Language of document :

Recurs introdus la 20 februarie 2019 de Lupin Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 12 decembrie 2018 în cauza T-680/14, Lupin/Comisia

(Cauza C-144/19 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Lupin Ltd (reprezentanți: S. Smith, A. White, Solicitors, M. Hoskins QC, V. Wakefield, Barrister)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea constatării Tribunalului privind diferența de tratament între Lupin și Krka și

în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții de Justiție s a Uniunii Europene, soluționarea definitivă a litigiului prin anularea sau reducerea amenzii aplicate de Comisie.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul săvârșit o eroare de drept afirmând că acordul de soluționare amiabilă în materie de brevete încheiat de Lupin și de Servier la 30 ianuarie 2007 constituia o restrângere prin obiect prevăzută la articolul 101 alineatul (1) TFUE. In special:

Tribunalul a săvârșit o eroare în ceea ce privește criteriile juridice aplicabile constatării unei încălcări prin obiect, în special având în vedere principiile juridice consacrate în cauza C-67/13 P, CB/Comisia.

Tribunalul nu a constatat că efectul asupra concurenței al clauzelor de necomercializare și de necontestare care figurează în acorduri de soluționare amiabilă este identic, independent de existența oricărui stimulent.

Tribunalul nu a analizat și nu a explicat diferența dintre plățile inversate justificate și nejustificate, în contradicție cu principiul securității juridice.

Tribunalul a săvârșit o eroare considerând că existența unui „stimulent” în ceea ce privește o societate producătoare de medicamente generice justifică constatarea unei restrângeri prin obiect. Nici obținerea unui „avantaj” de către societatea producătoare de medicamente generice nu este susceptibilă să justifice această constatare.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept afirmând că modul de redactare ambiguu al restricțiilor care figurează în acord trebuie interpretat în sensul că vizează produse neincluse în domeniul de aplicare al brevetului în cauză între părți.

Lipsa unei restrângeri prin efect

Tribunalul a statuat că motivul invocat de Lupin, care reproșa Comisiei faptul că a constatat o restrângere prin efect, era inoperant, având în vedere că a confirmat constatarea Comisiei referitoare la restrângerea prin obiect. Prin intermediul celui de al doilea motiv, Lupin concluzionează că, în ipoteza în care Curtea infirmă această constatare referitoare la obiect, Curtea statuează definitiv asupra recursului declarat de Lupin anulând constatarea Comisiei referitoare la restrângerea prin efect. În special:

Comisia a săvârșit o eroare de drept prin faptul că s-a întemeiat pe plăți inversate și/sau pe un stimulent semnificativ.

Comisia ar fi trebuit să examineze aspectul existenței unei restrângeri prin obiect făcând referire la teoria restrângerilor accesorii și/sau la principiile consacrate în cauza C-309/99, Wouters și alții și/sau la articolul 102 TFUE.

În cadrul aprecierii poziției Servier pe piață în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, Comisia a transpus în mod direct constatările sale referitoare la poziția dominantă prevăzută la articolul 102 TFUE care au fost anulate (cauza T-691/14, Servier și alții/Comisia).

Amenda

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit o eroare, în ceea ce privește amenda, în cadrul aprecierii caracterului nou al încălcării invocate.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit o eroare în ceea ce privește obligația de a ține seama atât de gravitatea, cât și de durata încălcării invocate în cadrul impunerii unei amenzi.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurenta reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit o eroare prin faptul că nu a luat în considerare, în cadrul impunerii amenzii, valoarea solicitărilor de brevete cedate de Lupin către Servier.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, care este subordonat admiterii recursului Comisiei în cauza T-468/14, Krka/Comisia, recurenta reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit o eroare afirmând că tratamentul pe care Comisia l-a aplicat Lupin în raport cu Krka nu a încălcat principiul egalității de tratament.

____________