Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour administrative (Luxemburg) la 30 noiembrie 2018 – B, C, D/Administration des contributions directes

(Cauza C-749/18)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative

Părțile din procedura principală

Reclamante: B, C, D

Pârâtă: Administration des contributions directes

Întrebările preliminare

Articolele 49 și 54 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun legislației unui stat membru privind un regim de integrare fiscală care, pe de o parte, permite o consolidare a rezultatelor societăților ce aparțin aceluiași grup care admite, în mod exclusiv, o integrare fiscală verticală între o societate-mamă rezidentă sau un sediu permanent indigen al unei societăți-mamă nerezidente și filialele sale rezidente și care, pe de altă parte, se opune în același mod integrării fiscale pur orizontale numai a filialelor atât ale unei societăți-mamă nerezidente și care nu dispun de un sediu permanent indigen, cât și ale unei societăți-mamă rezidente sau nerezidente, dar care dispun de un sediu permanent indigen?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolele 49 și 54 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun aceleiași legislații a unui stat membru privind un regim de integrare fiscală și, în special, delimitării stricte între regimurile de integrare verticală (între o societate-mamă de cel mai înalt rang și filialele sale directe sau indirecte) și orizontală (între două sau mai multe filiale rezidente ale unei societăți-mamă de cel mai înalt rang care rămâne în afara sferei integrării fiscale) care decurg din legislația respectivă și obligației rezultante de a pune capăt unei integrări fiscale verticale preexistente înainte de a putea constitui un grup de integrare fiscală orizontală, iar aceasta în ipoteza:

în care o integrare fiscală verticală cu o societate-mamă integrantă de cel mai înalt rang la nivel național rezidentă în statul membru în cauză (care reprezintă în același timp filiala intermediară în raport cu societatea-mamă de cel mai înalt rang rezidentă în alt stat membru) și filialele rezidente ale societății-mamă de cel mai înalt rang a fost deja înființată, ca urmare a admiterii în legislația statului membru în cauză doar a integrării fiscale verticale, pentru a putea beneficia de regim indiferent de reședința societății-mamă de cel mai înalt rang în alt stat membru,

în care societăților-surori ale societății-mamă integrante de cel mai înalt rang din statul membru în cauză (și, prin urmare, filialelor societății-mamă de cel mai înalt rang rezidente în alt stat membru) li se refuză accesul la integrarea fiscală existentă pentru motivul întemeiat pe incompatibilitatea dintre cele două regimuri de integrare fiscală și orizontală și

în care includerea acestor societăți-surori în sfera consolidării rezultatelor între societăți din cadrul grupului ar implica eliminarea integrării fiscale verticale preexistente – cu consecințele fiscale negative aferente ca urmare a nerespectării duratei minime de existență a integrării prevăzute în legislația națională – și instituirea unei noi integrări fiscale orizontale chiar dacă societatea integrantă rezidentă (la nivelul căreia rezultatele societăților integrate fiscal sunt consolidate) ar rămâne aceeași?

În cazul unui răspuns afirmativ și la a doua întrebare, articolele 49 și 54 TFUE, coroborate cu principiul efectului util al dreptului Uniunii, trebuie interpretate în sensul că se opun aceleiași legislații a unui stat membru privind un regim de integrare fiscală și, în special, aplicării unui termen în temeiul căruia orice cerere în vederea admiterii în cadrul regimului de integrare fiscală trebuie să fie depusă obligatoriu la autoritatea competentă înainte de sfârșitul primului exercițiu pentru care se solicită aplicarea acestui regim, iar acest lucru în ipoteza

în care, potrivit răspunsurilor afirmative la primele două întrebări, această legislație excludea într-un mod incompatibil cu libertatea de stabilire o integrare fiscală orizontală numai între filialele aceleiași societăți-mamă și modificarea unui grup fiscal integrat vertical existent prin adăugarea unor societăți-surori ale societății integrante,

în care practica administrativă și jurisprudența naționale ale statului membru în cauză au fost, înainte de publicarea Hotărârii CJUE din 12 iunie 2014 (cauzele conexate C-39/13, C-40/13 și C-41/13), stabilite în sensul admiterii validității legislației,

în care mai multe societăți au depus, ca urmare a publicării Hotărârii din 12 iunie 2014 și chiar înainte de sfârșitul anului 2014, o cerere de aderare la un grup fiscal integrat existent prin admiterea unei integrări fiscale orizontale cu societatea integrantă a grupului existent, invocând Hotărârea din 12 iunie 2014 și

în care această cerere se referă nu doar la exercițiul financiar 2014, care era încă în desfășurare la momentul depunerii cererii, ci și la exercițiul financiar anterior anului 2013, începând cu care societățile implicate îndeplineau toate condițiile de fond compatibile cu dreptul Uniunii pentru admiterea la regimul de integrare fiscală?

____________