Recurs introdus la 28 august 2014 de Intel Corporation împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 12 iunie 2014 în cauza T-286/09, Intel Corporation/Comisia Europeană

(Cauza C-413/14 P)

Limba de procedură:engleza

Părțile

Recurentă: Intel Corporation (reprezentanți: D. M. Beard QC, A. N. Parr și R. W. Mackenzie, Solicitors)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană,

Association for Competitive Technology, Inc.,

Union fédérale des consommateurs - Que choisir (UFC - Que choisir)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea în tot sau în parte a hotărârii atacate;

anularea în tot sau în parte a deciziei contestate;

anularea sau reducerea substanțială a amenzii impuse;

cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe în conformitate cu hotărârea Curții;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, precum și în procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv de recurs, care cuprinde trei aspecte, recurenta susține că Tribunalul a aplicat un criteriu juridic eronat atunci când a apreciat legalitatea conduitei sale în temeiul articolului 82 CE și al articolului 54 din Acordul privind SEE:

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că respectiva conduită era de natură să restrângă concurența și prin urmare putea fi considerată contrară articolului 82 CE și articolului 54 din Acordul privind SEE fără a fi necesară examinarea tuturor faptelor și împrejurărilor relevante aferente acesteia.

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că pentru a stabili o încălcare a articolului 82 CE și a articolului 54 din Acordul privind SEE, capacitatea de a restrânge concurența poate fi apreciată pe baza unor considerații abstracte mai degrabă decât a unor efecte potențiale sau reale.

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat, cu titlu subsidiar, că respectiva conduită era de natură să restrângă concurența, întrucât acesta a luat în considerare în mod eronat factori care nu sunt de natură să stabilească această capacitate și a omis o serie de factori relevanți pe care ar fi trebuit să îi ia în considerare, precum extinderea pe piață a practicii, durata presupuselor practici, dovezi concrete pe piață privind scăderea rapidă a prețurilor și o lipsă a obstacolelor, precum și concluziile care trebuiau desprinse în mod corespunzător din testul concurentului la fel de eficient (AEC) efectuat de Comisie în cadrul procedurii administrative.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, recurenta consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a constatat o încălcare în cursul ultimilor doi ani din perioada prezumată a încălcării, având în vedere că extinderea conduitei pe piață în cursul acestor ani ar fi afectat cel mult 3,5% din piața relevantă.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, recurenta consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a clasificat conduita sa în raport cu HP și cu Lenovo drept „reduceri de exclusivitate”, întrucât această conduită a afectat doar 28% și respectiv 42% (sau mai puțin) din achizițiile totale ale fiecărui client pentru produsul relevant, și anume mult mai puțin decât „ansamblul sau majoritatea” necesităților acestor clienți.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a încălcat principiile protecției juridice efective și echității procedurale în ceea ce privește un interviu de cinci ore pe care Comisia l-a avut cu un angajat cheie al Dell cu privire la aspecte ce au o legătură obiectivă cu fondul investigației și în cursul căruia angajatul Dell a furnizat explicații foarte detaliate. Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că era suficientă dezvăluirea de către Comisie a unei simple liste cu toate aspectele discutate în cadrul interviului, în locul unui raport sau al unui rezumat al celor afirmate de persoana intervievată în legătură cu aceste chestiuni. De asemenea, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că recurentei îi revenea sarcina de a aduce probe prima facie în sensul că Comisia nu a prezentat dovezi dezincriminatorii; înțeleasă corect, sarcina recurentei era doar de a dovedi că nu era exclus ca materialul să fi putut fi folosit în apărare, sarcină pe care a îndeplinit-o în mod clar în cauză.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv de recurs, care cuprinde trei aspecte, recurenta susține că Tribunalul a stabilit în mod incorect competența Comunității în ceea ce privește acordurile Intel cu Lenovo în 2006 și 2007:

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că această conduită a fost „pusă în aplicare” în SEE, întrucât Intel nu a vândut Lenovo niciun produs în SEE în temeiul acestor acorduri.

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că testul „efectelor calificate” este un temei adecvat pentru competența Comunității în ceea ce privește conduita respectivă.

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a aplicat testul „efectelor calificate”, întrucât nu era previzibil că acordurile Intel cu Lenovo referitoare la x86 CPU privind livrarea în China vor avea un efect imediat și substanțial în SEE.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv de recurs, care cuprinde două aspecte, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit diverse erori în calcularea amenzii impuse:

Amenda era vădit disproporționată.

Tribunalul a încălcat principii fundamentale ale dreptului Uniunii atunci când a aplicat Orientările Comisiei din anul 2006 privind calcularea amenzilor unei conduite anterioare acestora.