Language of document : ECLI:EU:F:2010:154

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)

1 decembrie 2010


Cauza F‑82/09


Michel Nolin

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Funcționari — Promovare — Anularea punctelor de merit și de prioritate”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Nolin solicită, cu titlu principal, anularea deciziei din 19 decembrie 2008 a directorului Direcției Generale „Personal și administrație” din cadrul Comisiei, prin care se anulează cele 87,5 puncte de merit și de prioritate acumulate de reclamant în vederea unei promovări

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul Nolin suportă toate cheltuielile de judecată.


Sumarul hotărârii


1.      Funcționari — Promovare — Procedură — Puncte de merit și de prioritate

(Statutul funcționarilor, art. 29 și 45)

2.      Funcționari — Principii — Principiul legalității

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Funcționari — Promovare — Procedură — Puncte de merit și de prioritate

4.      Funcționari — Acte ale administrației — Decizie implicită — Noțiune

5.      Funcționari — Principii — Protecția încrederii legitime — Condiții

6.      Funcționari — Promovare — Procedură — Puncte de merit și de prioritate

(Statutul funcționarilor, art. 29 și 45)

7.      Dreptul Uniunii — Principii — Drepturi fundamentale — Dreptul la un proces în contradictoriu

[art. 6 alin. (2) TUE]


1.      Rezultă din economia generală a dispozițiilor aplicabile promovării funcționarilor, astfel cum sunt interpretate cu respectarea principiului egalității de tratament, că numărul punctelor de merit și de prioritate care corespund pragului de promovare trebuie dedus din capitalul de puncte acumulate de un funcționar care a beneficiat de o promovare, fie în temeiul articolului 29 din statut, fie în temeiul articolului 45 din statut.

Astfel, dacă articolele menționate prevăd două proceduri de promovare distincte, articolul 29, contrar articolului 45, menționează numai în mod incident posibilitatea promovării, sub forma uneia dintre posibilitățile care permit ocuparea unui post vacant, fără a defini totuși efectele unei astfel de promovări. Or, lipsa altor precizări la articolul 29 nu presupune că trebuie să se considere că o promovare întemeiată pe această dispoziție nu ar produce aceleași efecte juridice precum o promovare întemeiată pe articolul 45 din statut; dimpotrivă, trebuie să se deducă lipsa intenției legiuitorului, care, deși a prevăzut proceduri de promovare diferite, nu a intenționat să confere promovărilor întemeiate pe articolul 29 din statut efecte juridice diferite de cele ale promovărilor întemeiate pe articolul 45 din statut.

(a se vedea punctele 46 și 48)

2.      În orice decizie a administrației, trebuie să se stabilească în mod clar și precis baza legală în temeiul căreia a fost adoptată decizia menționată, știind că baza legală menționată trebuie să reprezinte temeiul competenței administrației în domeniu.

(a se vedea punctul 51)

3.      Decizia de anulare a punctelor de merit și de prioritate ale unui funcționar constituie consecința deciziei de a‑l promova. Prin urmare, autoritatea competentă în materie de promovare dispune de o competență reziduală de a adopta o astfel de decizie, care se limitează la aplicarea consecințelor pe care le produce promovarea funcționarului.

(a se vedea punctul 57)

4.      O decizie implicită presupune că administrația a fost sesizată cu o cerere la care a omis să răspundă sau că se poate deduce din situația de fapt din speță că administrația a adoptat o decizie, însă a omis să o formalizeze. În schimb, simpla menținere a situației juridice a persoanei interesate nu poate semnifica existența unei decizii.

(a se vedea punctele 68 și 70)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 11 mai 2010, Maxwell/Comisia, F‑55/09, punctul 66


5.      Este necesară îndeplinirea a trei condiții pentru a se solicita protecția încrederii legitime. Mai întâi, trebuie ca administrația să îi dea persoanei interesate asigurări precise, necondiționate și concordante, provenite din surse autorizate și fiabile. Apoi, aceste asigurări trebuie să fie de natură să dea naștere unei așteptări legitime din partea celui căruia îi erau adresate. În cele din urmă, asigurările date trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile statutului și cu normele aplicabile în general sau, cel puțin, eventuala lor nelegalitate trebuie să fie de natură să rămână neobservată de către un funcționar rezonabil și diligent, în raport cu elementele pe care le are la dispoziție și cu capacitatea sa de a desfășura verificările necesare.

În această privință, în lipsa unei asigurări scrise sau verbale, simpla trecere a timpului între anularea punctelor de merit și de prioritate ale unui funcționar și promovarea sa nu constituie o asigurare precisă furnizată de administrație persoanei interesate în cazul în care normele aplicabile promovării, a cărei legalitate nu este contestată de funcționarul menționat, impun administrației să deducă din capitalul de puncte acumulate de el numărul punctelor de merit și de prioritate corespunzător pragului de promovare.

(a se vedea punctele 74 și 75)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 6 iulie 1999, Forvass/Comisia, T‑203/97, RecFP, p. I‑A‑129 și II‑705, punctul 70; 11 iulie 2002, Wasmeier/Comisia, T‑381/00, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑677, punctul 106; 5 noiembrie 2002, Ronsse/Comisia, T‑205/01, RecFP, p. I‑A‑211 și II‑1065, punctele 54 și 55; 15 noiembrie 2005, Righini/Comisia, T‑145/04, RecFP, p. I‑A‑349 și II‑1547, punctul 130


6.      Simpla împrejurare că un funcționar este promovat, fie în temeiul articolului 29, fie al articolului 45 din statut, este suficientă pentru a justifica deducerea numărului de puncte de merit și de prioritate corespunzătoare pragului de promovare din capitalul de puncte acumulat de funcționarul respectiv. Ulterior, funcționarii promovați se află toți în aceeași situație, în raport cu această deducere a unui număr de puncte acumulate, indiferent de temeiul juridic pe baza căruia s‑a decis promovarea acestora. În consecință, nu poate exista nicio discriminare în tratarea în mod identic a unui funcționar promovat în temeiul articolului 29 din statut și a unuia promovat în temeiul articolului 45 din statut.

(a se vedea punctul 88)

7.      În temeiul dreptului la un proces în contradictoriu, orice parte la un litigiu are posibilitatea de a prezenta argumentele de drept sau de fapt pe care le consideră oportune în susținerea concluziilor sale, inclusiv a eventualelor excepții de inadmisibilitate. Or, pentru a susține că exercitarea unui drept se face abuziv, este necesar să se demonstreze că exercitarea dreptului respectiv vizează un scop diferit de obiectivul urmărit prin acel drept, în măsura în care tocmai exercitarea dreptului respectiv presupune o intenție de a prejudicia.

(a se vedea punctul 96)