Acțiune introdusă în 28 martie 2007 - Noworyta/Parlament

(Cauza F-30/07)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Lidia Noworyta (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantei

anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 28 aprilie 2006 de respingere a propunerii superiorului ierarhic al reclamantei din 20 octombrie 2005 de a-i acorda acesteia indemnizația forfetară pentru orele suplimentare efectuate în condiții speciale în sensul articolului 3 din anexa VI la statut sau a oricărui alt tip de indemnizație, fie în temeiul articolului 56a, fie al articolului 56b din statut;

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă în primul rând încălcarea principiului general conform căruia orice angajat trebuie să beneficieze de condiții de muncă echitabile, în special în ceea ce privește timpul de muncă și compensarea sau plata orelor suplimentare efectuate sau în considerarea particularităților organizării programului său de muncă.

În special, ea arată că, spre deosebire de articolele 56a și 56b din statut, articolul 3 din anexa VI la statut nu subordonează posibilitatea acordării unei indemnizații forfetare pentru orele suplimentare efectuate în condiții de muncă speciale condiției ca aceste ore să fie efectuate în mod regulat. În opinia reclamantei, autoritatea împuternicită să facă numiri (AIPN) ar fi comis o eroare de drept adăugând această condiție la regulile interne adoptate în legătură cu compensarea orelor suplimentare.

AIPN ar fi comis, de asemenea o eroare de drept arătând că funcționarii recrutați începând cu 1 mai 2004 nu ar putea beneficia de o astfel de indemnizație, deși această posibilitate ar fi menționată în mod expres la articolul 1 din respectivele reguli interne.

În plus, reclamanta susține că decizia de a i se refuza orice compensare sau indemnizație pentru condițiile sale speciale de muncă ar încălca articolele 56a și 56b din statut, precum și principiul egalității de tratament.

În fine, în opinia reclamantei, poziția Parlamentului nu ar fi consecventă, din moment ce directorul general al Direcției generale a Președinției ar fi afirmat că la centrala telefonică nimeni nu efectuează ore suplimentare în mod regulat în timp ce AIPN ar fi afirmat, în ceea ce o privește, că era în curs un studiu pentru examinarea posibilităților de armonizare a condițiilor de muncă în respectivul serviciu datorită orarelor atipice practicate, în afara programului general/normal de muncă.

____________