Language of document : ECLI:EU:C:2018:248

Cauza C550/16

A și S

împotriva

Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank Den Haag)

„Trimitere preliminară – Dreptul la reîntregirea familiei – Directiva 2003/86/CE – Articolul 2 partea introductivă și litera (f) – Noțiunea «minor neînsoțit» – Articolul 10 alineatul (3) litera (a) – Dreptul unui refugiat la reîntregirea familiei cu părinții săi – Refugiat cu vârsta sub 18 ani la momentul intrării sale pe teritoriul statului membru și al depunerii cererii sale de azil, dar major la momentul la care este adoptată decizia prin care i se acordă azilul și la care a depus cererea de reîntregire a familiei – Data determinantă pentru a aprecia calitatea de «minor» a persoanei interesate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 12 aprilie 2018

1.        Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Dispoziție care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre – Interpretare autonomă și uniformă – Aplicabilitate în cazul determinării datei care permite aprecierea calității de „minor neînsoțit” a unui refugiat, în sensul Directivei 2003/86

[Directiva 2003/86 a Consiliului, art. 2 lit. (f)]

2.        Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Dreptul la reîntregirea familiei – Directiva 2003/86 – Reîntregirea familiei refugiaților – Noțiunea „minor neînsoțit” – Refugiat cu vârsta sub 18 ani la momentul intrării sale pe teritoriul unui stat membru și al depunerii cererii sale de azil în acest stat, dar care a devenit major în cursul procedurii de azil – Includere

[Directiva 2003/86 a Consiliului, art. 2 lit. (f) și art. 10 alin. (3) lit. (a)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 39-45)

2.      Articolul 2 partea introductivă și litera (f) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei coroborat cu articolul 10 alineatul (3) litera (a) din aceasta trebuie interpretat în sensul că trebuie să fie calificat drept „minor”, în sensul acestei dispoziții, un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid cu vârsta sub 18 ani la momentul intrării sale pe teritoriul unui stat membru și al depunerii cererii sale de azil în acest stat, dar care, în cursul procedurii de azil, împlinește vârsta majoratului și căruia i se recunoaște, ulterior, statutul de refugiat.

Deși posibilitatea ca un solicitant de azil să depună o cerere de reîntregire a familiei în temeiul Directivei 2003/86 este astfel supusă condiției ca cererea sa de azil să fi făcut deja obiectul unei decizii definitive pozitive, trebuie să se constate totuși că această condiție se explică cu ușurință prin faptul că, înainte de adoptarea unei asemenea decizii, este imposibil să se știe cu certitudine dacă persoana interesată îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat, ceea ce condiționează, la rândul său, dreptul de a obține reîntregirea familiei. Astfel, după depunerea unei cereri de protecție internațională în conformitate cu capitolul II din Directiva 2011/95, orice resortisant al unei țări terțe sau orice apatrid care îndeplinește condițiile materiale prevăzute în capitolul III din această directivă beneficiază de un drept subiectiv la recunoașterea statutului de refugiat, iar aceasta chiar înainte ca o decizie formală să fi fost adoptată în această privință.

În acest context, a condiționa dreptul la reîntregirea familiei prevăzut la articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 de momentul în care autoritatea națională competentă adoptă în mod formal decizia de recunoaștere a statutului de refugiat al persoanei interesate și, prin urmare, de celeritatea, mai mare sau mai mică, cu care cererea de protecție internațională este examinată de către această autoritate ar pune în discuție efectul util al acestei dispoziții și ar fi contrar nu doar obiectivului acestei directive, care constă în favorizarea reîntregirii familiei și în acordarea, în această privință, a unei protecții speciale refugiaților, în special minorilor neînsoțiți, ci și principiilor egalității de tratament și securității juridice. În schimb, a reține data de depunere a cererii de protecție internațională ca fiind cea care trebuie să fie avută în vedere pentru a aprecia vârsta unui refugiat în scopul aplicării articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 permite garantarea unui tratament identic și previzibil pentru toți solicitanții care se află, din punct de vedere cronologic, în aceeași situație, asigurând faptul că admiterea cererii de reîntregire a familiei depinde în principal de circumstanțe imputabile solicitantului, iar nu administrației, cum ar fi durata examinării cererii de protecție internațională sau a cererii de reîntregire a familiei (a se vedea prin analogie Hotărârea din 17 iulie 2014, Noorzia, C‑338/13, EU:C:2014:2092, punctul 17).

Desigur, în măsura în care, astfel cum au arătat guvernul neerlandez și Comisia, ar fi incompatibil cu obiectivul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 ca un refugiat care avea statutul de minor neînsoțit în momentul cererii sale, dar care a devenit major în cursul procedurii, să poată invoca beneficiul acestei dispoziții fără nicio limitare în timp pentru a obține reîntregirea familiei, cererea sa care urmărește o astfel de obținere trebuie să intervină într‑un termen rezonabil. În vederea determinării unui astfel de termen rezonabil, soluția reținută de legiuitorul Uniunii în contextul asemănător al articolului 12 alineatul (1) al treilea paragraf din această directivă are valoare indicativă, astfel încât trebuie să se considere că cererea de reîntregire a familiei formulată în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din directiva respectivă trebuie, în principiu, să fie depusă într‑un termen de trei luni calculat de la data la care minorului în cauză i‑a fost recunoscută calitatea de refugiat.

(a se vedea punctele 51, 54, 55, 60, 61 și 64 și dispozitivul)