Recurs introdus la 12 iunie 2019 de Stephan Fleig împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 2 aprilie 2019 în cauza T-492/17, Stephan Fleig/Serviciul European de Acțiune Externă

(Cauza C-446/19 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Stephan Fleig (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile recurentului

Recurentul solicită:

Anularea în tot a Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 2 aprilie 2019 în cauza T-492/17;

anularea deciziei luate la 19 septembrie 2016 de directorul Direcției „Resurse umane” a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) acționând în calitate de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, de a rezilia contractul de muncă pe durată nedeterminată al reclamantului începând cu 19 iunie 2017 și obligarea SEAE la repararea prejudiciului moral cauzat de concedierea nelegală;

cu titlu subsidiar, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă șase motive de recurs:

În primul rând, recurentul invocă o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, consacrat la articolul 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și o încălcare a principiului egalității armelor. Potrivit recurentului, Tribunalul nu a admis cererea sa de a obliga SEAE să prezinte anumite e-mailuri pertinente, ceea ce ar fi afectat în mod sensibil capacitatea sa de a-și asigura apărarea.

În al doilea rând, recurentul arată că Tribunalul a săvârșit o eroare în aplicarea obligației de solicitudine care îi revine administrației. În opinia sa, Tribunalul a ignorat faptul că, dinaintea rezilierii contractului de muncă al recurentului, SEAE a contribuit, prin comportamentul său, la agravarea afectării psihologice a recurentului și de asemenea la scăderea capacității sale de a se comporta în conformitate cu obligațiile sale.

În al treilea rând, recurentul reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept considerând că nu trebuie să stabilească dacă și în ce măsură recurentul era împiedicat, din cauza stării sale de sănătate, de a se conforma obligației care îi revenea în temeiul Statutului funcționarilor de a comunica locul său de ședere. Potrivit recurentului, Tribunalul ar fi săvârșit în plus o eroare de drept neținând seama de avizele medicale invocate de acesta fără a dispune la rândul său expertiza solicitată și fără a obține o expertiză medicală. În plus, recurentul susține că Tribunalul a săvârșit și o eroare de drept neținând seama de faptul că SEAE a luat în considerare consecințele afectării psihologice a recurentului într-un mod defavorabil acestuia.

În al patrulea rând, recurentul invocă faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, reproșându-i că a încălcat obligația care îi revine în temeiul articolului 7 din anexa II la statut, precum și obligația de loialitate și de cooperare, „refuzând să desemneze el însuși medicul său pentru comisia de invaliditate”. Prin urmare, recurentul susține că Tribunalul și-a motivat greșit hotărârea invocând o circumstanță care nici nu fusese reținută împotriva recurentului de către SEAE în motivarea decizie sale.

În al cincilea rând, recurentul arată că, din faptul că recurentul a formulat anumite cereri sau a introdus anumite reclamații care au fost respinse de administrație, Tribunalul a dedus în mod eronat că autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă a SEAE putea să reproșeze recurentului neîndeplinirea obligației sale de cooperare și de loialitate. Recurentul susține că, în opinia Tribunalului, orice cerere de a unui agent care este respinsă ar fi abuzivă.

În al șaselea rând, recurentul arată că Tribunalul a denaturat mai multe elemente de fapt pe care și-a întemeiat hotărârea, în special anumite elemente de fapt referitoare la obligația recurentului de a informa administrația cu privire la locul său de ședere.

____________