HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

11 decembrie 2013

Cauza F‑113/12

Vilija Balionyte‑Merle

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Concurs general – Anunțul de concurs EPSO/AD/204/10 – Neînscriere pe lista de rezervă – Evaluarea competențelor generale ale candidaților – Evaluare pe baza rezultatelor candidaților în cursul probelor din centrul de evaluare – Coerență între punctajul obținut și comentariile care figurează în pașaportul de competențe”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care doamna Balionyte‑Merle solicită anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/204/10 (denumită în continuare „comisia de evaluare”) de a nu o înscrie pe lista de rezervă a concursului respectiv

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Balionyte‑Merle suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Acte ale instituțiilor – Prezumție de validitate – Prezența unor indicii de natură să pună în discuție legalitatea actului – Sarcina probei

(art. 256 TFUE)

2.      Funcționari – Concurs – Evaluarea aptitudinilor candidaților – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Luarea în considerare a altor elemente în afară de prestațiile candidaților – Excludere

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 5)

3.      Funcționari – Concurs – Evaluarea aptitudinilor candidaților – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Concordanță între nota efectivă și aprecierile exprimate în cuvinte ale comisiei de evaluare – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 5)

4.      Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Conținut – Insuficiența motivării – Regularizare în cursul procedurii contencioase – Condiții

(art. 296 TFUE)

1.      Un act administrativ beneficiază de prezumția de legalitate. Pe de altă parte, sarcina probei revine în principiu reclamantului, astfel încât incumbă oricărui reclamant obligația de a prezenta cel puțin indicii suficient de precise, obiective și concordante de natură să susțină adevărul sau verosimilul faptelor în susținerea pretențiilor sale.

(a se vedea punctul 31)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 4 februarie 2010, Wiame/Comisia, F‑15/08, punctul 21; 24 aprilie 2013, BX/Comisia, F‑88/11, punctul 33, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑352/13 P

2.      Comisia de evaluare din cadrul unui concurs, cu ocazia evaluării cunoștințelor profesionale ale candidaților, precum și a aptitudinilor și a motivației lor, trebuie să se bazeze, în mod exclusiv și autonom, numai pe prestațiile candidaților, în conformitate cu prevederile anunțului de concurs.

În această privință, în cazul contestării de către candidați a notelor obținute la proba orală, convingerea candidatului că a răspuns corect la întrebările adresate, împrejurarea că exercitarea anterior concursului a unor funcții a făcut obiectul unor întrebări în cursul probei orale sau satisfacția pe care candidatul a produs‑o superiorilor săi ierarhici anterior prezentării candidaturii sale nu pot constitui probe incontestabile ale unei erori vădite de apreciere.

(a se vedea punctele 35 și 47)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 14 iulie 2000, Teixeira Neves/Curtea de Justiție, T‑146/99, punctul 41

Tribunalul Funcției Publice: 11 decembrie 2012, Mata Blanco/Comisia, F‑65/10, punctul 97; 23 ianuarie 2013, Katrakasas/Comisia, F‑24/11, punctul 185

3.      Concordanța dintre nota efectivă și aprecierile formulate în cuvinte ale comisiei de evaluare din cadrul concursului, care garantează egalitatea de tratament a candidaților, poate face obiectul unui control din partea Tribunalului Funcției Publice, independent de cel al aprecierii prestațiilor candidaților realizate de comisia de evaluare, cu condiția ca controlul concordanței să se limiteze la verificarea inexistenței unei incoerențe vădite.

(a se vedea punctul 52)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Coto Moreno/Comisia, F‑127/07, punctul 34; 13 decembrie 2012, Mileva/Comisia, F‑101/11, punctul 42

4.      Este posibil, în primul rând, să fie suplinită o insuficiență – dar nu absența totală – a motivării unei decizii a comisiei de evaluare din cadrul concursului chiar în cursul procedurii atunci când, înainte de introducerea acțiunii, persoana interesată dispunea deja de elemente care constituiau un început de motivare și, în al doilea rând, să se considere că o decizie este suficient motivată atunci când a fost adoptată într‑un context cunoscut de funcționarul vizat, care îi permite să înțeleagă conținutul ei.

(a se vedea punctul 62)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 2 martie 2010, Doktor/Consiliul, T‑248/08 P, punctul 93 și jurisprudența citată