HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

17 octombrie 2013

Cauza F‑60/09 RENV

Gerhard Birkhoff

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Trimitere spre rejudecare la Tribunal după anulare – Remunerație – Alocații familiale – Alocație pentru creșterea copilului aflat în întreținere – Copil care suferă de o boală gravă sau are o infirmitate care îl împiedică să se întrețină singur – Cerere de prelungire a plății alocației”

Obiectul:      Trimitere spre rejudecare în cauza F‑60/09, introdusă inițial în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 29 noiembrie 2011, Birkhoff/Comisia (T‑10/11 P, denumită în continuare „hotărârea de trimitere”), de anulare a Hotărârii Tribunalului din 27 octombrie 2010, Birkhoff/Comisia (F‑60/09, denumită în continuare „Hotărârea din 27 octombrie 2010”), care statuase cu privire la acțiune, primită la grefa Tribunalului la 24 iunie 2009, prin care domnul Birkhoff solicita în esență anularea deciziei Comisiei Comunităților Europene din 14 noiembrie 2008 prin care i s‑a refuzat prelungirea, ulterior datei de 31 decembrie 2008, a plății alocației pentru copilul aflat în întreținere (denumită în continuare „alocația în cauză”) pe care o primea din 1978, în temeiul articolului 2 alineatul (5) din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), în temeiul infirmității fiicei sale

Decizia:      Respinge acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de domnul Birkhoff în cauza F‑60/09 și în cauza T‑10/11 P. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată în cauza F‑60/09 RENV.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Înlocuirea motivelor actului contestat în cursul procedurii – Inadmisibilitate – Excepție

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Remunerație – Alocații familiale – Alocație pentru creșterea copilului aflat în întreținere – Dreptul la prelungire fără limită de vârstă în cazul imposibilității copilului de a se întreține singur – Obligațiile administrației – Competență nediscreționară

[Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 2 alin. (5)]

1.      Administrația nu poate înlocui sau adăuga în cursul procedurii un motiv care justifică adoptarea unei decizii, cu excepția cazului în care se dovedește că are o competență nediscreționară, astfel încât eventuala anulare a deciziei în litigiu nu ar putea avea ca efect decât să oblige administrația să adopte din nou o decizie identică pe fond cu decizia anulată.

(a se vedea punctul 39)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 17 iunie 2008, De Fays/Comisia, F‑97/07, punctul 70; 14 aprilie 2011, Šimonis/Comisia, F‑113/07, punctul 93 și jurisprudența citată

2.      Prelungirea plății alocației prevăzute la articolul 2 alineatul (5) din anexa VII la statut se acordă fără limită de vârstă în cazul în care copilul suferă de o boală gravă sau de o infirmitate care îl împiedică să se întrețină singur, pe durata acestei boli sau infirmități. Această dispoziție nu atribuie autorității competente nicio competență discreționară de a acorda sau de a nu acorda alocația respectivă, ci îi conferă o competență nediscreționară, în sensul că din modul său de redactare imperativ reiese că autoritatea este obligată să acorde alocația pentru copilul aflat în întreținere în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul menționat și să o refuze în caz contrar.

(a se vedea punctul 40)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 21 octombrie 2003, Šimonis/Comisia, T‑302/01, punctul 38