Language of document : ECLI:EU:C:2018:910

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI CURȚII

15 noiembrie 2018(*)

„Procedură accelerată”

În cauza C‑619/18,

având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului 258 TFUE, introdusă la 2 octombrie 2018,

Comisia Europeană, reprezentată de K. Banks, de H. Krämer și de S. L. Kaleda, în calitate de agenți,

reclamantă,

împotriva

Republicii Polone, reprezentată de B. Majczyna, în calitate de agent,

pârâtă,

PREȘEDINTELE CURȚII,

după ascultarea judecătorului raportor, doamna A. Prechal, și a avocatului general, domnul E. Tanchev,

dă prezenta

Ordonanță

1        Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că, pe de o parte, prin reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor Sąd Najwyższy (Curtea supremă, Polonia) și prin aplicarea acestei modificări judecătorilor numiți la această instanță înainte de 3 aprilie 2018 și, pe de altă parte, acordând președintelui Republicii Polone puterea discreționară de a prelungi funcția judiciară activă a judecătorilor acestei instanțe, Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și ale articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2        La 20 decembrie 2017, președintele Republicii Polone a semnat ustawa o Sądzie Najwyższym (Legea privind Curtea supremă) din 8 decembrie 2017 (Dz. U. din anul 2018, poziția 5), care a intrat în vigoare la 3 aprilie 2018. Această lege a făcut obiectul mai multor modificări succesive.

3        În temeiul articolului 37 din Legea privind Curtea supremă, vârsta de pensionare a judecătorilor Sąd Najwyższy (Curtea supremă) a fost redusă la 65 de ani. Reducerea vârstei de pensionare se aplică tuturor judecătorilor acestei instanțe, inclusiv celor care au fost numiți la instanța respectivă înaintea intrării în vigoare a acestei legi.

4        Prelungirea funcției judiciare active a judecătorilor Sąd Najwyższy (Curtea supremă) dincolo de vârsta de 65 de ani este condiționată de prezentarea, de către acești judecători, a unei declarații care să indice dorința lor de a continua să își exercite funcțiile și a unui certificat care să ateste că starea lor de sănătate le permite să desfășoare activitatea de judecată, precum și de autorizarea președintelui Republicii Polone. Articolul 37 din Legea privind Curtea supremă reglementează această prelungire.

5        În temeiul articolului 111 alineatul 1 din Legea privind Curtea supremă, judecătorii Sąd Najwyższy (Curtea supremă) care au împlinit vârsta de 65 de ani la data intrării în vigoare a acestei legi sau cel târziu la 3 iulie 2018 se pensionează la 4 iulie 2018, cu excepția cazului în care aceștia au prezentat, până la 3 mai 2018 inclusiv, declarația și certificatul menționate la punctul precedent, iar președintele Republicii Polone a autorizat prelungirea funcției lor în serviciul acestei instanțe. Articolul 5 din ustawa o zmianie ustawy – Prawo o ustroju sądów powszechnych, ustawy o Sądzie Najwyższym oraz niektórych innych ustaw (Legea privind modificarea Legii cu privire la organizarea instanțelor de drept comun, a Legii privind Curtea supremă și a altor anumite legi) din 10 mai 2018 (Dz. U. din anul 2018, poziția 1045) conține dispoziții autonome care reglementează procedura de prelungire a funcției judiciare active a judecătorilor Sąd Najwyższy (Curtea supremă) care au împlinit vârsta de pensionare la 3 iulie 2018 cel târziu.

6        În conformitate cu articolul 111 alineatul 1a din Legea privind Curtea supremă, judecătorii Sąd Najwyższy (Curtea supremă) care vor împlini vârsta de 65 de ani între 4 iulie 2018 și 3 aprilie 2019 se vor pensiona la 3 aprilie 2019, cu excepția situației în care depun, înainte de 3 aprilie 2019, declarația, precum și certificatul menționate la punctul 4 din prezenta ordonanță, iar președintele Republicii Polone autorizează prelungirea funcției lor în serviciul acestei instanțe.

7        În ceea ce privește judecătorii Sąd Najwyższy (Curtea supremă) care au fost numiți la această instanță înainte de 3 aprilie 2018 și care vor împlini vârsta de 65 de ani după 3 aprilie 2019, articolul 37 alineatul 1 din Legea privind Curtea supremă prevede că prelungirea funcției judiciare active a acestor judecători dincolo de vârsta de 65 de ani este supusă regimului general, care impune prezentarea unei declarații și a unui certificat, precum și autorizarea președintelui Republicii Polone, astfel cum sunt menționate la punctul 4 din prezenta ordonanță.

8        Astfel cum reiese din dosarul prezentat Curții, în conformitate cu dispozițiile naționale în litigiu, atunci când ia o decizie cu privire la prelungirea funcției judiciare active a judecătorilor Sąd Najwyższy (Curtea supremă), președintele Republicii Polone nu este ținut de vreun criteriu, iar decizia sa nu face obiectul unui control jurisdicțional.

9        În sfârșit, reiese de asemenea din acest dosar că Legea privind Curtea supremă îl abilitează pe președintele Republicii Polone să decidă în mod liber, până la 3 aprilie 2019, sporirea numărului de judecători la Sąd Najwyższy (Curtea supremă).

10      Prin act separat, depus la grefa Curții la 2 octombrie 2018, Comisia a introdus de asemenea o cerere de măsuri provizorii pentru acordarea de măsuri provizorii în temeiul articolului 279 TFUE, precum și al articolului 160 alineatele (2) și (7) din Regulamentul de procedură al Curții, în așteptarea hotărârii Curții de pronunțare pe fond.

11      Prin Ordonanța din 19 octombrie 2018, în temeiul articolului 160 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, și chiar înainte ca Republica Polonă să fi prezentat observații cu privire la cererea de măsuri provizorii, vicepreședinta Curții a dispus ca aceasta din urmă, imediat și până la pronunțarea ordonanței prin care se finalizează procedura de măsuri provizorii respectivă:

–        să suspende aplicarea dispozițiilor articolului 37 alineatele 1-4, ale articolului 111 alineatele 1 și 1a din Legea privind Curtea supremă, ale articolului 5 din Legea privind modificarea Legii cu privire la organizarea instanțelor de drept comun, a Legii privind Curtea Supremă și a altor anumite legi, precum și a oricărei măsuri luate în temeiul acestor dispoziții;

–        să ia orice măsură necesară pentru a se asigura că judecătorii Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) vizați de dispozițiile respective își pot exercita funcțiile în același post, bucurându‑se totodată de același statut și de aceleași drepturi și condiții de lucru de care beneficiau înainte de 3 aprilie 2018, data intrării în vigoare a Legii privind Curtea supremă;

–        să se abțină de la adoptarea oricărei măsuri care vizează numirea de judecători la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) în locul celor vizați de dispozițiile care stau la baza neîndeplinirii obligațiilor și care fac obiectul acțiunii principale, precum și de la adoptarea oricărei măsuri care vizează numirea noului prim‑președinte al acestei instanțe sau indicarea persoanei însărcinate să conducă instanța respectivă în locul prim‑președintelui său până la numirea noului prim‑președinte, și

–        să comunice Comisiei, în termen de cel mult o lună de la notificarea ordonanței de acordare a acestor măsuri, iar apoi în mod regulat, în fiecare lună, toate măsurile pe care le va fi adoptat pentru a se conforma pe deplin acestei ordonanțe.

12      Prin act separat, depus la grefa Curții la 2 octombrie 2018, Comisia a solicitat de asemenea acesteia din urmă, în temeiul articolului 133 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, judecarea prezentei cauze potrivit procedurii accelerate.

13      Articolul 133 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prevede că, la cererea reclamantului sau a pârâtului, președintele Curții poate, după ascultarea celeilalte părți, a judecătorului raportor și a avocatului general, să decidă judecarea unei cauze potrivit procedurii accelerate, care derogă de la prevederile acestui regulament, atunci când natura cauzei impune examinarea acesteia în termen scurt.

14      Întrebată, în conformitate cu dispoziția menționată, de președintele Curții, Republica Polonă a indicat că se opunea ca prezenta cauză să fie judecată potrivit procedurii accelerate.

15      În susținerea cererii sale, Comisia arată că criticile pe care le formulează în acțiunea sa se întemeiază pe o încălcare a garanțiilor care permit să se asigure independența instanței judiciare supreme a unui stat membru și că îndoielile de natură sistemică care reflectă aceste critici pot genera o insecuritate juridică și să împiedice buna funcționare a ordinii juridice a Uniunii, astfel încât este necesară pronunțarea rapidă cu privire la litigiu în scopul de a limita cât mai mult posibil această perioadă de incertitudine.

16      Astfel, pe de o parte, având în vedere funcțiile lor specifice și autoritatea legată de deciziile lor în ordinea juridică națională, precum și obligația specifică impusă acestora în temeiul articolului 267 al treilea paragraf TFUE, instanțele supreme naționale ar avea un rol central în cadrul sistemului de punere în aplicare a dreptului Uniunii. Or, îndoieli referitoare la respectarea garanțiilor de independență privind astfel de instanțe ar fi de natură să le împiedice să joace pe deplin acest rol. Pe de altă parte, aceleași îndoieli ar fi de asemenea de natură să aducă atingere încrederii reciproce dintre statele membre și instanțele lor respective, necesară pentru a putea funcționa principiul recunoașterii reciproce, care ar avea un rol esențial în ceea ce privește numeroase acte de drept al Uniunii referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție.

17      În ceea ce privește guvernul polonez, acesta consideră că accesul la cererea de procedură accelerată a Comisiei ar avea drept efect restrângerea în mod necorespunzător a dreptului său la apărare. Astfel, mai întâi, întrucât cauza ridică chestiuni importante de principiu și, în plus, invocă obiecții privind admisibilitatea, ar fi dificil de conceput ca statul pârât să poată prezenta toate argumentele necesare în aceste diferite privințe într‑un singur memoriu și ca procedura să nu conducă la o replică și la o duplică. În plus, ar trebui de asemenea ca eventualele interveniente să fie în măsură să prezinte observații cu privire la asemenea chestiuni de principiu. În sfârșit, Comisia ar fi întârziat să sesizeze Curtea, iar această întârziere nu poate fi compensată în prezent de o asemenea restrângere a drepturilor procedurale ale statului pârât.

18      În ceea ce privește presupusele amenințări la adresa independenței Sąd Najwyższy (Curtea supremă) prevăzute de dispozițiile naționale în litigiu, Comisia nu ar fi prezentat niciun element concret care să poată justifica realitatea acestora sau să poată preciza domeniul de aplicare al acestora și nici nu ar fi stabilit modul în care buna funcționare a ordinii juridice a Uniunii ar putea fi compromisă în lipsa unei proceduri accelerate. Măsurile contestate de Comisie ar fi doar de natură să conducă la pensionarea unui număr limitat de judecători ai Sąd Najwyższy (Curtea supremă), ceea ce nu ar fi de natură să afecteze nici funcționarea și activitatea jurisdicțională a instanței respective, nici posibilitatea ca aceasta din urmă să solicite Curții să se pronunțe în temeiul articolului 267 TFUE, nici securitatea raporturilor juridice întemeiate pe deciziile care vor fi pronunțate de judecătorii care nu au împlinit vârsta de pensionare, nici, în sfârșit, capacitatea Sąd Najwyższy (Curtea supremă) de a acționa în contextul cooperării judiciare dintre statele membre, cooperare în care instanța respectivă ar fi, în plus, spre deosebire de instanțele ordinare, chemată doar într‑o mică măsură să intervină.

19      În primul rând, în ceea ce privește aspectul dacă prezenta cauză are o natură care să impună examinarea sa în termen scurt, în temeiul articolului 133 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, trebuie amintit că, prin prezenta acțiune, Comisia susține că recentele modificări legislative referitoare la reducerea vârstei la care membrii Sąd Najwyższy (Curtea supremă) se pensionează și la condițiile în care respectivii judecători pot, după caz, dincolo de această vârstă, să fie autorizați să continue să își exercite funcțiile încalcă dispozițiile de drept primar al Uniunii menționate la punctul 1 din prezenta ordonanță.

20      În special, prezenta acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor a fost introdusă ca urmare a îndoielilor exprimate de Comisie cu privire la însăși capacitatea Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), în urma acestor modificări legislative, de a continua să se pronunțe cu respectarea dreptului fundamental al oricărui justițiabil de a avea acces la o instanță independentă, astfel cum este consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale.

21      Or, trebuie amintit că cerința independenței judecătorilor ține de substanța dreptului fundamental la un proces echitabil, care are o importanță esențială în calitate de garant al protecției ansamblului drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii și al menținerii valorilor comune ale statelor membre prevăzute la articolul 2 TUE, în special a valorii statului de drept [Hotărârea din 25 iulie 2018, Minister for Justice and Equality (Deficiențe ale sistemului judiciar), C‑216/18 PPU, EU:C:2018:586, punctul 48].

22      În plus, incertitudinile care însoțesc astfel dispozițiile naționale în litigiu sunt de asemenea susceptibile să aibă un impact asupra funcționării sistemului de cooperare judiciară constituit de mecanismul trimiterii preliminare prevăzut la articolul 267 TFUE, cheia de boltă a sistemului jurisdicțional al Uniunii Europene, pentru care independența instanțelor naționale, și în special cea a instanțelor care se pronunță în ultim grad, este esențială [a se vedea în acest sens Avizul 2/13 (Aderarea Uniunii la CEDO) din 18 decembrie 2014, EU:C:2014:2454, punctul 176, Hotărârea din 27 februarie 2018, Associação Sindical dos Juízes Portugueses, C‑64/16, EU:C:2018:117, punctul 43, și Ordonanța președintelui Curții din 26 septembrie 2018, Zakład Ubezpieczeń Społecznych, C‑522/18, nepublicată, EU:C:2018:786, punctul 15].

23      În ceea ce privește, în al doilea rând, afirmația Republicii Polone potrivit căreia dreptul la apărare ar putea fi afectat în cazul în care s‑ar admite cererea de procedură accelerată, trebuie să se observe de la bun început că, astfel cum reiese din articolul 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, în cazul aplicării unei asemenea proceduri, cererea introductivă și memoriul în apărare pot fi completate printr‑o replică și o duplică doar dacă președintele Curții, după ascultarea judecătorului raportor și a avocatului general, apreciază a fi necesar.

24      Or, trebuie să se arate, în această privință, că, presupunând că depunerea unei replici nu este autorizată de președintele Curții, decizie care nu a fost încă luată, nu rezultă modul în care, în lipsa unei asemenea replici și, prin urmare, a unor argumente și a unor considerații care să vină în completarea celor care figurează în cererea introductivă și la care pârâtul a avut pe deplin posibilitatea să răspundă în memoriul în apărare, pârâtul respectiv ar putea pretinde că dreptul său la apărare poate fi afectat de faptul de a nu fi în măsură să depună o duplică. În plus, trebuie amintit că procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în fața Curții sunt precedate de o procedură precontencioasă în cursul căreia părțile au ocazia de a expune și de a elabora argumentele pe care acestea vor fi, ulterior, chemate să le dezvolte în fața Curții în cazul inițierii unei proceduri în fața acesteia din urmă.

25      Având în vedere considerațiile care precedă, un răspuns al Curții dat în cel mai scurt termen este de natură, în scopul securității juridice, atât în interesul Uniunii, cât și al statului membru în cauză, să înlăture incertitudinile privind chestiunile fundamentale de drept al Uniunii și care privesc în special existența unor eventuale ingerințe în anumite drepturi fundamentale pe care le garantează acesta din urmă, precum și incidențele pe care interpretarea acestui drept le poate avea în ceea ce privește însăși compunerea și condițiile de funcționare ale instanței supreme a statului membru respectiv (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 26 septembrie 2018, Zakład Ubezpieczeń Społecznych, C‑522/18, nepublicată, EU:C:2018:786, punctul 15).

26      Desigur, Curtea este sesizată cu o cerere de măsuri provizorii, formulată de Comisie, în vederea acordării unor măsuri provizorii în temeiul articolului 279 TFUE și al articolului 160 alineatul (2) din Regulamentul de procedură. Cu toate acestea, astfel cum s‑a arătat la punctul 11 din prezenta ordonanță, vicepreședinta Curții a luat, prin ordonanța din 19 octombrie 2018, dată după depunerea de către Republica Polonă a observațiilor sale privind cererea de procedură accelerată, în temeiul articolului 160 alineatul (7) din acest regulament, măsurile provizorii solicitate de Comisie, aceste măsuri producându‑și efectele până la pronunțarea ordonanței prin care se finalizează procedura de măsuri provizorii. Prin urmare, este necesar să se constate, fără a aduce atingere deciziilor care vor fi luate în această privință, că, în cazul în care Curtea ar trebui să mențină, în ordonanța care urmează să fie dată, măsurile provizorii adoptate în așteptarea acesteia, respectivul stat membru ar avea el însuși tot interesul ca procedura pe fond în prezenta cauză să fie încheiată cât mai repede posibil, pentru a pune capăt acestor măsuri, iar problemele ridicate de această cauză să fie soluționate în mod definitiv.

27      În orice caz, trebuie să se sublinieze că obiectul și condițiile de punere în aplicare ale unei cereri de măsuri provizorii și cele privind procedura accelerată prevăzută la articolul 133 din acest regulament nu sunt identice (Ordonanța președintelui Curții din 11 octombrie 2017, Comisia/Polonia, C‑441/17, nepublicată, EU:C:2017:794, punctul 15).

28      Or, în speță, se pare, fără a aduce atingere deciziilor care vor fi adoptate în ordonanța prin care se finalizează procedura de măsuri provizorii, că aplicarea procedurii accelerate este justificată de natura prezentei cauze, pentru motivele enunțate la punctele 19-25 din prezenta ordonanță.

29      În consecință, este necesară judecarea cauzei C‑619/18 potrivit procedurii accelerate.

Pentru aceste motive, președintele Curții dispune:

1)      Cauza C619/18 se judecă potrivit procedurii accelerate prevăzute la articolul 23a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și la articolul 133 din Regulamentul de procedură al Curții.

2)      Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Semnături


*      Limba de procedură: polona.