Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal d’arrondissement (Luxembourg) la 24 ianuarie 2020 – WM/Luxembourg Business Registers

(Cauza C-37/20)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal d’arrondissement

Părțile din procedura principală

Reclamant: WM

Pârâtă: Luxembourg Business Registers

Întrebările preliminare

Întrebarea nr. 1: cu privire la noțiunea de „circumstanțe excepționale”

1) a) Articolul 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului1 , astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE2 , în măsura în care condiționează limitarea accesului la informațiile cu privire la beneficiarii economici de existența unor „circumstanțe excepționale care urmează să fie stabilite în dreptul intern”, poate fi interpretat în sensul că permite dreptului național să stabilească noțiunea de „circumstanțe excepționale” numai ca echivalent al „unui risc disproporționat, riscului de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare”, noțiuni care constituie deja o condiție de aplicare a limitării accesului prin redactarea articolului 30 alineatul (9) citat anterior?

1) b) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1) a) și în ipoteza în care dreptul național de transpunere nu a definit noțiunea de „circumstanțe excepționale” în alt mod decât printr-o trimitere la noțiunile inoperante de „[...] risc disproporționat, risc[...] de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare”, articolul 30 alineatul (9) citat anterior trebuie interpretat în sensul că permite instanței naționale să facă abstracție de condiția „circumstanțelor excepționale” sau trebuie să compenseze carența legiuitorului național prin stabilirea pe cale pretoriană a domeniului de aplicare al noțiunii de „circumstanțe excepționale”? În această din urmă ipoteză, în ceea ce privește, conform formulării articolului 30 alineatul (9) citat anterior, o condiție al cărei conținut este stabilit de dreptul național, este posibil ca Curtea de Justiție a Uniunii Europene să orienteze instanța națională în misiunea sa? În cazul unui răspuns afirmativ la această din urmă întrebare, care sunt liniile directoare care trebuie să orienteze instanța națională la stabilirea conținutului noțiunii de „circumstanțe excepționale”?

Întrebarea nr. 2: cu privire la noțiunea de „risc”

2) a) Articolul 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, în măsura în care condiționează limitarea accesului la informații cu privire la beneficiarii economicii de existența „unui risc disproporționat, riscului de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare”, trebuie interpretat în sensul că se referă la un ansamblu de opt situații, dintre care prima răspunde unui risc general supus condiției disproporției, iar următoarele șapte unor riscuri specifice cărora nu li se aplică condiția disproporției sau în sensul că se referă la un ansamblu de șapte de situații, fiecare dintre acestea răspunzând unui risc specific supus condiției disproporției?

2) b) Articolul 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, în măsura în care condiționează limitarea accesului la informații cu privire la beneficiarii economici de existența „unui risc”, trebuie interpretat în sensul că limitează aprecierea existenței și a amplorii acestui risc doar la legăturile pe care beneficiarul economic le are cu entitatea juridică în privința căreia acesta solicită în mod specific limitarea accesului la informațiile privind calitatea sa de beneficiar economic sau în sensul că implică luarea în considerare a legăturilor pe care beneficiarul economic în cauză le are cu alte entități juridice? În cazul în care trebuie să se țină seama de legăturile existente cu alte entități juridice, este necesar să se țină seama exclusiv de calitatea de beneficiar economic în raport cu alte entități juridice sau este necesar să se țină seama de orice legătură cu alte entități juridice? În cazul în care trebuie să se țină seama de orice legătură existentă cu alte entități juridice, aprecierea existenței și a amplorii riscului este afectată de natura acestei legături?

2) c) Articolul 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, în măsura în care condiționează limitarea accesului la informații privind beneficiarii economici de existența „unui risc”, trebuie interpretat în sensul că exclude beneficiul protecției care decurge dintr-o limitare a accesului atunci când aceste informații, respectiv alte elemente invocate de beneficiarul economic pentru a demonstra existența și amploarea „riscului” suportat, sunt accesibile cu ușurință terților prin alte căi de informare?

Întrebarea nr. 3: cu privire la noțiunea de risc „disproporționat”

3) Care sunt interesele divergente care trebuie luate în considerare în cadrul aplicării articolului 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, în măsura în care condiționează limitarea accesului la informații cu privire la un beneficiar economic de existența unui risc „disproporționat”?

____________

1 Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO 2015, L 141, p. 73).

2 JO 2018, L 156, p. 43.