Recurs introdus la 21 noiembrie 2019 de FVE Holýšov I s. r. o. și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 20 septembrie 2019 în cauza T-217/17, FVE Holýšov I s. r. o. și alții/Comisia

(Cauza C-850/19 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: FVE Holýšov I s. r. o., FVE Stříbro s. r. o., FVE Úsilné s. r. o., FVE Mozolov s. r. o., FVE Osečná s. r. o., Solarpark Rybníček s. r. o., FVE Knĕžmost s. r. o., Hutira FVE - Omice a.s., Exit 90 SPV s.r.o., Onyx Energy s.r.o., Onyx Energy projekt II s.r.o., Photon SPV 1 s.r.o., Photon SPV 3 s.r.o., Photon SPV 4 s.r.o., Photon SPV 6 s.r.o., Photon SPV 8 s.r.o., Photon SPV 10 s.r.o., Photon SPV 11 s.r.o., Antaris GmbH, Michael Göde, NGL Business Europe Ltd, NIG NV, GIHG Ltd, Radiance Energy Holding Sàrl, ICW Europe Investments Ltd, Photovoltaik Knopf Betriebs-GmbH, Voltaic Network GmbH, WA Investments-Europa Nova Ltd (reprezentanți: A. Reuter, H. Wendt, C. Bürger, T. Christner, W. Schumacher, A. Compes, T. Herbold, Rechtsanwälte)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Cehă, Regatul Spaniei, Republica Cipru, Republica Slovacă

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Curții:

anularea hotărârii atacate;

admiterea acțiunii formulate împotriva Deciziei C(2016) 7827 final a Comisiei din 28 noiembrie 2016 privind ajutorul de stat SA.40171 (2015/NN) privind promovarea producției de energie electrică din surse regenerabile, un rezumat al acesteia fiind publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene¹ , sau, în subsidiar,

trimiterea cauzei spre rejudecare în fața Tribunalului;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recursul privește (i) noțiunea de „ajutor de stat” în schemele de energie regenerabilă cu finanțare privată, (ii) fiabilitatea deciziilor pârâtei pentru cetățenii Uniunii, (iii) protecția așteptărilor lor legitime împotriva revirimentelor pârâtei și (iv) limitele impuse abuzului de putere din partea pârâtei. Recurenții invocă opt motive.

Primul motiv: concluzia Tribunalului potrivit căreia scrisoarea pârâtei din iulie 2004 adresată asociațiilor profesionale relevante din industrie nu constituie o decizie obligatorie (a) interpretează în mod eronat și încalcă jurisprudența Curții cu privire la ce anume reprezintă o decizie și (b) a fost adoptată cu încălcarea procedurii în detrimentul recurenților.

Al doilea motiv: recurenții susțin că pârâta era ținută de o decizie care concluziona la inexistența unui ajutor de stat, care a fost adoptată în anul 2006 (denumită în continuare „decizia din 2006”). Concluziile Tribunalului în sensul că o asemenea obiecție este inadmisibilă întrucât (i) recurenții „nu au identificat cu precizie decizia în cauză” și (ii) fusese invocată doar în stadiul replicii încalcă (a) condițiile impuse de jurisprudența Curții privind existența unei decizii și (b) este contrară normelor de procedură.

Al treilea motiv: refuzul Tribunalului de a admite că reclamanții aveau așteptarea legitimă că pârâta își va menține decizia din 2004, decizia din 2006 și conduita afișată din 2004 până la decizia atacată din 2016 este eronată. În primul rând, el nu ține seama de împrejurările cauzei, deși ele nu sunt contestate, și încalcă jurisprudența Curții cu privire la cerințele așteptărilor legitime. În al doilea rând, el se întemeiază pe încălcări ale procedurii.

Al patrulea motiv: concluzia Tribunalului (de la punctele 86-127) potrivit căreia Schema de promovare inițială constituie un ajutor de stat interpretează în mod eronat noțiunea de „ajutor de stat”. Potrivit jurisprudenței Curții, Schema de promovare inițială nu a implicat resurse de stat, aspect care este adevărat indiferent dacă creșterea prețurilor la energie din cauza costului energiei regenerabile constituia sau nu o „prelevare”. Mai mult, chiar dacă s-ar considera că existența unei „prelevări” ar fi determinantă (quod non), concluzia Tribunalului privind existența unei „prelevări” încalcă dreptul Uniunii și se întemeiază pe o încălcare a procedurii.

Al cincilea motiv: prin intermediul celui de al patrulea motiv al acțiunii din primă instanță, recurenții susținuseră în fața Tribunalului că pârâta a impus cerințe excesive în aprecierea sa cu privire la compatibilitatea măsurilor în cauză cu piața internă. Tribunalul (la punctele 130-136) a respins acel motiv considerând că cerințele relevante privind un „mecanism de control” nu fuseseră „impuse” de pârâtă și că ele erau conforme cu Orientările comunitare din 2008 privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului² , fapt care încalcă dreptul Uniunii.

Al șaselea motiv: prin intermediul primei părți a celui de al cincilea motiv al acțiunii din primă instanță, recurenții susținuseră că decizia atacată s-a întemeiat pe erori de fapt. Prin intermediul celui de al șaptelea motiv al acțiunii din primă instanță, recurenții susținuseră că decizia atacată se întemeiase pe erori vădite de apreciere. Tribunalul (la punctele 139 și 166) a respins ambele obiecțiuni. Respingerea s-a întemeiat pe o încălcare a procedurii care aduce prejudicii recurenților. În primul rând, respingerea de către Tribunal a celui de al cincilea motiv nu a abordat conținutul acestuia din cauza unei interpretări eronate pe care Tribunalul i-a dat-o acestuia. De asemenea, ea nu reflectă conținutul acelui motiv, astfel cum a fost prezentat în replică. În al doilea rând, respingerea de către Tribunal a celui de al șaptelea motiv nu a reflectat conținutul acestuia astfel cum a fost prezentat în replică.

Al șaptelea motiv: recurenții susțin că respingerea de către Tribunal a celei de a doua părți a celui de al cincilea motiv al acțiunii din primă instanță, referitor la încălcări ale normelor de procedură de către pârâtă, încalcă dreptul Uniunii.

Al optulea motiv: recurenții susțin că respingerea de către Tribunal a celui de al șaselea motiv al acțiunii din primă instanță, referitor la faptul că pârâta s-a pronunțat în mod eronat asupra unor chestiuni care nu țin de domeniul dreptului ajutoarelor de stat și încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor articolului 5 alineatul (1) TUE încalcă dreptul Uniunii.

____________

¹ JO 2017 C 69, p. 2.

² JO 2008 C 82, p. 1.