HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)
18 mai 2015(*)
„Funcție publică – Personal al SEAE – Agent temporar – Articolul 98 din statut – Articolul 2 litera (e) din RAA – Contract de angajare – Încadrare în grad – Excepția de nelegalitate a anunțului pentru ocuparea unui post vacant – Post de gradul AD 5 deschis personalului serviciilor diplomatice naționale și funcționarilor de gradele AD 5-AD 14 – Principiul corespondenței între grad și post – Hotărâre pronunțată în cauză judecată în lipsă”
În cauza F‑11/14,
având ca obiect o acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a,
Bruno Dupré, agent temporar al Serviciului European de Acțiune Externă, cu domiciliul în Etterbeek (Belgia), reprezentat de S. Rodrigues și de A. Tymen, avocați,
reclamant,
împotriva
Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), reprezentat de S. Marquardt și de M. Silva, în calitate de agenți,
pârât,
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua),
compus din domnii K. Bradley, președinte, și H. Kreppel și doamna M. I. Rofes i Pujol (raportor), judecători,
grefier: doamna W. Hakenberg,
având în vedere procedura scrisă,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererea introductivă primită la grefa Tribunalului la 7 februarie 2014, domnul Dupré solicită anularea contractului său de angajare ca agent temporar al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), semnat la 1 aprilie 2013, în măsura în care a fost încadrat în gradul AD 5 și repararea prejudiciului pretins suferit.
Cadrul juridic
2 Articolul 5 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în versiunea sa rezultată din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1240/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 (denumit în continuare „statutul”), are următorul cuprins:
„(1) Posturile reglementate de prezentul statut se clasifică, în funcție de natura și importanța funcțiilor la care se raportează, într‑o grupă de funcții de administratori (denumită în continuare «AD») și o grupă de funcții de asistenți (denumită în continuare «AST»).
(2) Grupa de funcții AD cuprinde douăsprezece grade, corespunzătoare funcțiilor de conducere, de proiectare și de studiu, precum și funcțiilor de natură lingvistică sau științifică. […]
(3) Pentru orice numire într‑un post de funcționar condițiile minime sunt:
[…]
(b) pentru gradele 5 și 6 din grupa de funcții AD:
(i) un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare de cel puțin trei ani absolvit cu diplomă sau
(ii) […];
(c) pentru gradele 7-16 din grupa de funcții AD:
(i) un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare absolvite cu diplomă, în cazul în care durata normală a respectivelor studii este de patru ani sau mai mult sau
(ii) un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare absolvite cu diplomă și experiență profesională corespunzătoare de cel puțin un an, în cazul în care durata normală a studiilor universitare este de cel puțin trei ani sau […]
[…]”
3 Potrivit articolului 31 din statut:
„(1) Candidații astfel selectați sunt numiți în gradul din grupa de funcții indicat în anunțul concursului la care au fost acceptați.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 29 alineatul (2) [din statut,] funcționarii sunt recrutați exclusiv în gradele AST 1-AST 4 sau AD 5-AD 8. Gradul menționat în anunțul de concurs este stabilit de instituție, în conformitate cu următoarele criterii:
(a) obiectivul de a recruta funcționarii cu cel mai înalt nivel al calităților menționate la articolul 27 [din statut];
(b) calitatea experienței profesionale cerute.
[…]”
4 Articolul 32 din statut prevede:
„Funcționarul recrutat este încadrat în prima treaptă a gradului său.
Pentru a ține seama de experiența profesională a persoanei în cauză, autoritatea împuternicită să facă numiri poate acorda un spor de vechime de cel mult 24 de luni. Fiecare instituție adoptă dispozițiile generale de aplicare a prezentului articol.
[…]”
5 Potrivit articolului 98 din statut, introdus prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1080/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene:
„(1) În sensul articolului 29 alineatul (1) litera (a) [din statut], atunci când se are în vedere ocuparea unui post vacant în cadrul SEAE, autoritatea împuternicită să facă numiri ia în considerare candidaturile funcționarilor de la Secretariatul General al Consiliului [Uniunii Europene], Comisi[a Europeană] și SEAE, ale personalului temporar care face obiectul articolului 2 litera (e) din Regimul aplicabil celorlalți agenți [ai Uniunii Europene] și ale personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre fără a acorda prioritate vreuneia dintre aceste categorii. În ceea ce privește recrutarea de personal din afara instituției, până la 30 iunie 2013, prin derogare de la articolul 29 [din statut], SEAE recrutează doar funcționari de la Secretariatul General al Consiliului [Uniunii Europene] și de la Comisi[a Europeană], precum și personal din cadrul serviciilor diplomatice ale statelor membre.
[…]”
6 Articolul 2 din Regulamentul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, în versiunea sa rezultată din Regulamentul nr. 723/2004, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul nr. 1240/2010 (denumit în continuare „RAA”), cuprinde la litera (e) o dispoziție introdusă prin Regulamentul nr. 1080/2010:
„În sensul prezentului regim, este considerat «agent temporar»:
[…]
(e) personalul detașat de serviciile diplomatice naționale ale statelor membre și angajat pentru a ocupa temporar un post permanent în cadrul SEAE.”
7 Articolul 10 din RAA prevede:
„(1) […] [A]rticolul 5 alineatele (1), (2), (3) și (4) și articolul 7 din statut se aplică prin analogie.
(2) Contractul agentului temporar trebuie să precizeze gradul și treapta de încadrare a acestuia.
[…]”
8 În temeiul articolul 15 alineatul (1) primul paragraf din RAA:
„Încadrarea inițială a agentului temporar este stabilită în conformitate cu dispozițiile articolului 32 din statut.”
9 Articolul 50b din RAA, introdus prin Regulamentul nr. 1080/2010, are următorul cuprins:
„(1) Membrii personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre care au fost selectați conform procedurii prevăzute la articolul 98 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și care sunt detașați de serviciile diplomatice naționale sunt încadrați ca agenți temporari în temeiul articolului 2 litera (e) [din RAA].
(2) Durata maximă de încadrare în muncă a acestora este de patru ani. Contractele pot fi reînnoite pentru o perioadă de maximum patru ani. Perioada de angajare a acestora nu poate depăși opt ani în total. Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale și în interesul serviciului, la sfârșitul perioadei de opt ani, contractul poate fi prelungit cu o perioadă de maximum doi ani. Fiecare stat membru acordă funcționarilor săi care au devenit agenți temporari în cadrul SEAE o garanție a reîncadrării imediate la sfârșitul perioadei de serviciu în cadrul SEAE, în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale propriei legislații naționale.
[…]”
10 Articolul 6, intitulat „Personalul”, din Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea [SEAE] (JO L 201, p. 30) are următorul cuprins:
„[…]
(7) Funcționarii Uniunii și agenții temporari care provin din serviciile diplomatice ale statelor membre au aceleași drepturi și obligații și sunt tratați în mod egal, în special în ceea ce privește eligibilitatea lor pentru ocuparea oricărei poziții [în cadrul SEAE] în condiții echivalente. Nu se face nicio distincție între agenții temporari care provin din serviciile diplomatice naționale și funcționarii Uniunii în ceea ce privește atribuirea sarcinilor care trebuie să fie îndeplinite în toate domeniile de activitate și privind toate politicile puse în aplicare de SEAE. […]
[…]
(11) În conformitate cu dispozițiile aplicabile din legislația națională, fiecare stat membru acordă funcționarilor săi care au devenit agenți temporari în cadrul SEAE o garanție a reintegrării imediate la sfârșitul perioadei de serviciu în cadrul SEAE. În conformitate cu dispozițiile articolului 50b din RAA, perioada de serviciu respectivă nu poate depăși opt ani, cu excepția cazului în care este prelungită cu o perioadă maximă de doi ani în circumstanțe excepționale și în interesul serviciului.
[…]”
Situația de fapt astfel cum reiese din cererea introductivă
11 Reclamantul a lucrat ca expert național detașat, mai întâi pentru Comisia Europeană, iar ulterior pentru SEAE, din 2007 până la 31 martie 2013. Fișa postului îl descria drept agent însărcinat cu politica de securitate în domeniul reducerii riscurilor chimice, biologice, radiologice și nucleare („Policy Officer – Security in the area of [Chemical, Biological, Radiological and Nuclear] Risk mitigation”).
12 Înaintea expirării detașării sale ca expert național detașat în cadrul SEAE, reclamantul și‑a depus candidatura pentru postul care făcea obiectul anunțului pentru ocuparea unui post vacant SEAE/2012/AD/36 care viza recrutarea în cadrul diviziei „Politica de securitate și sancțiuni” a unui agent însărcinat cu politica de securitate în domeniul reducerii riscurilor chimice, biologice, radiologice și nucleare („Policy Officer – Security in the area of [Chemical, Biological, Radiological and Nuclear] Risk mitigation”) (denumit în continuare „anunțul pentru ocuparea unui post vacant”).
13 Din anunțul pentru ocuparea unui post vacant rezultă că respectivii candidați trebuiau să fie ori funcționari ai unor instituții ale Uniunii Europene în gradele AD 5-AD 14, ori agenți temporari angajați în temeiul articolului 2 litera (e) din RAA, ori membri ai personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre. În ceea ce privește candidații membri ai personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre, anunțul pentru ocuparea unui post vacant precizează că, pe lângă faptul de a deține cetățenia unui stat membru, aceștia trebuiau să dețină un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare absolvite cu diplomă, în cazul în care durata normală a studiilor universitare este de cel puțin trei ani. De asemenea, acestora li se cerea să fi lucrat cel puțin doi ani în cadrul unei administrații naționale.
14 Din anunțul pentru ocuparea unui post vacant rezultă de asemenea că, dacă s‑ar alege un funcționar al Uniunii, acesta ar fi numit în gradul său. În cazul în care candidatul reținut ar aparține personalului din cadrul serviciului diplomatic al unuia dintre statele membre, acestuia i s‑ar oferi un contract în temeiul articolului 2 litera (e) din RAA, a cărui durată nu ar putea depăși patru ani, și ar fi numit în gradul AD 5.
15 Candidatura reclamantului a fost reținută și, la 1 aprilie 2013, acesta a semnat un contract de muncă cu SEAE. Din contract reiese că reclamantul a fost angajat începând de la această dată ca agent temporar în sensul articolului 2 litera (e) din RAA, în gradul AD 5, treapta 2. Locul de muncă a fost stabilit la Bruxelles (Belgia).
16 Considerând că gradul AD 5 nu corespundea nici funcțiilor prevăzute de anunțul pentru ocuparea unui post vacant, nici celor pe care le exercita și că făcuse obiectul unei discriminări în raport cu funcționarii Uniunii, reclamantul a introdus o „[cerere în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut]”, la 27 iunie 2013, cu scopul de a corecta o eroare vădită de apreciere în încadrarea sa în grad.
17 Autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă din cadrul SEAE a considerat cererea reclamantului ca fiind o „reclamație în sensul articolului 90 [alineatul] (2) din statut” și a respins‑o printr‑o decizie datată 28 octombrie 2013.
Concluziile reclamantului și procedura
18 Reclamantul solicită Tribunalului:
„
– […] anularea deciziei [incluse în contractul său de angajare] din 1 aprilie 2013 [care prevede] încadrarea sa în gradul AD 5;
– [î]n măsura în care este necesar, […] anularea deciziei din 28 octombrie 2013 de respingere a reclamației […];
[…]
– […] dispunerea modificării încadrării postului [său] […] la un grad corespunzător nivelului responsabilităților sale;
– […] obligarea [SEAE] să adopte toate măsurile, în special pecuniare, necesare ca urmare a modificării încadrării, retroactiv de la data angajării;
– […] repararea prejudiciului moral suferit […], evaluat ex aequo et bono la suma de 5 000 de euro;
[…]
– […] obligarea [SEAE] la plata tuturor cheltuielilor de judecată”.
19 În temeiul articolului 39 alineatul (1) din Regulamentul de procedură în vigoare la data depunerii cererii introductive, pârâtul trebuie să depună un memoriu în apărare în termen de două luni de la comunicarea cererii introductive.
20 Astfel cum reiese din confirmarea de primire a comunicării cererii introductive, aceasta a fost primită în mod legal la 14 februarie 2014, la adresa Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate de la Bruxelles, adresă care fusese comunicată anterior Tribunalului de către SEAE în scopul comunicării actelor de procedură.
21 Termenul de două luni pentru depunerea memoriului în apărare a expirat la 24 aprilie 2014, inclusiv termenul pentru considerente de distanță, fără ca SEAE să depună un memoriu.
22 Grefa Tribunalului a informat reclamantul cu privire la lipsa depunerii unui memoriu în apărare în termenul prevăzut și cu privire la încheierea procedurii scrise, prin scrisoarea din 2 iulie 2014. Cu această ocazie, grefa a amintit reclamantului posibilitatea de care dispunea de a solicita Tribunalului, în temeiul articolului 116 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de procedură, în vigoare la data respectivă, judecarea cauzei în lipsă. În scrisoarea adresată, grefa Tribunalului a atras de asemenea atenția reclamantului asupra alineatului (4) al aceluiași articol, potrivit căruia o hotărâre pronunțată într‑o cauză judecată în lipsă poate fi totuși atacată cu opoziție. Prin scrisoarea din aceeași zi, 2 iulie 2014, grefa Tribunalului a comunicat SEAE scrisoarea adresată reclamantului, informând în același timp SEAE despre încheierea procedurii scrise.
23 Printr‑o scrisoare datată 10 iulie 2014, reclamantul a solicitat Tribunalului să judece cauza în lipsă, [admițând concluziile formulate] astfel cum reieșeau din cererea sa introductivă. Această solicitare a fost comunicată SEAE.
24 La 11 iulie 2014, SEAE s‑a adresat Tribunalului pentru a solicita, în conformitate cu articolul 116 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură în vigoare la data respectivă, deschiderea fazei orale a procedurii cu privire la cererea reclamantului din 10 iulie 2014 și comunicarea unei copii a cererii introductive. Tribunalul a transmis SEAE o copie a cererii introductive și, prin decizia din 24 noiembrie 2014, a respins cererea de deschidere a fazei orale a procedurii cu privire la cererea menționată.
În drept
25 Potrivit dispozițiilor articolului 121 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, care le reiau pe cele ale articolului 116 alineatul (2) din Regulamentul de procedură în vigoare până la 30 septembrie 2014, înainte de a pronunța hotărârea în cauza judecată în lipsă, Tribunalul examinează admisibilitatea cererii introductive și verifică dacă formalitățile au fost legal îndeplinite și dacă concluziile reclamantului par fondate. Tribunalul poate lua măsuri de organizare a procedurii sau poate dispune efectuarea unor activități de cercetare judecătorească.
26 În speță, din dosar reiese că acțiunea în fața Tribunalului a fost introdusă în termenul statutar de trei luni, prelungit pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile, de la notificarea reclamantului cu privire la respingerea reclamației, că reclamantul contestă actul de încadrare în grad la angajarea sa ca agent temporar, despre care consideră că îl lezează, și că acesta are interesul de a acționa în măsura în care contestă o decizie administrativă de aplicare individuală care produce efecte juridice obligatorii de natură să îi afecteze interesele în mod direct și imediat.
27 Reiese de asemenea din dosar că cererea introductivă a fost comunicată în mod legal SEAE la adresa de la Bruxelles pe care acesta din urmă a transmis‑o grefei Tribunalului în scopul comunicării actelor de procedură și că SEAE nu a depus un memoriu în apărare în termen.
28 Rezultă că, în speță, nu există nicio îndoială cu privire la admisibilitatea cererii introductive și că formalitățile au fost legal îndeplinite.
29 În prezent este de competența Tribunalului să verifice dacă, în lumina cererii introductive și a anexelor la aceasta, concluziile reclamantului par fondate. În acest scop, Tribunalul nu a considerat necesar să adopte vreo măsură de organizare a procedurii și nici să dispună efectuarea unor activități de cercetare judecătorească.
Cu privire la concluziile în anularea deciziei de respingere a reclamației
30 Reclamantul solicită, în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 28 octombrie 2013 de respingere a reclamației.
31 Reiese dintr‑o jurisprudență constantă că reclamația administrativă și respingerea acesteia, explicită sau implicită, fac parte integrantă dintr‑o procedură complexă și nu constituie decât o condiție prealabilă pentru sesizarea instanței. În aceste condiții, acțiunea, chiar dacă este îndreptată din punct de vedere formal împotriva respingerii reclamației, are ca efect sesizarea instanței cu privire la actul care lezează și împotriva căruia a fost depusă reclamația, cu excepția situației în care respingerea reclamației are un conținut diferit de cel al actului împotriva căruia a fost formulată. S‑a statuat în mai multe rânduri că o decizie explicită de respingere a unei reclamații poate, ținând seama de conținutul acesteia, să nu aibă un caracter confirmativ al actului contestat de reclamant. Această situație se regăsește atunci când decizia de respingere a reclamației conține o reexaminare a situației reclamantului în funcție de elemente noi de drept și de fapt sau atunci când respectiva decizie modifică sau completează decizia inițială. În aceste ipoteze, respingerea reclamației constituie un act supus controlului instanței, pe care aceasta îl ia în considerare pentru aprecierea legalității actului contestat sau pe care îl consideră chiar un act care lezează ce se substituie actului contestat (Hotărârea Adjemian și alții/Comisia, T‑325/09 P, EU:T:2011:506, punctul 32).
32 Dat fiind că, în sistemul statutului, persoana interesată trebuie să formuleze o reclamație împotriva deciziei pe care o contestă și trebuie să introducă o acțiune împotriva deciziei de respingere a acestei reclamații, instanța Uniunii a considerat că acțiunea este admisibilă, indiferent dacă este îndreptată numai împotriva deciziei care face obiectul reclamației, împotriva deciziei de respingere a reclamației sau împotriva celor două decizii împreună, în măsura în care reclamația și acțiunea au fost formulate în termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut. Cu toate acestea, potrivit principiului economiei procedurale, instanța poate hotărî că nu este necesar să se pronunțe în mod specific cu privire la concluziile formulate împotriva deciziei de respingere a reclamației în cazul în care constată că acestea sunt lipsite de conținut autonom și se confundă, în realitate, cu cele formulate împotriva deciziei care a făcut obiectul reclamației (a se vedea în acest sens Hotărârea Vainker/Parlamentul, 293/87, EU:C:1989:8, punctele 7 și 8). Această situație se poate regăsi în special atunci când instanța Uniunii constată că decizia de respingere a reclamației, dacă este cazul, întrucât aceasta este implicită, doar confirmă decizia care face obiectul reclamației și că, prin urmare, anularea deciziei de respingere nu ar produce asupra situației juridice a persoanei în cauză niciun efect distinct de cel care decurge din anularea deciziei care face obiectul reclamației (Hotărârea Adjemian și alții/Comisia, EU:T:2011:506, punctul 33).
33 În speță, nu se contestă că decizia de respingere a reclamației nu conține reexaminarea situației reclamantului în funcție de elemente noi de drept sau de fapt, dar confirmă decizia de încadrare în gradul AD 5, treapta 2, care figurează în contractul de angajare al reclamantului, și se limitează să abordeze motivele și argumentele invocate de reclamant și să facă unele precizări privind motivarea deciziei de încadrare menționate. Într‑o ipoteză similară, trebuie examinată tocmai legalitatea actului inițial care lezează, luând în considerare motivarea care figurează în decizia de respingere a reclamației, această motivare trebuind să coincidă cu actul respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Birkhoff, T‑377/08 P, EU:T:2009:485, punctele 58 și 59 și jurisprudența citată).
34 În consecință, concluziile în anulare îndreptate împotriva deciziei de respingere a reclamației sunt lipsite de conținut autonom, iar acțiunea trebuie privită ca fiind îndreptată împotriva deciziei, cuprinsă în contractul de angajare al reclamantului din 1 aprilie 2013, de stabilire a încadrării acestuia în gradul AD 5 (denumită în continuare „decizia de încadrare atacată”) și a cărei motivare este detaliată în decizia de respingere a reclamației din 28 octombrie 2013 (a se vedea în acest sens Hotărârea Eveillard/Comisia, T‑258/01, EU:T:2004:177, punctele 31 și 32, și Hotărârea Buxton/Parlamentul, F‑50/11, EU:F:2012:51, punctul 21).
35 Prin urmare, nu este necesară pronunțarea separată cu privire la concluziile în anularea deciziei de respingere a reclamației.
Cu privire la concluziile referitoare la modificarea încadrării postului reclamantului și la obligarea SEAE să adopte retroactiv toate măsurile necesare ca urmare a modificării încadrării
36 În ceea ce privește cererile prin care se urmărește ca Tribunalul, pe de o parte, să dispună modificarea încadrării postului reclamantului într‑un grad corespunzător nivelului responsabilităților sale și, pe de altă parte, să oblige SEAE să adopte toate măsurile, în special pecuniare, necesare ca urmare a modificării încadrării, retroactiv de la data angajării reclamantului, trebuie amintit că, în cadrul unei acțiuni introduse în temeiul articolului 91 din statut, instanța nu poate, fără a aduce atingere prerogativelor autorității administrative, să pronunțe declarații sau constatări de principiu și nici să adreseze somații unei instituții (a se vedea Ordonanța Caminiti/Comisia, F‑71/09, EU:F:2011:53, punctul 23 și jurisprudența citată). Cel mult, instituția ar putea fi determinată să adopte măsuri, precum cele solicitate de reclamant, în executarea unei hotărâri prin care se admit pretențiile în anulare ale reclamantului.
37 În consecință, concluziile prin care se urmărește ca Tribunalul să dispună modificarea încadrării postului reclamantului la un grad corespunzător nivelului responsabilităților sale și să oblige SEAE să adopte toate măsurile, în special pecuniare, necesare ca urmare a modificării încadrării, retroactiv de la data angajării reclamantului, nu sunt admisibile.
Cu privire la concluziile în anularea deciziei de încadrare atacate
38 În susținerea cererii de anulare a deciziei de încadrare atacate, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe nelegalitatea anunțului pentru ocuparea unui post vacant pe baza căruia a fost recrutat, împărțit în trei aspecte. Primul aspect este întemeiat pe încălcarea principiului corespondenței dintre grad și post, precum și pe încălcarea articolului 5 din statut și a punctului A din anexa I la statut. Al doilea aspect este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere. Al treilea aspect este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și pe interzicerea oricărei discriminări, precum și pe încălcarea articolului 6 alineatul (7) din Decizia 2010/427.
39 Tribunal constată că, în cererea introductivă, reclamantul își dezvoltă argumentația numai în ceea ce privește primul și al treilea aspect al motivului unic. Al doilea aspect al motivului unic al cererii introductive, dedus din eroarea vădită de apreciere, nu este în niciun mod susținut de vreun argument, contrar normei prevăzute la articolul 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură în vigoare la data introducerii acțiunii și reluată la articolul 50 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură. Prin urmare, trebuie să se declare inadmisibil al doilea aspect al motivului unic invocat în cererea introductivă.
Cu privire la primul aspect al motivului, întemeiat pe încălcarea principiului corespondenței între grad și post, precum și pe încălcarea articolului 5 din statut și a punctului A din anexa I la statut
40 Reclamantul invocă nelegalitatea anunțului pentru ocuparea unui post vacant în măsura în care acesta prevedea o numire în gradul AD 5 numai pentru candidații care erau membri ai personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre. Or, acest grad, în care el a fost încadrat ca agent temporar, nu ar corespunde sarcinilor pe care reclamantul este chemat să le execute și nu ar reflecta importanța acestora și nici responsabilitățile care îi revin. Astfel, gestionarea dosarelor „sensibile” care îi sunt atribuite ar necesita în mod imperativ o experiență îndelungată în domeniul său de expertiză și, în orice caz, nu ar putea fi asigurată de un funcționar la început de carieră, cu numai doi ani de experiență, astfel cum se cere în anunțul pentru ocuparea unui post vacant. Reclamantul adaugă că, din cei 25 de ani de experiență profesională, el a lucrat timp de 15 ani în domeniul de expertiză vizat de anunțul pentru ocuparea unui post vacant și că postul pe care îl ocupa în calitate de expert național detașat fusese considerat „sensibil” din cauza competențelor cerute. Cu toate acestea, funcțiile sale ar fi rămas strict identice atunci când a fost numit agent temporar în gradul AD 5.
41 Reclamantul susține de asemenea că fișele posturilor celorlalți doi membri ai echipei de care aparține, pe care le anexează la cererea introductivă, sunt identice cu cea a postului pe care îl ocupă el, deși, pe de o parte, cei doi funcționari care ocupă aceste posturi sunt încadrați unul în gradul AD 12, iar celălalt în gradul AD 13, și, pe de altă parte, el fost numit în gradul AD 5 pentru a înlocui un funcționar cu gradul AD 13 și pentru a exercita aceleași funcții. Aceste împrejurări ar sublinia caracterul inadecvat al gradului în care a fost încadrat în raport cu funcțiile și cu responsabilitățile sale.
42 Reclamantul adaugă faptul că punctul A din anexa I la statut prevede că gradul AD 5 corespunde unor posturi de asistent, în timp ce el nu lucrează ca asistent al nimănui și că dă dovadă de o mare independență în exercitarea funcțiilor sale. Reclamantul susține, în plus, că fișa postului pe care o anexează la cererea introductivă, referitoare la postul de expert național detașat care l‑a înlocuit începând din octombrie 2013, impune cel puțin opt ani de experiență în domeniul său de specializare și că, în practică, în echipa de care aparține, niciunul dintre colegii săi nu a fost recrutat în gradul AD 5.
43 În sfârșit, reclamantul afirmă că decizia de încadrare atacată a fost o consecință a constrângerilor bugetare, deși, în temeiul articolului 6 alineatul (8) din Decizia 2010/427, selecția personalului trebuie să facă pe o bază obiectivă și urmărește să asigure serviciile unui personal având cel mai ridicat grad de abilitate, eficiență și integritate. Reclamantul consideră că argumentul referitor la constrângerile bugetare din partea SEAE ar fi nefondat, dat fiind că, dacă în urma selecției care a urmat anunțului pentru ocuparea unui post vacant ar fi fost ales candidatul clasat pe locul al doilea, acesta fiind funcționar, salariul său lunar ar fi corespuns celui al unui funcționar încadrat în gradul AD 13.
44 Tribunalul constată, în primul rând, că afirmația reclamantului potrivit căreia anunțul de post vacant prevedea o numire în gradul AD 5 numai pentru candidații proveniți din serviciile diplomatice ale statelor membre se întemeiază pe o interpretare eronată a modului de redactare a anunțului pentru ocuparea unui post vacant.
45 Astfel, din cuprinsul punctului 1 din primul grup de condiții de admitere din anunțul pentru ocuparea unui post vacant reiese că, în conformitate cu articolul 98 din statut, candidații trebuiau să fie ori funcționari ai Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, ai Comisiei sau ai SEAE, ori agenți temporari cărora li se aplică articolul 2 litera (e) din RAA, și anume membri ai personalului detașat din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre angajați pentru a ocupa temporar un post permanent în cadrul SEAE, ori membri ai personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre.
46 Prin urmare, deși existau trei categorii posibile de candidați, și anume cei care erau funcționari ai Uniunii, cei care fuseseră deja recrutați în cadrul SEAE ca agenți temporari în sensul articolului 2 litera (e) din RAA și cei care, precum reclamantul, nu se încadrau în niciuna dintre aceste categorii, anunțul pentru ocuparea unui post vacant a prevăzut că încadrarea în grad a candidatului reținut s‑ar face, pentru funcționarii Uniunii, în gradul pe care aceștia îl dețineau, iar pentru ceilalți, și anume pentru membrii personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre, în gradul AD 5.
47 Deși este adevărat că anunțul pentru ocuparea unui post vacant le permitea funcționarilor cu gradele AD 5-AD 14 să își prezinte candidatura la ocuparea postului, este la fel de adevărat că, în cazul în care candidatul reținut ar fi fost un funcționar cu gradul AD 5, acesta ar fi fost încadrat în același grad. Prin urmare, argumentul reclamantului potrivit căruia anunțul pentru ocuparea unui post vacant ar fi nelegal, întrucât prevedea ca numai membrii personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre recrutați pentru post ar fi fost numiți în gradul AD 5, nu poate fi admis.
48 În plus, trebuie arătat că condițiile impuse candidaților membri ai personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre la punctul 2 din al doilea grup de condiții de admitere, și anume să dețină un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare de cel puțin trei ani absolvit cu diplomă, coincid cu condiția impusă la articolul 5 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din statut pentru numirea în gradele 5 și 6 din grupa de funcții de administratori (AD), condiție care diferă în mod semnificativ de cea impusă la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din statut pentru numirea în gradele 7-16 din aceeași grupă de funcții.
49 Rezultă că, având în vedere nivelul de învățământ superior impus prin anunțul pentru ocuparea unui post vacant pentru candidații membri ai personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre, și anume cel prevăzut la articolul 5 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din statut pentru numirea în gradele 5 și 6 din grupa de funcții AD, precum și numărul minim de ani de experiență profesională necesari, care era de doar doi, candidații membri ai personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre, printre care se număra și reclamantul, nu se puteau înșela cu privire la gradul care corespundea postului care urma să fie ocupat. Astfel, dacă SEAE ar fi dorit să ocupe postul în gradul AD 7 sau într‑un grad superior, anunțul pentru ocuparea unui post vacant ar fi cerut nivelul de studii prevăzut la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din statut și, în orice caz, mai mulți ani de experiență profesională.
50 În al doilea rând, Tribunalul nu poate admite argumentul reclamantului referitor la decalajul dintre responsabilitățile care îi revin acestuia, despre care afirmă că nu le poate îndeplini decât grație experienței sale îndelungate în domeniul de expertiză vizat în anunțul pentru ocuparea unui post vacant, și gradul AD 5 în care a fost numit.
51 Astfel, din interpretarea descrierii sarcinilor principale pe care candidatul reținut ar trebui să le efectueze, astfel cum au fost prevăzute în anunțul pentru ocuparea unui post vacant, reiese că acestea corespund pe deplin celor încredințate unui funcționar la început de carieră. Astfel, sarcinile respective sunt descrise, în mai multe rânduri, după cum urmează: „[c]ontribuția” la pregătirea de documente, în strânsă cooperare în special cu alte instituții, state membre sau organizații internaționale; „[c]ontribuția” la elaborarea legislației de bază; „[a]sigurarea” coordonării; „[p]articiparea [la] și/sau reprezentarea [d]iviziei [«Politica de securitate și sancțiuni»]” în special în cadrul reuniunilor cu instituții ale Uniunii, cu state membre sau cu țări terțe, funcții care nu necesită o experiență prealabilă îndelungată pentru a le îndeplini.
52 Este necesar să se adauge că argumentul reclamantului potrivit căruia funcțiile unui administrator încadrat în gradul AD 5, astfel cum sunt prevăzute la punctul A din anexa I la statut, corespund în special celor de jurist‑asistent, economist‑asistent, cercetător științific‑asistent, ceea ce nu s‑ar potrivi cu responsabilitățile pe care el le asumă singur, fără a fi asistentul unui alt funcționar sau agent, nu iau în mod vădit în considerare descrierea funcțiilor cuprinsă în anunțul pentru ocuparea unui post vacant, care indică drept una dintre atribuțiile principale „[p]regătirea de informări, de note și de alte documente […] pentru funcționarii de conducere sau de nivel politic”.
53 În al treilea rând, nu pot fi admise nici argumentele invocate de reclamant în susținerea tezei sale potrivit căreia el ar trebui să fie încadrat într‑un grad superior, și anume, primo, că postul pe care îl ocupa ca expert național detașat era considerat „sensibil”, având în vedere fișa postului, din cauza competențelor speciale cerute, întrucât funcțiile sale au rămas strict identice atunci când a fost numit agent temporar în gradul AD 5, secundo, că în decembrie 2012 această fișă a postului coincidea cu cele ale altor doi membri ai aceleiași echipe, care erau funcționari, unul încadrat în gradul AD 12, iar celălalt în gradul AD 13, și, tertio, că ar fi fost angajat ca agent temporar și încadrat în gradul AD 5, în timp ce predecesorul său a fost un funcționar cu gradul AD 13.
54 Este necesar să se amintească în această privință că regula corespondenței dintre grad și post implică o comparație între funcțiile exercitate de funcționar sau de agent și gradul său în ierarhie, luând în considerare natura, importanța și amploarea lor (Hotărârea Michail/Comisia, F‑100/09, EU:F:2011:132, punctul 65). În speță, din cuprinsul punctelor 48, 51 și 52 din prezenta hotărâre reiese că atât sarcinile, astfel cum sunt descrise în anunțul pentru ocuparea unui post vacant, cât și condiția referitoare la nivelul de studii cerut candidaților la ocuparea postului sunt echivalente, primele, cu sarcinile încredințate de obicei funcționarilor și agenților cu gradul AD 5, iar cea de a doua, cu nivelul de studii minim necesar pentru a fi numit funcționar sau agent în gradul menționat.
55 În ceea ce privește primul argument al reclamantului, Tribunalul constată că, dintr‑o simplă comparație între enumerarea funcțiilor care ar trebui exercitate de agentul temporar cu gradul AD 5 care ar fi recrutat, astfel cum reiese din anunțul pentru ocuparea unui post vacant, și cea care figurează în fișa corespunzătoare postului ocupat de reclamant atunci când era expert național detașat rezultă că acest argument este neîntemeiat în fapt. Astfel, prima grupă de funcții care figurează în fișa referitoare la postul ocupat de reclamant în calitate de expert național detașat nu apare în descrierea funcțiilor din anunțul pentru ocuparea unui post vacant. Situația este aceeași în ceea ce privește a patra și a cincea sarcină din a treia grupă de funcții care figurează în fișa postului sus‑menționată, precum și prima, a treia și a patra sarcină din a patra grupă de funcții care figurează în fișa postului menționată anterior.
56 În ceea ce privește al doilea argument al reclamantului, care se întemeiază pe fișele de post ale altor doi membri ai echipei sale, ambii funcționari, încadrați, unul, în gradul AD 12, iar celălalt, în gradul AD 13, trebuie arătat că sarcinile incluse în fișele respective coincid cu enumerarea funcțiilor postului de expert național detașat pe care reclamantul l‑a ocupat, însă diferă considerabil de cele enumerate în anunțul pentru ocuparea unui post vacant.
57 În ceea ce privește al treilea argument invocat de reclamant, presupunând chiar că acesta a fost angajat pe un post ocupat anterior de un funcționar cu gradul AD 13, această împrejurare nu ar fi de natură să afecteze legalitatea deciziei de încadrare atacate, prin care reclamantul a fost încadrat în gradul de bază al grupei de funcții AD în urma anunțului pentru ocuparea unui post vacant la care a candidat (a se vedea în acest sens Hotărârea BV/Comisia, F‑133/11, EU:F:2013:199, punctele 64-67).
58 În orice caz, funcțiile exercitate de reclamant în calitate de expert național detașat la SEAE, înainte de a fi angajat ca agent temporar al SEAE, nu pot fi luate în considerare în scopul unei comparații cu funcțiile exercitate în postul pe care îl ocupă în temeiul contractului de muncă în litigiu, întrucât, în calitate de expert național detașat, reclamantul nu se putea prevala de o încadrare în grad prin aplicarea statutului.
59 În al patrulea și ultimul rând, sunt de asemenea sortite eșecului argumentele reclamantului în susținerea nelegalității deciziei de încadrare atacate, întemeiate, primul, pe faptul că anunțul pentru ocuparea unui post vacant ar permite funcționarilor încadrați într‑un interval de grade cuprins între gradul AD 5 și gradul AD 14 să candideze, iar al doilea, pe faptul că funcționarii care lucrează sau care au lucrat în cadrul aceluiași serviciu ca reclamantul și care se presupune că ar fi exercitat aceleași funcții erau încadrați într‑un grad superior celui în care a fost încadrat acesta.
60 Astfel, de la modificarea statutului intervenită la 1 mai 2004, cu excepția gradelor AD 15 și AD 16, rezervate posturilor de director și/sau de director general, statutul nu a stabilit o corespondență între funcțiile exercitate și un anumit grad, ci a permis separarea între grad și funcție (Hotărârea Bouillez și alții/Consiliul, F‑53/08, EU:F:2010:37, punctul 54), având drept consecință faptul că funcționarii din cadrul grupei de funcții AD urmau o carieră liniară, care putea să progreseze de la gradul AD 5 la gradul AD 14, prin promovare.
61 În speță, întrucât descrierea sarcinilor cuprinsă în anunțul de postul vacant corespundea funcțiilor de proiectare și de studiu, funcții care, potrivit articolului 5 alineatul (2) din statut se exercită de către personalul din grupa de funcții AD începând de la gradul AD 5, în mod întemeiat anunțul pentru ocuparea unui post vacant a prevăzut că funcționarii puteau candida pentru postul în cauză începând de la gradul AD 5 până la gradul AD 14 și că acel candidat selectat ar fi numit în gradul său.
62 S‑a statuat deja că funcții identice sau similare pot fi exercitate de persoane cu grade diferite, astfel cum reiese din cuprinsul punctului A din anexa I la statut, care prevede, pentru majoritatea funcțiilor enumerate acolo, că acestea pot fi exercitate de funcționari cu grade diferite. Astfel, regula corespondenței dintre grad și post este încălcată numai dacă funcțiile exercitate sunt, în ansamblul lor, cu mult sub cele corespunzătoare gradului și postului funcționarului interesat (Hotărârea Z/Curtea de Justiție, F‑88/09 și F‑48/10, EU:F:2012:171, punctul 138, care face obiectul unui recurs la Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑88/13 P). Această jurisprudență, creată cu privire la funcționari, este aplicabilă și în cazul agenților temporari.
63 În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia încadrarea sa în gradul AD 5 ar fi o consecință a constrângerilor bugetare, este suficient să se constate că din dosar nu reiese că SEAE s‑ar fi întemeiat pe astfel de motive atunci când a decis că postul care urma să fie ocupat și care a făcut obiectul anunțului pentru ocuparea unui post vacant ar fi de gradul AD 5.
64 Rezultă că reclamantul nu a reușit să demonstreze caracterul inadecvat al gradului AD 5 în raport cu funcțiile descrise în anunțul pentru ocuparea unui post vacant sau că postul pe care îl ocupă nu corespunde gradului în care a fost încadrat, întrucât s‑a limitat, în această privință, să facă simple afirmații cu privire la responsabilitățile pe care le exercită și la gradul deținut de unii dintre colegii săi funcționari.
65 Prin urmare, primul aspect al motivului, întemeiat pe încălcarea principiului corespondenței între grad și post, precum și pe încălcarea articolului 5 din statut și a punctului A din anexa I la statut, trebuie respins.
Cu privire la al treilea aspect al motivului, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și pe interzicerea oricărei discriminări, precum și pe încălcarea articolului 6 alineatul (7) din Decizia 2010/427
66 Reclamantul se prevalează de articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de articolul 1d din statut și de articolul 6 alineatul (7) din Decizia 2010/427 pentru a revendica egalitatea de tratament între agenții temporari și funcționari. În speță, din cuprinsul anunțului pentru ocuparea unui post vacant ar reieși că, pentru postul pe care a fost numit reclamantul, agenții temporari proveniți din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre puteau fi recrutați numai în gradul AD 5, în timp ce, în ceea ce îi privește pe funcționari, aceștia puteau fi numiți de la gradul AD 5 până la gradul AD 14.
67 Reclamantul consideră că o astfel de diferență de încadrare pentru a exercita aceleași funcții nu îndeplinește cerința accesului la posturi în condiții echivalente prevăzută la articolul 6 alineatul (7) din Decizia 2010/427. Reclamantul susține în această privință că intervalul de grade propus pentru recrutarea funcționarilor le permite acestora să își păstreze și să își valorifice vechimea, în timp ce membrii personalului din serviciile diplomatice ale statelor membre sunt împiedicați să se prevaleze de experiența lor, ceea ce conduce la o inegalitate de tratament ca urmare a originii lor în ceea ce privește condițiile de recrutare și de angajare, chiar dacă și unii, și ceilalți sunt supuși unei proceduri de selecție comune.
68 Aceste argumente ale reclamantului nu pot fi admise.
69 Astfel cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă, principiul nediscriminării se aplică numai persoanelor aflate în situații identice sau comparabile și necesită, pe de altă parte, ca diferențele de tratament dintre diferite categorii de funcționari sau de agenți temporari să fie justificate pe baza unui criteriu obiectiv și rezonabil și ca această diferență să fie proporțională cu scopul urmărit de diferențierea respectivă (Hotărârea Afari/BCE, T‑11/03, EU:T:2004:77, punctul 65 și jurisprudența citată). Există o încălcare a principiului egalității de tratament atunci când două categorii de persoane ale căror situații de fapt și de drept nu prezintă nicio diferență esențială sunt tratate în mod diferit și atunci când situații diferite sunt tratate în mod identic (Hotărârea Schönberger/Parlamentul, F‑7/08, EU:F:2009:10, punctul 45 și jurisprudența citată).
70 În speță, este cert că, potrivit articolului 6 alineatul (7) din Decizia 2010/427, funcționarii Uniunii și membrii personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre au aceleași drepturi și obligații și sunt tratați în mod egal, în special în ceea ce privește eligibilitatea lor pentru ocuparea oricărei poziții în condiții echivalente.
71 Din modul de redactare a anunțului pentru ocuparea unui post vacant reiese că atât lista condițiilor de admitere prevăzute, cât și criteriile de selecție erau aceleași pentru funcționarii Uniunii și pentru membrii personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre, singura diferență constând în a le impune acestora din urmă condițiile referitoare la naționalitate și la nivelul de studii pe care funcționarii din grupa de funcții AD trebuie să le îndeplinească în vederea recrutării lor. Prin urmare, este necesar să se afirme că anunțul pentru ocuparea unui post vacant nu a stabilit o distincție în ceea ce privește accesul la post în funcție de proveniența candidaților.
72 În ceea ce privește gradul de încadrare, Tribunalul a constatat deja, la punctul 47 din prezenta hotărâre, că, în cazul în care candidatul reținut ar fi fost un funcționar cu gradul AD 5, acesta ar fi fost încadrat în același grad, care este gradul în care a fost încadrat reclamantul ca agent temporar. Prin urmare, anunțul pentru ocuparea unui post vacant nu stabilește o diferență în ceea ce privește încadrarea în gradul de bază al grupei de funcții AD potrivit căreia candidatul reținut să fie funcționar al Uniunii sau membru al personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre.
73 Cu toate acestea, reclamantul se consideră victima unei discriminări ca urmare a faptului că un funcționar titular cu un grad superior gradului AD 5 și‑ar fi menținut gradul în cazul în care ar fi fost numit pe postul care face obiectul anunțului pentru ocuparea unui post vacant, în timp ce, cu o încadrare posibilă numai în gradul AD 5 pentru agenții temporari, el a fost împiedicat să își valorifice vechimea.
74 Acest argument este sortit eșecului, întrucât funcționarii Uniunii și membrii personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre care sunt detașați la SEAE nu se află într‑o situație identică și nici similară din punctul de vedere al cadrului în care trebuie să evolueze cariera lor sau chiar al modului în care administrația lor de origine le ia în considerare vechimea.
75 Astfel, pe de o parte, membrii personalului Secretariatului General al Consiliului, al Comisiei sau al SEAE, care puteau candida pentru postul care face obiectul anunțului pentru ocuparea unui post vacant dacă îndeplineau condiția de încadrare în grad, erau funcționari din grupa de funcții AD, care, ca atare, au vocația de a‑și continua cariera în cadrul instituțiilor Uniunii, exercitând în special funcții de proiectare și de studiu, de la gradul AD 5 până la gradul AD 14.
76 În schimb, din cuprinsul articolului 50b din RAA rezultă că membrii personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre, deși sunt angajați în calitate de agenți temporari în temeiul articolului 2 litera (e) din RAA, trebuie să își continue cariera în administrația lor de origine, întrucât aceștia pot fi angajați de SEAE numai pentru o perioadă maximă de patru ani, care poate fi reînnoită o singură dată pentru o a doua perioadă maximă de patru ani, cu posibilitatea excepțională de prelungire suplimentară a contractului pentru doi ani, ceea ce înseamnă în total o detașare maximă de zece ani cu o garanție de reîncadrare imediată din partea statelor membre la sfârșitul perioadei de activitate a acestora în cadrul SEAE.
77 Pe de altă parte, atunci când își exercită larga lor marjă de apreciere pentru a stabili corespondența dintre posturi și grade, în considerarea importanței sarcinilor conferite funcțiilor în cauză și având în vedere exclusiv interesul serviciului, instituțiile Uniunii trebuie să țină cont de faptul că, potrivit statutului, funcții identice sau similare pot fi exercitate de persoane cu grade diferite, astfel cum reiese din cuprinsul punctului A din anexa I la statut, care prevede, pentru majoritatea funcțiilor enumerate acolo, că acestea pot fi exercitate de funcționari cu grade diferite.
78 În plus, din datele furnizate chiar de reclamant reiese că, pentru anul de promovare 2013, 15 funcționari ai SEAE erau promovabili la gradul AD 6, 18 funcționari erau promovabili la gradul AD 7, 15 funcționari erau promovabili la gradul AD 8, 26 de funcționari erau promovabili la gradul AD 9 și tot atâția erau promovabili la gradul AD 10, 47 de funcționari erau promovabili la gradul AD 11, 33 de funcționari erau promovabili la gradul AD 12, 130 de funcționari erau promovabili la gradul AD 13 și 102 funcționari erau promovabili la gradul AD 14. Deși este adevărat că aceste cifre nu coincid exact cu numărul de funcționari ai SEAE încadrați în fiecare grad, întrucât unii dintre funcționarii respectivi nu erau promovabili în cursul anului de promovare menționat, ele dovedesc corespunzător cerințelor legale că, dacă anunțul pentru ocuparea unui post vacant ar fi limitat posibilitatea de a‑și prezenta candidatura pentru postul care urma să fie ocupat numai la funcționarii SEAE cu gradul AD 5, aproape toți funcționarii SEAE ar fi fost excluși din procedura de selecție, având în vedere gradul ridicat în care sunt încadrați toți acești funcționari.
79 În aceste condiții, în mod întemeiat și fără a încălca principiul egalității de tratament în ceea ce privește atât accesul la post în condiții echivalente între funcționarii Uniunii și membrii personalului din serviciile diplomatice naționale ale statelor membre, cât și încadrarea în grad a candidatului reținut, anunțul pentru ocuparea unui post vacant a putut să prevadă că recrutarea unui agent temporar s‑ar face în gradul AD 5, menționând în același timp că un funcționar al Uniunii încadrat între gradul AD 5 și gradul AD 14 va fi numit în gradul său.
80 În consecință, al treilea aspect al motivului, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și pe interzicerea oricărei discriminări, precum și pe încălcarea articolului 6 alineatul (7) din Decizia 2010/427, trebuie de asemenea respins.
81 Rezultă din cele de mai sus că motivul unic întemeiat pe nelegalitatea anunțului pentru ocuparea unui post vacant este în parte inadmisibil și în parte nefondat.
82 În consecință, concluziile în anularea deciziei de încadrare atacate trebuie respinse.
Cu privire la concluziile în despăgubiri
83 Reclamantul consideră că a suferit un prejudiciu material și moral. Primul ar rezulta din faptul că remunerația sa este direct legată de gradul său: dacă ar fi fost încadrat, de exemplu, în gradul AD 12, ar fi avut dreptul la dublul salariului pe care îl primește. De asemenea, încadrarea sa în gradul AD 5 poate avea repercusiuni negative asupra perspectivelor sale de carieră în cadrul SEAE, în special cu privire la mobilitatea sa, posibilitățile sale fiind limitate la alte posturi de același grad, și aceasta în pofida experienței, care i‑ar permite să candideze la posturi de un grad mult superior.
84 În sfârșit, încadrarea în gradul AD 5 i‑ar fi cauzat un prejudiciu moral reclamantului în privința încrederii legitime pe care acesta era îndreptățit să o aibă față de angajatorul său, deși a ales voluntar să rămână la distanță de administrația sa națională de origine pentru a rămâne în funcție în cadrul SEAE.
85 Potrivit unei jurisprudențe constante, atunci când prejudiciul invocat de un reclamant își are originea în adoptarea unei decizii care face obiectul unor concluzii în anulare, respingerea acestor concluzii în anulare atrage după sine, în principiu, respingerea concluziilor privind despăgubirile, acestea fiind în strânsă legătură (Hotărârea Arguelles Arias/Consiliul, F‑122/12, EU:F:2013:185, punctul 127).
86 În speță, trebuie arătat că prejudiciul material și moral de care reclamantul se prevalează își are originea în comportamentul decizional al SEAE, care l‑a încadrat în gradul AD 5, contrar dorințelor și așteptărilor reclamantului. Or, din moment ce concluziile în anularea deciziei de încadrare atacate au fost respinse fără ca Tribunalul să constate o neregularitate în comportamentul decizional al SEAE, concluziile în despăgubiri ale reclamantului trebuie respinse.
87 Rezultă din tot ceea ce precedă că acțiunea trebuie respinsă în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
88 Potrivit articolului 101 din Regulamentul de procedură, sub rezerva altor prevederi din capitolul 8 din titlul II al regulamentului menționat, partea care cade în pretenții suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte. Potrivit articolului 103 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în lipsa unor concluzii privind cheltuielile de judecată, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
89 SEAE, deși legal citat, nu a depus memoriu în apărare și nu a solicitat pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată. În aceste condiții, conform articolului 103 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, trebuie să se decidă că fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Bradley | Kreppel | Rofes i Pujol |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 18 mai 2015.