HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)
6 septembrie 2018(*)
„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă și comercială – Procedura europeană de somație de plată – Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 – Emitere a unei somații de plată împreună cu cererea de somație – Lipsa unei traduceri a cererii de somație – Somație europeană de plată declarată executorie – Cerere de reexaminare după expirarea termenului de opoziție – Notificarea sau comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare – Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 – Aplicabilitate – Articolul 8 și anexa II – Informarea destinatarului cu privire la dreptul de a refuza primirea unui act de sesizare a instanței netradus – Lipsa formularului tip – Consecințe”
În cauza C‑21/17,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Nejvyšší soud (Curtea Supremă, Republica Cehă), prin decizia din 30 noiembrie 2016, primită de Curte la 18 ianuarie 2017, în procedura
Catlin Europe SE
împotriva
O.K. Trans Praha spol. s r.o.,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul J. L. da Cruz Vilaça, președinte de cameră, domnii E. Levits și A. Borg Barthet, doamna M. Berger și domnul F. Biltgen (raportor), judecători,
avocat general: domnul M. Wathelet,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru O.K. Trans Praha spol. s r.o., de M. Laipold, advokát;
– pentru guvernul elen, de V. Karra, de A. Dimitrakopoulou, de M. Tassopoulou și de E. Tsaousi, în calitate de agenți;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de G. Rocchitta, avvocato dello Stato;
– pentru guvernul austriac, de C. Pesendorfer, în calitate de agent;
– pentru Comisia Europeană, de M. Šimerdová și de M. Heller, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 29 mai 2018,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO 2006, L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108), precum și a Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului (JO 2007, L 324, p. 79).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Catlin Europe SE, pe de o parte, și O.K. Trans Praha spol. s r.o., pe de altă parte, în legătură cu o procedură europeană de somație de plată.
Cadrul juridic
Regulamentul nr. 1896/2006
3 Articolul 7 din Regulamentul nr. 1896/2006 prevede:
„(1) Cererea de somație europeană de plată se introduce utilizându‑se formularul tip A din anexa I.
(2) Cererea conține următoarele elemente:
[…]
(d) cauza acțiunii, inclusiv descrierea circumstanțelor invocate ca temei al creanței și, după caz, a dobânzilor cerute;
(e) o descriere a elementelor de probă în sprijinul creanței;
[…]”
4 Articolul 12 alineatul (2) din acest regulament este redactat astfel:
„Somația europeană de plată se emite împreună cu o copie a formularului de cerere. […]”
5 Articolul 16 alineatele (1)-(3) din același regulament prevede:
„(1) Pârâtul poate face opoziție la somația europeană de plată la instanța de origine […]
(2) Opoziția se trimite în termen de treizeci de zile de la data comunicării sau notificării somației către pârât.
(3) Pârâtul indică în opoziție că el contestă creanța fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestații.”
6 Articolul 20 din Regulamentul nr. 1896/2006, intitulat „Reexaminarea în cazuri excepționale”, prevede:
„(1) După expirarea termenului prevăzut la articolul 16 alineatul (2), pârâtul are dreptul să ceară reexaminarea somației europene de plată în fața instanței competente din statul membru de origine în cazul în care:
(a) (i) somația de plată a fost comunicată sau notificată în conformitate cu una din modalitățile prevăzute la articolul 14;
și
(ii) comunicarea sau notificarea nu a intervenit în timp util pentru a‑i permite să‑și pregătească apărarea, fără ca acest lucru să‑i poată fi imputabil,
sau
(b) pârâtul a fost împiedicat să‑și conteste creanța de cauze de forță majoră sau datorită unor circumstanțe extraordinare, fără ca acest lucru să‑i poată fi imputabil,
cu condiția ca, în ambele cazuri, să acționeze cu promptitudine.
(2) După expirarea termenului prevăzut la articolul 16 alineatul (2), pârâtul are, de asemenea, dreptul să ceară reexaminarea somației europene de plată în fața instanței competente din statul membru de origine atunci când somația de plată a fost emisă în mod vădit eronat, ținând seama de cerințele stabilite de prezentul regulament sau având în vedere alte circumstanțe excepționale.
(3) În cazul în care instanța respinge cererea pârâtului pe motiv că nu este îndeplinită niciuna din condițiile de reexaminare menționate la alineatele (1) și (2), somația europeană de plată rămâne valabilă.
În cazul în care instanța hotărăște că reexaminarea se justifică pe motiv că este îndeplinită una din condițiile de reexaminare menționate la alineatele (1) și (2), somația europeană de plată este nulă și neavenită.”
7 Articolul 26 din regulamentul menționat prevede:
„Orice aspect de procedură care nu este reglementat în mod expres prin prezentul regulament este reglementat de legislația națională.”
8 Articolul 27 din Regulamentul nr. 1896/2006, intitulat „Relația cu Regulamentul (CE) nr. 1348/2000”, precizează:
„Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială [(JO 2000, L 160, p. 37, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 161)].”
9 Anexa I la Regulamentul nr. 1896/2006 conține formularul A, intitulat „Cerere de somație europeană de plată”.
10 Formularul E prin intermediul căruia este emisă somația europeană de plată figurează în anexa V la același regulament.
Regulamentul nr. 1393/2007
11 Regulamentul nr. 1393/2007 se aplică, potrivit articolului 1 alineatul (1) din acesta, în materie civilă sau comercială în cazul în care un act judiciar sau extrajudiciar trebuie să fie transmis dintr‑un stat membru în altul pentru a fi notificat sau comunicat.
12 Articolul 8 din acest regulament, intitulat „Refuzul primirii unui act”, prevede:
„(1) Agenția de primire informează destinatarul, folosind formularul tip din anexa II, că acesta poate să refuze să primească actul de notificat sau de comunicat în momentul notificării sau al comunicării acestuia ori poate să returneze actul agenției de primire în termen de o săptămână, în cazul în care acesta nu este redactat sau însoțit de o traducere în una dintre următoarele limbi:
(a) o limbă pe care destinatarul o înțelege sau
(b) limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul în care în acest stat membru există mai multe limbi oficiale, limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului în care urmează să se efectueze notificarea sau comunicarea.
(2) Atunci când agenția de primire este informată că destinatarul refuză să primească actul, în conformitate cu alineatul (1), aceasta informează imediat agenția de transmitere prin intermediul certificatului menționat la articolul 10 și returnează cererea și actele a căror traducere este solicitată.
(3) Dacă destinatarul a refuzat să primească actul în temeiul alineatului (1), notificarea sau comunicarea actului poate fi înlocuită cu notificarea sau comunicarea către destinatar, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, a actului însoțit de o traducere în una dintre limbile prevăzute la alineatul (1). În acest caz, data notificării sau comunicării actului este data la care actul însoțit de traducere este notificat sau comunicat în conformitate cu legislația statului membru de destinație. Cu toate acestea, în cazul în care, conform legislației unui stat membru, un act trebuie notificat sau comunicat într‑un termen determinat, data care se ia în considerare în ceea ce privește reclamantul este data notificării sau a comunicării actului inițial în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).
(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică și în cazul mijloacelor de transmitere și de notificare sau comunicare a actelor judiciare prevăzute în secțiunea a doua.
(5) În sensul alineatului (1), agenții diplomatici sau consulari, în cazul în care notificarea sau comunicarea este efectuată în conformitate cu articolul 13, ori autoritatea sau persoana competentă, în cazul în care notificarea sau comunicarea este efectuată în conformitate cu articolul 14, informează destinatarul că acesta poate refuza să primească actul și că orice act refuzat trebuie să fie returnat agenților, autorității sau persoanei respective.”
13 Formularul tip, intitulat „Informarea destinatarului cu privire la dreptul de a refuza primirea unui act”, care figurează în anexa II la Regulamentul nr. 1393/2007, conține următoarea mențiune în atenția destinatarului actului:
„Puteți refuza primirea actului în cazul în care acesta nu este redactat sau însoțit de o traducere într‑una dintre limbile pe care le înțelegeți sau în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului de notificare sau comunicare.
Dacă doriți să exercitați acest drept, refuzați primirea actului în momentul notificării sau al comunicării, transmițând acest lucru direct persoanei care notifică sau comunică actul, ori returnați actul la adresa indicată mai jos, în termen de o săptămână, precizând că refuzați primirea acestuia.”
14 Acest formular tip conține și o „declarație a destinatarului” pe care acesta, în ipoteza în care refuză să primească actul în cauză, este invitat să o semneze și care are următorul cuprins:
„Refuz primirea actului anexat deoarece acesta nu este redactat sau însoțit de o traducere în una dintre limbile pe care le înțeleg sau în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului de notificare sau comunicare.”
15 În sfârșit, formularul tip menționat prevede că, în aceeași ipoteză, destinatarul trebuie să indice limba sau limbile pe care le înțelege dintre limbile oficiale ale Uniunii.
16 Potrivit articolului 25 din Regulamentul nr. 1393/2007:
„(1) Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 se abrogă de la data aplicării prezentului regulament.
(2) Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament […]”
Litigiul principal și întrebarea preliminară
17 Din decizia de trimitere reiese că O.K. Trans Praha, societate de drept ceh, a introdus la Okresní soud Praha – západ (Tribunalul Districtual din Praga‑Vest, Republica Cehă) o cerere de somație europeană de plată împotriva Catlin Innsbruck GmbH, societate cu sediul în Austria, a cărei succesoare în drepturi este Catlin Europe, cu sediul în Köln (Germania).
18 Okresní soud Praha – západ (Tribunalul Districtual Praga‑Vest) a admis această cerere prin emiterea, la 1 august 2012, a somației europene de plată solicitate.
19 Această somație a fost comunicată societății Catlin Europe la 3 august 2012 și a devenit executorie la 3 septembrie 2012.
20 La 21 decembrie 2012, respectiv după expirarea termenului de opoziție prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1896/2006, Catlin Europe a solicitat reexaminarea somației menționate în temeiul articolului 20 alineatul (2) din acest regulament.
21 În susținerea acestei cereri, Catlin Europe a arătat că, cu încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007, nu a fost informată prin intermediul formularului tip care figurează în anexa II la acest regulament cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului de notificat sau de comunicat, deși acesta nu era redactat sau însoțit de o traducere într‑una dintre limbile vizate în această dispoziție.
22 Astfel, copia formularului de cerere de somație de plată, care, în conformitate cu prevederile articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1896/2006, era anexată la somația de plată din 1 august 2012, era redactată doar în limba cehă, fără a fi însoțită de o traducere în limba germană.
23 Catlin Europe a concluzionat că a fost pusă în imposibilitatea de a înțelege actul de sesizare a instanței, ceea ce ar constitui o circumstanță excepțională, în sensul articolului 20 alineatul (2) din regulamentul menționat, de natură să justifice reexaminarea somației în temeiul acestei dispoziții.
24 Această cerere de reexaminare a fost însă respinsă de Okresní soud Praha – západ (Tribunalul Districtual Praga‑Vest) prin decizia din 8 aprilie 2013, confirmată în apel, la 17 iunie 2013, de Krajský soud v Praze (Curtea Regională din Praga, Republica Cehă).
25 Această din urmă instanță a considerat că somația europeană de plată fusese notificată în mod corespunzător societății Catlin Europe, în conformitate cu cerințele articolului 14 din Regulamentul nr. 1896/2006. În plus, lipsa informațiilor referitoare la posibilitatea destinatarului de a refuza să primească actul notificat în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007 nu poate să invalideze somația sau să constituie un temei pentru reexaminarea acesteia, deoarece Regulamentul nr. 1896/2006 nu ar prevedea o astfel de consecință.
26 Catlin Europe a declarat recurs la Nejvyšší soud (Curtea Supremă, Republica Cehă).
27 Această instanță solicită să se stabilească dacă nerespectarea, în cauza cu care este sesizată, a cerințelor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007 este de natură să justifice reexaminarea somației, astfel cum este prevăzut la articolul 20 din Regulamentul nr. 1896/2006.
28 În special, acest din urmă regulament nu ar conține nicio dispoziție care să reglementeze limba în care cererea de somație de plată trebuie să fie notificată sau comunicată pârâtului. În plus, spre deosebire de Regulamentul nr. 1393/2007, Regulamentul nr. 1896/2006 ar stabili norme specifice, întemeiate pe utilizarea unor formulare tip care figurează în anexele sale și care trebuie în esență să fie completate utilizând coduri numerice prestabilite. Prin urmare, instanța de trimitere ridică problema dacă se poate considera că un viciu de procedură precum cel invocat de Catlin Europa este de natură să încalce dreptul la apărare.
29 În aceste condiții Nejvyšší soud (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul [nr. 1896/2006] trebuie interpretat în sensul că lipsa informării destinatarului cu privire la posibilitatea de a refuza primirea actelor notificate sau comunicate, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 1393/2007], justifică dreptul pârâtului (destinatar) de a solicita reexaminarea somației europene de plată în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul [nr. 1896/2006]?”
Cu privire la întrebarea preliminară
30 Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească, pe de o parte, dacă Regulamentele nr. 1896/2006 și nr. 1393/2007 trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care o somație europeană de plată este notificată sau comunicată pârâtului fără ca cererea de somație anexată la aceasta să fi fost redactată sau însoțită de o traducere într‑o limbă pe care se presupune că o înțelege, astfel cum impune articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007, pârâtul trebuie să fie informat în mod corespunzător, prin intermediul formularului tip care figurează în anexa II la acest din urmă regulament, cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului în cauză. Instanța de trimitere solicită să se stabilească, pe de altă parte, care sunt consecințele absenței unei asemenea informări și, mai precis, dacă o asemenea împrejurare este de natură să justifice o cerere de reexaminare a somației europene de plată în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1896/2006.
31 În ceea ce privește primul aspect al întrebării adresate, referitor la aplicabilitatea prevederilor articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007 în cadrul emiterii unei somații europene de plată către pârât împreună cu formularul de cerere de somație, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 1896/2006, trebuie amintit de la bun început că Regulamentul nr. 1393/2007 prevede expres, în această dispoziție, posibilitatea destinatarului unui act de notificat sau de comunicat de a refuza să îl primească în cazul în care acest act nu este redactat sau însoțit de o traducere fie într‑o limbă pe care destinatarul o înțelege, fie în limba oficială a statului membru de executare sau, în cazul în care în acest stat membru există mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau într‑una dintre limbile oficiale ale locului în care urmează să se efectueze notificarea sau comunicarea.
32 În acest context, Curtea a statuat în mai multe rânduri că această posibilitate de a refuza primirea actului de notificat sau de comunicat constituie un drept al destinatarului acestui act (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2015, Alpha Bank Cyprus, C‑519/13, EU:C:2015:603, punctul 49, Ordonanța din 28 aprilie 2016, Alta Realitat, C‑384/14, EU:C:2016:316, punctul 61, și Hotărârea din 2 martie 2017, Henderson, C‑354/15, EU:C:2017:157, punctul 50).
33 După cum a subliniat de asemenea Curtea, dreptul de a refuza primirea unui act de notificat sau de comunicat decurge din necesitatea de a proteja dreptul la apărare al destinatarului acestui act, în conformitate cu cerințele unui proces echitabil, consacrat la articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950. Astfel, deși Regulamentul nr. 1393/2007 urmărește, în primul rând, să amelioreze eficacitatea și rapiditatea procedurilor judiciare, precum și să asigure o bună administrare a justiției, Curtea a statuat că obiectivele menționate nu pot fi atinse prin subminarea, în orice mod, a respectării efective a dreptului la apărare al destinatarilor actelor în cauză (Hotărârea din 2 martie 2017, Henderson, C‑354/15, EU:C:2017:157, punctul 51 și jurisprudența citată).
34 Prin urmare, trebuie să se asigure nu numai ca destinatarul unui act să primească în mod real actul în cauză, ci și ca acesta să fie în măsură să cunoască, precum și să înțeleagă în mod efectiv și complet sensul și conținutul acțiunii inițiate împotriva sa în străinătate, astfel încât să poată să își pregătească în mod util apărarea și să își valorifice drepturile în statul membru de origine (Hotărârea din 2 martie 2017, Henderson, C‑354/15, EU:C:2017:157, punctul 52 și jurisprudența citată).
35 Or, pentru ca dreptul de refuz care figurează la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007 să își poată produce efectele în mod util, este necesar ca destinatarul actului să fi fost informat în mod corespunzător, în prealabil și în scris, despre existența acestui drept (Hotărârea din 2 martie 2017, Henderson, C‑354/15, EU:C:2017:157, punctul 53 și jurisprudența citată).
36 În sistemul instituit prin regulamentul menționat, această informație îi este furnizată prin intermediul formularului tip care figurează în anexa II la același regulament (Hotărârea din 2 martie 2017, Henderson, C‑354/15, EU:C:2017:157, punctul 54 și jurisprudența citată).
37 În ceea ce privește domeniul de aplicare care trebuie recunoscut acestui formular tip, Curtea a statuat deja că Regulamentul nr. 1393/2007 nu prevede nicio excepție de la utilizarea acestuia (Hotărârea din 2 martie 2017, Henderson, C‑354/15, EU:C:2017:157, punctul 55 și jurisprudența citată).
38 Din această considerație, precum și din finalitatea urmărită de formularul tip care figurează în anexa II la regulamentul menționat, astfel cum este descrisă la punctele 35 și 36 din prezenta hotărâre, trebuie dedus că autoritatea însărcinată cu notificarea sau comunicarea este obligată, în orice împrejurări și fără a dispune în această privință de o marjă de apreciere, să informeze destinatarul unui act despre dreptul său de a refuza primirea acestuia prin utilizarea sistematică în acest scop a formularului tip menționat (Hotărârea din 2 martie 2017, Henderson, C‑354/15, EU:C:2017:157, punctul 56 și jurisprudența citată).
39 În ceea ce privește aspectul dacă considerațiile care precedă sunt valabile și în cadrul Regulamentului nr. 1896/2006, trebuie constatat că articolul 27 din acest regulament prevede în mod explicit că acesta nu aduce atingere aplicării Regulamentului nr. 1348/2000. Or, acesta a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul nr. 1393/2007, iar articolul 25 alineatul (2) din acest din urmă regulament precizează că „[t]rimiterile la Regulamentul [nr. 1348/2000] se interpretează ca trimiteri la [Regulamentul nr. 1393/2007]”.
40 Astfel, aspectele nereglementate de Regulamentul nr. 1896/2006 în materie de notificare sau de comunicare a unei somații europene de plată împreună cu cererea de somație trebuie, eventual, să fie soluționate conform Regulamentului nr. 1393/2007.
41 Pe de altă parte, nu există nicio îndoială cu privire la faptul că cererea de somație care constituie actul de sesizare a instanței în vederea emiterii somației europene de plată trebuie să fie calificată drept act, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007.
42 În plus, articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1896/2006 prevede că somația europeană de plată se emite împreună cu o copie a formularului de cerere, astfel încât notificarea sau comunicarea somației către pârât este însoțită și de cea a cererii. În speță, s‑a procedat la o asemenea dublă notificare sau comunicare.
43 Rezultă că prevederile articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007 sunt aplicabile nu numai notificării sau comunicării somației ca atare, ci și cererii de somație. Prin urmare, fiecare dintre aceste două acte trebuie să fie notificat sau comunicat destinatarului său într‑o limbă pe care se presupune că o înțelege, în sensul articolului 8 alineatul (1) menționat. În acest scop, notificarea sau comunicarea trebuie să fie însoțită de formularul tip care figurează în anexa II la acest regulament și care o informează pe persoana interesată cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului în cauză.
44 Concluzia care precedă se impune cu atât mai mult cu cât procedura europeană de somație de plată instituită prin Regulamentul nr. 1896/2006 nu este contradictorie, în sensul că instanța națională se pronunță având în vedere numai cererea introdusă de reclamant, fără ca pârâtul să fie informat cu privire la existența unei proceduri în privința sa.
45 Așadar, numai în stadiul notificării sau al comunicării somației pârâtul dispune de posibilitatea de a lua cunoștință de existența și de conținutul cererii. Respectarea dreptului la apărare, pe care urmărește să o prezerve articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007, este, așadar, deosebit de importantă în acest context.
46 Împrejurarea că, în conformitate cu Regulamentul nr. 1896/2006, cererea de somație este prezentată prin intermediul unui formular tip al cărui model figurează în anexa I la acest regulament este lipsită de pertinență în această privință.
47 Astfel, chiar dacă un număr mare dintre rubricile acestui formular tip pot fi completate utilizând coduri prestabilite și sunt, prin urmare, ușor de înțeles întrucât explicațiile referitoare la aceste coduri au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în toate limbile oficiale ale Uniunii, nu este mai puțin adevărat că formularul tip menționat impune de asemenea reclamantului să furnizeze, așa cum reiese din articolul 7 alineatul (2) literele (d) și (e) din regulamentul amintit, explicații mai detaliate privind descrierea circumstanțelor concrete invocate ca temei al creanței, precum și a elementelor de probă în sprijinul cererii. Or, pârâtul trebuie să aibă posibilitatea de a lua cunoștință de aceste elemente într‑o limbă pe care se presupune că o stăpânește, în scopul de a înțelege în mod efectiv și complet sensul și conținutul procedurii inițiate împotriva sa în străinătate, precum și, dacă este cazul, în scopul de a‑și pregăti apărarea.
48 Având în vedere ceea ce precedă, trebuie, așadar, să se concluzioneze că caracterul obligatoriu și sistematic al utilizării formularului tip care figurează în anexa II la Regulamentul nr. 1393/2007 se aplică în același mod atât notificării sau comunicării somației europene de plată, cât și celei, efectuată împreună cu prima, a cererii de somație.
49 În ceea ce privește al doilea aspect al întrebării adresate, referitor la consecințele care decurg din nerespectarea acestei obligații, potrivit unei jurisprudențe constante, omisiunea de a anexa formularul tip care figurează în anexa II la Regulamentul nr. 1393/2007 nu poate atrage nulitatea nici a actului de notificat sau de comunicat, nici a procedurii de notificare sau de comunicare, dat fiind că o asemenea consecință ar fi incompatibilă cu obiectivul urmărit de acest regulament, care constă în prevederea unui mod de transmitere direct, rapid și eficient între statele membre a actelor în materie civilă și comercială (Hotărârea din 2 martie 2017, Henderson, C‑354/15, EU:C:2017:157, punctul 57 și jurisprudența citată).
50 În schimb, întrucât comunicarea formularului tip menționat constituie o formalitate esențială, destinată să protejeze dreptul la apărare al destinatarului actului, omiterea sa trebuie să fie îndreptată conform dispozițiilor enunțate de regulamentul menționat. Revine astfel autorității însărcinate cu notificarea sau comunicarea sarcina de a‑l informa imediat pe destinatarul actului despre dreptul său de a refuza primirea acestuia din urmă, prin transmiterea, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din același regulament, a acestui formular tip (Hotărârea din 2 martie 2017, Henderson, C‑354/15, EU:C:2017:157, punctul 58 și jurisprudența citată).
51 Or, pentru motive identice cu cele enunțate la punctele 39-48 din prezenta hotărâre, aceleași reguli sunt valabile, prin analogie, pentru notificările sau comunicările actelor în cadrul Regulamentului nr. 1896/2006.
52 Rezultă că, într‑o situație în care, precum în cauza principală, notificarea sau comunicarea către pârât a cererii de somație de plată, redactată într‑o altă limbă decât cele menționate la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007, nu a fost însoțită de formularul tip care figurează în anexa II la acest regulament, această omisiune și lipsa informării destinatarului actului cu privire la dreptul său de a refuza primirea acestuia care rezultă dintr‑o astfel de omisiune trebuie remediate prin transmiterea către persoana interesată a acestui formular tip, în cel mai scurt termen și în conformitate cu dispozițiile regulamentului menționat.
53 În plus, din jurisprudența Curții reiese că, în prezența unei notificări sau a unei comunicări nelegale precum cea în discuție în cauza principală, somația europeană de plată nu a dobândit în mod valabil forță executorie, iar termenul acordat pârâtului pentru a face opoziție nu a început să curgă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 septembrie 2014, eco cosmetics și Raiffeisenbank St. Georgen, C‑119/13 și C‑120/13, EU:C:2014:2144, punctele 41-43, precum și punctul 48).
54 În aceste condiții, nu se pune în speță problema reexaminării somației europene de plată, în temeiul articolului 20 din Regulamentul nr. 1896/2006, astfel cum a fost ridicată de instanța de trimitere.
55 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că Regulamentele nr. 1896/2006 și nr. 1393/2007 trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care o somație europeană de plată este notificată sau comunicată pârâtului fără ca cererea de somație anexată la aceasta să fi fost redactată sau însoțită de o traducere într‑o limbă pe care se presupune că o înțelege, astfel cum impune articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007, pârâtul trebuie să fie informat în mod corespunzător, prin intermediul formularului tip care figurează în anexa II la acest din urmă regulament, cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului în cauză.
56 În cazul omiterii acestei formalități, îndreptarea neregularității procedurii trebuie să fie efectuată în conformitate cu dispozițiile acestui din urmă regulament, prin intermediul comunicării către persoana interesată a formularului tip care figurează în anexa II la acesta.
57 În acest caz, ca urmare a neregularității procedurale care afectează notificarea sau comunicarea somației europene de plată împreună cu cererea de somație, această somație nu dobândește forță executorie, iar termenul acordat pârâtului pentru a face opoziție nu poate începe să curgă, astfel încât nu se poate aplica articolul 20 din Regulamentul nr. 1896/2006.
Cu privire la cheltuielile de judecată
58 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:
Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată, precum și Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care o somație europeană de plată este notificată sau comunicată pârâtului fără ca cererea de somație anexată la aceasta să fi fost redactată sau însoțită de o traducere într‑o limbă pe care se presupune că o înțelege, astfel cum impune articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007, pârâtul trebuie să fie informat în mod corespunzător, prin intermediul formularului tip care figurează în anexa II la acest din urmă regulament, cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului în cauză.
În cazul omiterii acestei formalități, îndreptarea neregularității procedurii trebuie să fie efectuată în conformitate cu dispozițiile acestui din urmă regulament, prin intermediul comunicării către persoana interesată a formularului tip care figurează în anexa II la acesta.
În acest caz, ca urmare a neregularității procedurale care afectează notificarea sau comunicarea somației europene de plată împreună cu cererea de somație, această somație nu dobândește forță executorie, iar termenul acordat pârâtului pentru a face opoziție nu poate începe să curgă, astfel încât nu se poate aplica articolul 20 din Regulamentul nr. 1896/2006.
Semnături