HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a treia)

24 iunie 2008

Cauza F‑84/07

Agim Islamaj

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Foști agenți temporari remunerați din creditele alocate pentru cercetare – Promovare – Eliminarea punctelor de promovare din «rucsac» – Trecerea unui funcționar din cadrul părții «cercetare» în cadrul părții «funcționare» a bugetului general”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Islamaj solicită Tribunalului declararea nelegalității articolului 2 din Decizia Comisiei din 16 iunie 2004, modificată prin Decizia din 20 iulie 2005, privind condițiile referitoare la procedura de promovare a funcționarilor remunerați din creditele alocate pentru cercetare din cadrul bugetului general, anularea deciziei Comisiei de a elimina din „rucsacul” său cele 38,5 puncte de promovare pe care le‑a acumulat în calitate de agent temporar, a deciziei de a nu îl promova în gradul AST 5 în cadrul exercițiului de promovare 2006, precum și, în măsura în care se va dovedi necesar, a celei de respingere a reclamației sale către comitetul de promovare

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată. Comisia Comunităților Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli, o treime din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.

Sumarul hotărârii

1.      Procedură – Termen de introducere a acțiunii – Decădere – Eroare scuzabilă – Noțiune

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Acțiune – Condiții de admisibilitate – Capete de cerere lipsite de motive sau de argumente proprii, dar aflate în legătură cu alte capete de cerere – Admisibilitate

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35)

3.      Funcționari – Post vacant – Ocupare a postului prin promovare sau transfer – Anunț pentru ocuparea unui post vacant ce nu permite stabilirea de la început a procedurii utilizate – Candidatură ce trebuie analizată ca o cerere de transfer sau de promovare

[Statutul funcționarilor, art. 29, alin. (1) litera (a) și art. 45]

4.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Compensare – Motive excepționale

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 87 alin. (3) primul paragraf; Decizia nr. 2004/752 a Consiliului, art. 3 alin. (4)]

1.      În ceea ce privește termenele de introducere a acțiunii, noțiunea de eroare scuzabilă trebuie să fie interpretată restrictiv și nu poate viza decât împrejurări excepționale în care, în special, instituția avută în vedere a adoptat un comportament de natură să provoace o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care a dat dovadă de întreaga diligență cerută unei persoane normal informate. Într‑o astfel de ipoteză, administrația nu se poate prevala de propria încălcare a principiilor securității juridice și încrederii legitime, care a fost la originea erorii comise de justițiabil.

Săvârșește o eroare scuzabilă susceptibilă să justifice tardivitatea acțiunii sale funcționarul care, în conformitate cu indicațiile directorului general competent în materie de personal, în loc să sesizeze direct autoritatea împuternicită să facă numiri cu o reclamație împotriva actului care îl lezează, formulează, deși actul respectiv nu se înscrie în cadrul exercițiului de promovare, o cale de atac în fața comitetului de promovare, și care, ca urmare a respingerii respectivei căi de atac, introduce tardiv reclamația.

(a se vedea punctele 39-41 și 44)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 29 mai 1991, Bayer/Comisia, T‑12/90, Rec., p. II‑219, punctul 29; 27 septembrie 2007, Pelle și Konrad/Consiliul și Comisia, T‑8/95 și T‑9/95, Rep., p. II‑4117, punctul 93

2.      Împrejurarea că, în cadrul unei acțiuni ce privește funcționarii, unele capete de cerere nu sunt însoțite de niciun motiv sau argument propriu nu este suficientă pentru a se concluziona în sensul inadmisibilității acestora, în cazul în care din dosar rezultă că, având în vedere legătura lor cu alte capete de cerere din cuprinsul acțiunii, acestea ar putea fi admise pe cale de consecință.

(a se vedea punctul 47)

3.      Ținând seama de diferitele posibilități pe care articolul 29 alineatul (1) litera (a) din statut le oferă autorității împuternicite să facă numiri, candidaturile în vederea ocupării posturilor vacante depuse de funcționarii aceleiași instituții nu pot fi considerate, a priori, cereri de transfer. Cu toate acestea, o candidatură depusă de un funcționar pentru un post vacant al respectivei instituții trebuie analizată ca o cerere de transfer sau de promovare în cazul în care anunțul pentru ocuparea unui post vacant, deși exclude posibilitatea de numire în conformitate cu articolul 45a din statut, nu permite să se prevadă dacă postul va fi ocupat prin intermediul uneia sau al celeilalte proceduri, și nici modul în care este clasat respectivul post nu permite furnizarea unor indicații decisive în această privință.

O astfel de candidatură, care include o cerere de transfer, chiar dacă nu se reduce la aceasta, intră, prin urmare, sub incidența dispozițiilor deciziei Comisiei referitoare la condițiile privind procedura de promovare a funcționarilor remunerați din creditele alocate pentru cercetare din cadrul bugetului general, potrivit cărora funcționarii foști agenți temporari remunerați din creditele alocate pentru cercetare nu conservă punctele de promovare acumulate în gradul ce a precedat numirea lor în calitate de funcționari în perioada de probă atunci când sunt transferați, la cererea lor, pe un post ce intră sub incidența capitolului funcționare al bugetului general, în cursul primilor doi ani de la data numirii lor.

(a se vedea punctele 53, 54, 74, 75 și 77-79)

4.      O instituție care contestă în mod abuziv admisibilitatea unei acțiuni poate, chiar dacă are câștig de cauză, să fie obligată să suporte o parte din cheltuielile de judecată ale reclamantului.

(a se vedea punctele 87 și 88)