ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

5 iunie 2008

Cauza F‑123/06

Marianne Timmer

împotriva

Curții de Conturi a Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Evaluare – Termen de depunere a unei reclamații – Fapt nou – Inadmisibilitate”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Timmer solicită, pe de o parte, anularea rapoartelor de evaluare întocmite în privința sa de către domnul X, șeful unității olandeze din cadrul Serviciului de traducere al Curții de Conturi, pentru perioada 1984-1997, și a deciziilor conexe și/sau ulterioare acestor rapoarte, inclusiv a deciziei de numire a domnului X, și, pe de altă parte, obligarea Curții de Conturi să o despăgubească pe doamna Timmer pentru întregul prejudiciu material și moral pe care l‑ar fi suferit ca urmare a acestor decizii

Decizia: Respinge acțiunea ca inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Acțiune – Cerere de despăgubiri legată de o acțiune în anulare – Inadmisibilitatea cererii de anulare care determină inadmisibilitatea cererii de despăgubiri

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă

1.      Termenele aferente cererii, reclamației și acțiunii și prevăzute la articolele 90 și 91 din statut sunt de ordine publică, iar părțile și instanța nu pot dispune cu privire la acestea, întrucât termenele menționate au fost instituite în vederea asigurării clarității și a securității situațiilor juridice. Eventualele excepții sau derogări de la aceste termene trebuie interpretate restrictiv. Numai existența unor fapte noi și esențiale poate justifica formularea unei cereri de reexaminare a unei decizii necontestate în termenul prevăzut. Pe de altă parte, ca regulă generală, nici chiar descoperirea ulterioară de către un reclamant a unui element preexistent nu poate fi asimilată unui fapt nou și esențial care ar justifica repunerea în termenul de introducere a acțiunii decât cu riscul de a aduce atingere principiului securității juridice.

(a se vedea punctele 34-36)

Trimitere la:

Curte: 15 mai 1985, Esly/Comisia, 127/84, Rec., p. 1437, punctul 10

Tribunalul de Primă Instanță: 21 februarie 1995, Moat/Comisia, T‑506/93, RecFP, p. I‑A‑43 și II‑147, punctul 28; 11 iulie 1997, Chauvin/Comisia, T‑16/97, RecFP, p. I‑A‑237 și II‑681, punctele 32 și 37; 28 mai 1998, W/Comisia, T‑78/96 și T‑170/96, RecFP, p. I‑A‑239 și II‑745, punctul 68

2.      În cazul în care concluziile în despăgubiri sunt în strânsă legătură cu concluziile în anulare, iar acestea din urmă au fost declarate inadmisibile, concluziile în despăgubiri sunt, la rândul lor, inadmisibile.

(a se vedea punctul 49)

Trimitere la:

Curte: 16 iulie 1981, Albini/Consiliul și Comisia, 33/80, Rec., p. 2141, punctul 18

Tribunalul de Primă Instanță: 24 martie 1993, Benzler/Comisia, T‑72/92, Rec., p. II‑347, punctele 21 și 22; 14 februarie 2005, Ravailhe/Comitetul Regiunilor, T‑406/03, RecFP, p. I‑A‑19 și II‑79, punctul 62

3.      Pentru ca o cerere de reparare a prejudiciului să fie admisibilă, cererea trebuie să cuprindă elementele care să permită identificarea nelegalității pe care reclamantul o reproșează instituției, motivele pentru care acesta consideră că există o legătură de cauzalitate între comportament și prejudiciul pe care acesta pretinde că l‑a suferit, precum și natura și întinderea prejudiciului. În schimb, o cerere prin care se urmărește obținerea unei despăgubiri oarecare nu este suficient de precisă și, în consecință, trebuie considerată inadmisibilă.

(a se vedea punctul 51)

Trimitere la:

Curte: 2 decembrie 1971, Zuckerfabrik Schöppenstedt/Consiliul, 5/71, Rec., p. 975, punctul 9

Tribunalul de Primă Instanță: 29 ianuarie 1998, Affatato/Comisia, T‑157/96, RecFP, p. I‑A‑41 și II‑97, punctul 45