot demonstra că marca a dobândit capacitatea să identifice produsul sau serviciul vizat ca provenind de la o întreprindere determinată. De asemenea, elementele respective trebuie să se raporteze la utilizarea mărcii și, în cadrul unei astfel de aprecieri, se pot lua în considerare printre altele elementele următoare: cota de piață deținută de marca vizată, intensitatea, întinderea geografică și durata utilizării acestei mărci, importanța investițiilor efectuate de întreprindere pentru a o promova, proporția mediilor interesate care, datorită mărcii menționate, identifică produsul sau serviciul ca provenind de la o întreprindere determinată, precum și declarațiile camerelor de comerț și de industrie sau ale altor asociații profesionale.
V. Concluzie
75. Având în vedere considerațiile precedente, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă, Finlanda) după cum urmează:
„1) În cadrul interpretării articolului 2 din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată) și a condiției privind caracterul distinctiv al unei mărci prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din directiva menționată, aspectul dacă se solicită înregistrarea unei mărci ca marcă figurativă sau ca marcă de culoare este relevant în măsura în care din caracteristicile particulare ale mărcilor de culoare rezultă că este necesară luarea în considerare a acestora la aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci de culoare. În această privință, trebuie să se țină seama de faptul că, pe de o parte, o marcă de culoare nu are decât rareori caracter distinctiv ab initio și că, pe de altă parte, există un interes general de a nu restrânge în mod neîntemeiat disponibilitatea culorilor pentru ceilalți operatori care oferă produse sau servicii de tipul celor pentru care este solicitată înregistrarea.
2) Articolul 2 din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că dispoziția respectivă se opune înregistrării unei mărci atunci când, din cauza contradicțiilor din cadrul cererii, nu este posibilă determinarea obiectului exact al protecției solicitate. Aceasta este situația de exemplu atunci când se depune o cerere de înregistrare a unei mărci ca marcă de culoare, deși ea este reprezentată grafic ca o marcă figurativă.”