Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy dla Warszawy-Woli w Warszawie (Polonia) la 11 mai 2020 – MN, DN, JN, ZN/X Bank S.A.
(Cauza C-198/20)
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Rejonowy dla Warszawy-Woli w Warszawie
Părțile din procedura principală
Reclamanți: MN, DN, JN, ZN
Pârâtă: X Bank S.A.
Întrebările preliminare
1. Articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii1 , articolul 3 alineatele (1) și (2), articolul 4 din Directiva 93/13, precum și considerentele sale:
- întrucât consumatorul trebuie să beneficieze de aceeași protecție în temeiul contractelor încheiate verbal și în scris, indiferent, în al doilea caz, dacă clauzele contractuale sunt cuprinse într-unul sau mai multe documente;
- întrucât, în conformitate cu criteriile generale selectate, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor, în special în cadrul activităților publice de vânzare sau furnizare, prin care se asigură servicii colective care iau în considerare solidaritatea dintre utilizatori, trebuie completată cu mijloace pentru efectuarea unei aprecieri globale a diferitelor interese implicate; întrucât aceasta constituie o cerință de bună credință; întrucât, la aprecierea bunei credințe, trebuie acordată o atenție deosebită forței pozițiilor de negociere ale părților, faptului de a ști dacă consumatorul a fost încurajat să-și dea acordul pentru clauza în cauză și dacă bunurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului; întrucât condiția de bună credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor atunci când acesta acționează în mod corect și echitabil față de cealaltă parte de ale cărei interese legitime trebuie să țină seama;
- întrucât contractele ar trebui redactate într-un limbaj clar și inteligibil, iar consumatorului ar trebui să i se ofere posibilitatea de a analiza toate clauzele și, în caz de dubiu, ar trebui să prevaleze interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator;
în lumina punctelor 16 și 21 din Hotărârea Curții din 3 septembrie 2015, Horațiu Ovidiu Costea/SC Volksbank România SA (C-110/14, ECLI:EU:C:2015:538) și punctelor 20 și 26-33 din Concluziile Avocatului General Pedro Cruz Villalón prezentate la 23 aprilie 2015 (ECLI:EU:C:2015:271),
trebuie interpretate în sensul că protecția consumatorului acordată prin Directiva 93/13 se aplică fiecărui consumator?
Sau, după cum sugerează punctul 74 din Hotărârea Curții din 30 aprilie 2014, în cauza Árpád Kásler, Hajnalka Káslerné Rábai/OTP Jelzálogbank Zrt, (ECLI:EU:C:2014:282), protecția consumatorului se aplică doar consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat? Cu alte cuvinte, instanța națională poate afirma că termenii contractului încheiat de fiecare consumator sunt abuzivi sau poate califica drept abuzivi doar termenii contractului încheiat de un consumator care poate fi considerat mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat?
2. A doua întrebare, în cazul în care răspunsul la prima întrebare este că protecția consumatorului în conformitate cu Directiva 93/13 se acordă nu fiecărui consumator, ci doar consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, poate fi considerat un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat consumatorul care nu a citit contractul de credit ipotecar semnat, indexat într-o monedă străină în valoare de 150.000 PLN, încheiat pe 30 de ani? Un astfel de consumator poate fi acoperit de protecție în temeiul Directivei 93/13?
3. A treia întrebare, în cazul în care răspunsul la prima întrebare este că protecția consumatorului în conformitate cu Directiva 93/13 se acordă nu fiecărui consumator, ci doar consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, poate fi considerat un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat consumatorul care, deși a citit contractul de credit ipotecar încheiat pe 30 de ani, indexat într-o monedă străină în valoare de 150.000 PLN, dar nu l-a înțeles pe deplin și totuși nu a încercat să înțeleagă semnificația acestuia înainte de încheiere, în special, nu s-a adresat celeilalte părți din contract – banca - pentru a solicita clarificări legate de înțelesul acestuia și de înțelesul dispozițiilor sale individuale? Un astfel de consumator poate fi acoperit de protecție în temeiul Directivei 93/13?
____________
1 JO 1993 L 95, p..29, Ediție specială, 15/vol. 002, p. 273.