Recurs introdus la 15 august 2018 de Xabier Uribe-Etxebarría Jiménez împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 29 mai 2018 în cauza T-577/15, Xabier Uribe-Etxebarría Jiménez/EUIPO - Núcleo de comunicaciones y control, S.L.
(Cauza C-534/18 P)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Recurent: Xabier Uribe-Etxebarría Jiménez (reprezentant: M. Esteve Sanz, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și Núcleo de comunicaciones y control, S.L.
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
anularea hotărârii atacate în partea în care se respinge primul motiv din cererea introductivă formulată în fața Tribunalului și în partea în care se respinge parțial al treilea motiv din cererea introductivă menționată;
admiterea capetelor de cerere cuprinse în primul motiv din cererea introductivă formulată în fața Tribunalului și, cu titlu subsidiar, în al treilea motiv din cererea introductivă menționată;
obligarea EUIPO și a intervenientei la plata către recurent a totalității cheltuielilor efectuate în fața Tribunalului și în cadrul prezentului recurs.
Motivele și principalele argumente
Primul motiv al recursului, care cuprinde șase aspecte, este îndreptat împotriva motivării hotărârii atacate prin care s-a respins primul motiv al recursului formulat în fața Tribunalului, întemeiat pe încălcarea articolelor 63 alineatul (1), 64 alineatul (1) și 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/20091 prin decizia camerei de recurs a EUIPO, întrucât camera de recurs putea în mod întemeiat să înlăture memoriul suplimentar în care erau expuse motivele căii de atac, prezentat de recurent în timp util în fața camerei de recurs a EUIPO.
Prin intermediul primului aspect al acestui motiv, recurentul invocă încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție și a articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, care a rezultat din nerespectarea obligației de motivare, întrucât Tribunalul nu se pronunță asupra inadmisibilității invocate de recurent, cu ocazia ședinței, în ceea ce privește argumentația expusă de EUIPO în memoriul său în răspuns.
Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, recurentul invocă o încălcare a articolului 36 din Statutul Curții de Justiție și a articolului 81 Regulamentul de procedură al Tribunalului, încălcare ce a rezultat din nerespectarea obligației de a constata din oficiu lipsa de motivare a deciziei atacate cu privire la motivele pentru care cererea de reexaminare a dovezii utilizării prezentate în fața diviziei de anulare nu a fost luată în considerare; (ii) o atingere adusă drepturilor de apărare ale recurentului, în măsura în care în hotărârea atacată s-a admis noua motivare dezvoltată în memoriul în răspuns la cererea introductivă a EUIPO, în loc să se invoce din oficiu lipsa de motivare care afectează decizia camerei de recurs; (iii) denaturarea faptelor ce rezultă din împrejurarea că Tribunalul a statuat că respectiva cameră de recurs putea înlătura în mod întemeiat memoriul înaintat a doua oară de recurent, în condițiile în care aceasta nu a înlăturat memoriul în discuție.
Prin intermediul celui de al treilea aspect al acestui motiv, recurentul invocă denaturarea faptelor și, în special, a elementelor conținute în memoriul principal și în memoriul suplimentar depuse de reclamantă în fața camerei de recurs a EUIPO.
Prin intermediul celui de al patrulea aspect al acestui motiv, recurentul invocă încălcarea articolelor 63 alineatul (1), 64 alineatul (1), 76 alineatul (1) și 57 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care Tribunalul interpretează aceste dispoziții în mod eronat, confirmând decizia camerei de recurs a EUIPO de a nu se pronunța asupra unei cereri a recurentului, care a făcut obiectul dezbaterilor în fața camerei de recurs.
Prin intermediul celui de al cincilea aspect al acestui motiv, recurentul invocă încălcarea articolului 64 din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care Tribunalul a considerat că problema utilizării serioase a mărcii anterioare, atunci când nu este ridicată în fața camerei de recurs în mod expres, nu constituie un aspect de drept care trebuie examinat în mod necesar de către aceasta pentru a se soluționa litigiul dedus judecății sale.
Prin intermediul celui de al șaselea aspect al acestui motiv, recurentul invocă încălcarea articolelor 60 și 64 din Regulamentul nr. 207/2009, precum și a normei 49 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/952 , în cadrul aplicării în speță a jurisprudenței aferente ultimelor două dintre dispozițiile menționate, care reglementează admisibilitatea căilor de atac în fața camerei de recurs a EUIPO, în măsura în care, în speță, camera de recurs nu a declarat inadmisibilă calea de atac și în care, chiar dacă acea cameră de recurs ar fi declarat inadmisibilă calea de recurs, această declarație ar fi adus atingere articolelor susmenționate, deoarece memoriile depuse de recurent nu erau afectate de nicio cauză de inadmisibilitate.
Al doilea motiv al recursului este îndreptat împotriva motivării hotărârii atacate prin care este respins în parte cel de al treilea motiv al acțiunii formulate de recurent în fața Tribunalului, întemeiat pe faptul că decizia camerei de recurs a încălcat articolul 8 din Regulamentul nr. 207/2009. Acest motiv cuprinde două aspecte.
Prin intermediul primului aspect, recurentul invocă încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție, precum și a articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, ținând seama de lipsa de motivare a hotărârii atacate, care nu cuprinde nicio motivare a semnificației pe care o acordă considerațiilor expuse în decizia diviziei de anulare și în cea a camerei de recurs a EUIPO în privința produselor pentru care marca anterioară ar trebui considerată ca fiind înregistrată. Recurentul consideră de asemenea că aceste considerații au fost denaturate, în măsura în care semnificația pe care le-o atribuie hotărârea atacată intră în contradicție cu aprecierile cuprinse în aceste decizii, precum și cu susținerile părților și cu dovada depusă la dosar.
Par intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, recurentul invocă încălcarea articolului 8 din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care Tribunalul a statuat în sensul că erau similare serviciile din clasa 42 protejate de marca în litigiu și produsele pentru care marca anterioară a fost considerată a fi înregistrată.
____________
1 Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1).
2 Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).