Ediție provizorie

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

23 mai 2016

Cauza F‑65/09 DEP

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Obiectul:      Cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată introdusă de Comisia Europeană ca urmare a Hotărârii Tribunalului din 23 noiembrie 2010, Marcuccio/Comisia (F‑65/09, EU:F:2010:149), pronunțată în cauza înregistrată sub numărul F‑65/09

Decizia:      Stabilește cuantumul total al cheltuielilor de judecată care trebuie rambursate de domnul Luigi Marcuccio Comisiei Europene cu titlu de cheltuieli recuperabile în cauza F‑65/09 la suma de 5 000 de euro. Suma menționată va fi purtătoare de dobânzi începând de la data comunicării prezentei ordonanțe și până la data plății, la rata calculată pe baza ratei stabilite de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile principale de refinanțare, în vigoare în prima zi din luna scadenței plății, majorată cu trei puncte și jumătate.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Stabilire efectuată pe baza unor indicații precise furnizate de solicitant sau, în lipsa acestora, a unei aprecieri echitabile a instanței Uniunii – Caracterul forfetar al remunerației unui avocat – Lipsa incidenței asupra puterii de apreciere a instanței

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 105 lit. (c)]

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de către părți – Noțiune – Onorarii plătite de o instituție avocatului său – Includere

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 primul paragraf, și anexa I, art. 7 alin. (1)]

1.      Instanța Uniunii nu are competența de a stabili onorariile datorate de părți propriilor avocați, ci de a determina valoarea până la care aceste remunerații pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a aprecia caracterul necesar al cheltuielilor efectuate efectiv în scopurile procedurii, trebuie să fie furnizate indicații precise de către solicitant. În același sens, caracterul forfetar al remunerației nu are nicio influență asupra aprecierii de către Tribunalul Funcției Publice a cuantumului recuperabil cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța întemeindu‑se pe criterii jurisprudențiale bine stabilite și pe indicațiile precise pe care părțile trebuie să i le furnizeze. Deși absența unor astfel de informații nu se opune stabilirii de către Tribunal, pe baza unei aprecieri echitabile, a cuantumului cheltuielilor de judecată recuperabile, îl plasează totuși pe acesta într‑o situație de apreciere în mod obligatoriu strictă în ceea ce privește revendicările solicitantului.

(a se vedea punctele 24, 30 și 34)

Trimitere la:

Curte: Ordonanța din 17 februarie 2004, DAI/ARAP și alții, C‑321/99 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2004:103, punctul 23

Tribunalul Uniunii Europene: Ordonanța din 31 martie 2011, Tetra Laval/Comisia, T‑5/02 DEP și T‑80/02 DEP, nepublicată, EU:T:2011:129, punctul 68, și Ordonanța din 28 mai 2013, Marcuccio/Comisia, T‑278/07 P‑DEP, EU:T:2013:269, punctul 16

Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța din 10 noiembrie 2009, X/Parlamentul, F‑14/08 DEP, EU:F:2009:149, punctul 22; Ordonanța din 26 aprilie 2010, Schönberger/Parlamentul, F‑7/08 DEP, EU:F:2010:32, punctul 24, și Ordonanța din 27 septembrie 2011, De Nicola/BEI, F‑55/08 DEP, EU:F:2011:155, punctele 40 și 41

2.      Stabilind cheltuielile de judecată recuperabile, instanța Uniunii ține cont de toate împrejurările cauzei până în momentul adoptării ordonanței de stabilire a cheltuielilor de judecată, inclusiv de cheltuielile necesare aferente procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată.

În această privință, astfel cum reiese din articolul 19 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil Tribunalului Funcției Publice în temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la statutul menționat, instituțiile pot recurge la asistența unui avocat. Remunerarea acestuia intră, așadar, în noțiunea de cheltuieli necesare efectuate în legătură cu procedura, fără ca instituția să fie obligată să demonstreze că o astfel de asistență era justificată în mod obiectiv. În consecință, deși faptul că o instituție a recurs la doi agenți și la un avocat extern este lipsit de consecințe privind natura potențial recuperabilă a acestor cheltuieli de judecată, dat fiind că nimic nu permite excluderea lor din principiu, el poate avea un impact asupra determinării cuantumului cheltuielilor efectuate în legătură cu procedura care trebuie recuperate in fine.

(a se vedea punctele 26 și 27)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: Ordonanța din 23 martie 2012, Kerstens/Comisia, T‑498/09 P‑DEP, nepublicată, EU:T:2012:147, punctele 15 și 20, și Ordonanța din 28 mai 2013, Marcuccio/Comisia, T‑278/07 P‑DEP, EU:T:2013:269, punctul 14