Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 10 martie 2020 – BM, DM, EN/Getin Noble Bank S.A.
(Cauza C-132/20)
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Najwyższy
Părțile din procedura principală
Recurenți: BM, DM, EN
Intimată: Getin Noble Bank S.A.
Întrebările preliminare
Articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în continuare „TUE”) coroborate cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și articolul 267 al treilea paragraf TFUE, precum și articolul 38 din cartă și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii1 trebuie interpretate în sensul că este o instanță independentă, imparțială și care dispune de competențele corespunzătoare în sensul dreptului Uniunii Europene un organ în cadrul căruia își exercită funcția o persoană numită pentru prima dată sau ulterior (la o instanță superioară) în funcția de judecător de un organ politic al puterii executive a unui stat cu un regim totalitar, nedemocratic și comunist (Rada Państwa Polskiej Rzeczypospolitej Ludowej [Consiliul de Stat al Republicii Populare Polone]), la cererea ministrului justiției al acestui stat, având în vedere în special 1) lipsa transparenței criteriilor de numire, 2) posibilitatea revocării judecătorului în orice moment, 3) lipsa participării în procedura de numire a unui organism autonom reprezentativ al judecătorilor și 4) a unor autorități publice competente constituite în urma unor alegeri democratice, ceea ce ar putea să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire într-o societate democratică?
Este relevant, pentru soluționarea problemei menționate la prima întrebare, faptul că numirea ulterioară în funcția de judecător (la instanțe superioare) a putut avea loc ca urmare a recunoașterii perioadei de muncă (vechimii) și pe baza evaluării activității pe postul pe care persoana respectivă a fost numită cel puțin pentru prima dată de organele politice vizate la prima întrebare și pe baza procedurii descrise în cadrul acesteia, ceea ce ar putea să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire într-o societate democratică?
Este relevant, pentru soluționarea problemei menționate la prima întrebare, faptul că numirea ulterioară în funcția de judecător (la instanțe superioare, cu excepția Sąd Najwyższy [Curtea Supremă]) nu a fost condiționată de depunerea unui jurământ al judecătorului privind respectarea valorilor unei societăți democratice, iar persoana în cauză, atunci când a fost numită pentru prima dată, a depus jurământul de a apăra regimul politic al unui stat comunist și așa-numitul „stat de drept popular”, ceea ce ar putea să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire într-o societate democratică?
Articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborate cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă și articolul 267 al treilea paragraf TFUE, precum și articolul 38 din cartă și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că este o instanță independentă, imparțială și care dispune de competențele corespunzătoare în sensul dreptului Uniunii Europene un organ în cadrul căruia își exercită funcția o persoană numită pentru prima dată sau ulterior (la o instanță superioară) în funcția de judecător cu încălcarea flagrantă a normelor constituționale ale unui stat membru al Uniunii Europene, având în vedere compunerea neconformă cu constituția statului membru menționat a organului care desemnează persoana respectivă drept candidat, numit ulterior în funcția de judecător (Krajowa Rada Sądownictwa [Consiliul Național al Magistraturii]), fapt care a fost confirmat de instanța constituțională a respectivului stat membru al Uniunii Europene, ceea ce, prin urmare, ar putea să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire într-o societate democratică?
Articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborate cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă și articolul 267 al treilea paragraf TFUE, precum și articolul 38 din cartă și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că este o instanță independentă, imparțială și care dispune de competențele corespunzătoare în sensul dreptului Uniunii Europene un organ în cadrul căruia își exercită funcția o persoană numită în funcția de judecător pentru prima dată sau ulterior (la o instanță superioară), desemnată drept candidat pentru numirea în această funcție în cadrul unei proceduri în fața unui organ de evaluare a candidaților (Krajowa Rada Sądownictwa [Consiliul Național al Magistraturii]), dacă această procedură nu a îndeplinit criteriile de publicitate și transparență a regulilor de selectare a candidaților, ceea ce ar putea să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire într-o societate democratică?
Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 2, articolul 4 alineatul (3) și articolul 6 alineatul (3) TUE coroborate cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă și articolul 267 al treilea paragraf TFUE, precum și articolul 38 din cartă și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că instanța de ultim grad de jurisdicție dintr-un stat membru al Uniunii Europene (Sąd Najwyższy [Curtea Supremă]), pentru a garanta o protecție jurisdicțională efectivă ca mijloc pentru a preveni utilizarea constantă a clauzelor abuzive în contractele încheiate de profesioniști cu consumatorii, este obligată să examineze din oficiu, în fiecare etapă a procedurii:
a) dacă instanța menționată la prima și la a patra întrebare îndeplinește criteriile unei instanțe independente, imparțiale și care dispune de competențele corespunzătoare în sensul dreptului Uniunii Europene, indiferent de impactul examinării criteriilor indicate în cadrul acestor întrebări asupra conținutului deciziei privind stabilirea caracterului abuziv al unei clauze contractuale și, în plus,
b) dacă procedura în fața instanței menționate la prima și la a patra întrebare este valabilă?
Articolul 2, articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborate cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă și articolul 267 al treilea paragraf TFUE, precum și articolul 38 din cartă și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, normele constituționale ale unui stat membru al Uniunii Europene referitoare la organizarea instanțelor și numirea judecătorilor care fac imposibilă aprecierea validității numirii unui judecător se pot opune constatării lipsei de independență a unei instanțe sau a unui judecător care își exercită funcția în cadrul acesteia ca urmare a împrejurărilor menționate la prima-a cincea întrebare?
____________
1 JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.