HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

18 noiembrie 2014

Cauza F‑59/09 RENV

Carlo De Nicola

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Funcție publică – Trimitere spre rejudecare Tribunalului după anulare – Personalul BEI – Evaluare anuală – Reglementare internă – Procedură de recurs – Dreptul de a fi ascultat – Încălcare de către comitetul de recurs – Nelegalitatea deciziei comitetului de recurs – Hărțuire morală – Nepronunțare asupra fondului în privința cererilor de despăgubire”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, prin care domnul de Nicola solicita, în esență, în primul rând, anularea deciziei comitetului de recurs al Băncii Europene de Investiții (BEI) din 14 noiembrie 2008, în al doilea rând, anularea deciziilor de promovare din 29 aprilie 2008 și a deciziei de la aceeași dată de a nu îl promova, în al treilea rând, anularea raportului său de apreciere pentru anul 2007, în al patrulea rând, constatarea hărțuirii morale a cărei victimă apreciază că a fost și, în al cincilea rând, obligarea BEI să îi pună capăt și să repare prejudiciile pe care aprecia că le‑a suferit ca urmare a acestei hărțuiri

Decizia:      Anulează decizia comitetului de recurs al Băncii Europene de Investiții din 14 noiembrie 2008. Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei în privința cererilor de reparare a prejudiciilor pretins suferite ca urmare a hărțuirii morale. Respinge în rest acțiunea. Banca Europeană de Investiții suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul De Nicola în cauzele F‑59/09, T‑264/11 P și F‑59/09 RENV.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Evaluare – Raport de evaluare – Contestare în fața comitetului de recurs al Băncii – Decizie a comitetului de a‑și declina competența cu privire la recurs fără a asculta persoana interesată – Încălcarea dreptului la apărare

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Acțiune în despăgubire – Cereri de despăgubire întemeiate pe aceleași fapte prezentate în cadrul a două recursuri distincte – Preferință – Principiul bunei administrări a justiției – Nepronunțare asupra fondului

1.      În cadrul unui recurs al unui membru al personalului Băncii Europene de Investiții împotriva rezultatelor exercițiului de evaluare anual care îl privește, comitetul de recurs al Băncii Europene de Investiții își poate declina competența cu privire la recurs, în aplicarea punctului 20 din anexa A la comunicarea referitoare la exercițiul de evaluare a performanțelor pentru anul 2007, numai în cazuri excepționale și trebuie să informeze părțile cu privire la aceasta, precizând motivele care au l‑au determinat să își decline competența, în special atunci când comportamentul uneia dintre acestea se află la originea situației, respectând totodată, în conformitate cu punctul 10 din aceeași anexă, dreptul fiecărei părți de a fi ascultată.

Astfel, atunci când persoana interesată nu renunță la recursul său în fața comitetului de recurs, faptul că acesta din urmă își declină competența fără a respecta punctele 10 și 20 din anexa A privează, prin natura sa, persoana interesată de dreptul de a fi ascultată cu privire la diferitele motive pe care le invocă, lipsind‑o de o autoritate de control.

(a se vedea punctele 51, 53 și 54)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea De Nicola/BEI, T‑264/11 P, EU:T:2013:461, punctul 44

2.      Când elementele și susținerile de fapt și de drept referitoare la aceleași fapte aflate la originea celor două cereri de despăgubire prezentate de același reclamant în cadrul a două acțiuni distincte vizând același pârât sunt mai detaliate și mai argumentate în cadrul uneia dintre aceste acțiuni, acest lucru fiind valabil pentru ambele părți, rezultă de aici că instanța Uniunii este mai în măsură să cunoască și să evalueze faptele aflate la originea cererii de despăgubire în cadrul cauzei respective. În consecință, instanța este mai în măsură să asigure o bună administrare a justiției și o protecție jurisdicțională efectivă în cadrul acestei cauze. Astfel, nu este necesar să se pronunțe cu privire la cererea de despăgubire din cadrul celeilalte cauze.

(a se vedea punctele 68, 70 și 71)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea De Nicola/BEI, F‑52/11, EU:F:2014:243