Language of document : ECLI:EU:F:2014:245

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)

13 noiembrie 2014(*)

„Funcție publică – Procedură de selecție și de numire a directorului executiv al unei agenții de reglementare – Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) – Procedură de selecție în două etape – Preselecție în cadrul Comisiei – Numire de către consiliul de administrație al EMA – Obligația consiliului de administrație al EMA de a alege directorul executiv dintre candidații reținuți de Comisie – Acțiune în anulare – Compunerea comitetului de preselecție – Cumulul funcțiilor de membru al comitetului de preselecție și de membru al consiliului de administrație al EMA – Candidați membri ai consiliului de administrație al EMA care figurează pe lista candidaților reținuți de Comisie – Numirea candidatului membru al consiliului de administrație al EMA – Obligație de imparțialitate – Încălcare – Anulare – Acțiune în despăgubire – Prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea care stă la baza anulării – Probă – Lipsă”

În cauza F‑2/12,

având ca obiect o acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatul CEEA potrivit articolului 106a din acesta,

Emil Hristov, cu domiciliul în Sofia (Bulgaria), reprezentat de M. Ekimdjiev, de K. Boncheva și de G. Chernicherska, avocați,

reclamant,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată inițial de J. Currall și de D. Stefanov și ulterior de J. Currall și de N. Nikolova, în calitate de agenți,

și

Agenției Europene pentru Medicamente (EMA), reprezentată inițial de V. Salvatore și de T. Jablonski și ulterior de J. Currall și de N. Nikolova, în calitate de agenți,

pârâte,

TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua),

compus din doamna M. I. Rofes i Pujol (raportor), președinte, domnii K. Bradley și J. Svenningsen, judecători,

grefier: domnul J. Tomac, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 17 octombrie 2013,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin cererea introductivă primită la grefa Tribunalului la 9 ianuarie 2012, domnul Hristov solicită, pe de o parte, anularea mai multor decizii adoptate de Comisia Europeană în cadrul procedurii de selecție a directorului executiv al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) și a deciziei consiliului de administrație al EMA din 6 octombrie 2011 privind numirea acestui director executiv și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care domnul Hristov pretinde că l‑a suferit în urma adoptării acestor decizii.

 Cadrul juridic

2        Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83) prevede la articolul 64 alineatul (1) următoarele:

„Directorul executiv este numit de consiliul de administrație, la propunerea Comisiei, pe o perioadă de cinci ani, pe baza unei liste de candidați propuse de Comisie în urma unei invitații la exprimarea interesului publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în alte publicații. Înainte de a fi învestit în funcție, candidatul numit de consiliul de administrație este invitat să facă o declarație în fața Parlamentului […] și să răspundă la întrebările puse de membrii săi. […]”

3        Articolul 65 din Regulamentul nr. 726/2004 prevede:

„(1) Consiliul de administrație este alcătuit dintr‑un reprezentant al fiecărui stat membru, doi reprezentanți ai Comisiei și doi reprezentanți ai Parlamentului […].

[…]

Membrii consiliului de administrație sunt numiți astfel încât să se asigure calificările specializate la cel mai înalt nivel, o gamă largă de competențe relevante și cea mai largă distribuție geografică cu putință din Uniunea Europeană.

(2) Membrii consiliului de administrație sunt numiți pe baza competențelor relevante de conducere și, după caz, pe baza experienței în domeniul medicamentelor de uz uman sau veterinar.

(3) Fiecare stat membru și Comisia își numesc membrii în consiliul de administrație, cât și un membru supleant care înlocuiește membrul în absența acestuia și votează în numele său.

[…]

(7) Consiliul de administrație își stabilește regulamentul de procedură.

[…]”

4        Articolul 66 din Regulamentul nr. 726/2004 prevede că consiliul de administrație al EMA numește directorul executiv.

5        Potrivit articolului 75 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004:

„Personalul [EMA] se supune normelor aplicabile funcționarilor și altor agenți ai Comunităților Europene. [EMA] exercită față de personalul său puterile care au fost transmise autorității învestite cu putere de numire în funcție.

Consiliul de administrație adoptă, de comun acord cu Comisia, dispozițiile necesare de punere în aplicare.”

6        În aplicarea articolului 65 alineatul (7) din Regulamentul nr. 726/2004, consiliul de administrație a adoptat, la 13 decembrie 2007, regulamentul său de procedură, care ulterior a suferit mai multe modificări. În versiunea sa din 10 decembrie 2009, aplicabilă litigiului, articolul 11 alineatul (3) din regulamentul interior dispune:

„Membrii [consiliului de administrație] declară, la fiecare ședință, orice interes particular care ar putea afecta independența lor în ceea ce privește punctele înscrise în ordinea de zi. Aceste documente se pun la dispoziția publicului.”

7        Orientările SEC(2009) 27/2 ale Comisiei din 12 ianuarie 2009 privind selecția și numirea în funcție a directorilor agențiilor de reglementare, agențiilor executive și întreprinderilor comune (denumite în continuare „orientările”) stabilesc diferite etape ale procedurii de selecție a directorilor celor mai multe agenții ale Uniunii Europene. În ceea ce privește agențiile de reglementare, printre care EMA, orientările prevăd că directorul executiv este numit de consiliul de administrație pe baza unei liste de candidați propuși de Comisie.

8        Punctul 7 din orientări, intitulat „Preselecția”, prevede:

„În situația standard în care Comisia are obligația să stabilească un [«]short list[»] al candidaților […], procedura de preselecție este realizată de un comitet de preselecție care trebuie să identifice candidații cei mai calificați și să transmită un proiect de listă comitetului consultativ de numir[i] […].

[Direcția generală] tutelară stabilește un comitet de preselecție la propunerea unității de resurse umane a [direcției generale] tutelare. Membrii desemnați de Comisie sunt numiți de directorul general.

7.1 Comitetul de preselecție

–        Membri

Comitetul de preselecție este format din trei funcționari cu funcții de conducere superioare din cadrul Comisiei care trebuie să aibă cel puțin același grad și același nivel de funcții ca un director de agenție.

În general, comitetul de preselecție cuprinde:

–        directorul general al [direcției generale] tutelare sau directorul general adjunct al acestei [direcții generale], care asigură președinția sa;

–        un director al [direcției generale] tutelare;

–        un director al unei direcții generale, de preferință din aceeași familie ca [direcția generală] tutelară și care are, dacă este posibil, o competență specifică în sectorul activității agenției;

[…]

–        Observator

În cazul în care directorul este numit de consiliul de administrație sau de Consiliul [Uniunii Europene], aceștia din urmă pot desemna un observator pentru a‑i reprezenta în cadrul comitetului de preselecție.

[…]

7.2 Examinarea candidaturilor

[…]

7.2.1 Examinarea criteriile de eligibilitate și stabilirea unei grile de evaluare de către comitetul de [preselecție]

Comitetul de preselecție stabilește un check[‑]list și face o verificare a criteriilor de eligibilitate.

Comitetul de preselecție stabilește și o grilă de evaluare pornind de la criterii de evaluare stabilite în anunțul pentru ocuparea unor posturi vacante. Această grilă permite să se compare profilul candidatului cu competențele specifice impuse pentru un post precum cele menționate în anunțul pentru ocuparea unor posturi vacante.

[…]

La sfârșitul acestei evaluări, comitetul de preselecție adoptă o listă cu candidați preselecționați, despre care se consideră că corespund cel mai bine profilului căutat și că îndeplinesc calificările stabilite în anunțul pentru ocuparea unor posturi vacante.

[…]

7.2.4 Raportul comitetului de preselecție

Comitetul de preselecție întocmește un raport complet care conține informații detaliate despre fiecare întrevedere, o evaluare calitativă a tuturor candidaților, precum și o propunere de listă a candidaților despre care se consideră că sunt cel mai calificați.

Raportul este redactat de președintele comitetului de preselecție. […]

Secretariatul comitetului transmite raportul secretariatului general în calitatea sa de președinte al [comitetului consultativ de numiri], secretariatului [comitetului consultativ de numiri], [Direcției Generale a Personalului și Administrației] și [membrului Comisiei] din [direcția generală] tutelară.

[…]”

9        Punctul 8 din orientări, intitulat „Etapa comitetului consultativ de numiri […] și întrevedere cu [membrul/membrii Comisiei]”, are următorul cuprins:

„În considerarea rolului jucat de Comisie în procedurile de numire a directorilor, [comitetul consultativ de numiri], în calitatea sa de garant al unei recrutări de calitate a personalului de conducere superior, are ca atribuție să prezinte Comisiei o listă a candidaților despre care se consideră că sunt cei mai calificați pentru postul de director al agenției.

[…]

8.1 Compunerea [comitetului consultativ de numiri]

Pentru selectarea directorilor de agenție, […] [comitetul consultativ de numiri] este format din următorii membri:

–        directorul general al personalului și al administrației, în calitate de președinte;

–        șeful de cabinet al [membrului Comisiei] responsabil pentru personal și administrație;

–        raportorul permanent al [comitetului consultativ de numiri];

–        raportorul desemnat pentru procedura de selecție;

–        secretarul general adjunct;

–        directorul general al [direcției generale] tutelare […];

[…]

8.2 Avizul [comitetului consultativ de numiri] și centrul de evaluare […]

8.2.1 [Prima] etapă din procedura în fața [comitetului consultativ de numiri]: avizul prealabil

a) Procedura

Secretariatul [comitetului consultativ de numiri] transmite raportul și proiectul listei cu candidații stabiliți de comitetul de preselecție membrilor vizați din [comitetul consultativ de numiri] pentru a se pronunța printr‑o procedură scrisă.

Trei ipoteze sunt posibile:

–        aprobarea concluziilor raportului de către [comitetul consultativ de numiri], inclusiv a listei de candidați propuse de comitetul de preselecție;

–        aprobarea concluziilor raportului de către [comitetul consultativ de numiri] cu modificarea listei de candidați propuse de comitetul de preselecție. [Comitetul consultativ de numiri] poate să își rezerve dreptul să adauge la lista comitetului de preselecție candidați care au fost evaluați de acest comitet fără să fi fost selectați de acesta din urmă, fie să respingă candidați;

–        obiecții ale [comitetului consultativ de numiri] sau ale unuia dintre membrii săi la concluziile raportului de preselecție. În acest caz, secretariatul [comitetului consultativ de numiri] poate solicita președintelui comitetului de preselecție clarificări scrise și/sau informații suplimentare. Dacă obiecția este menținută, [comitetul consultativ de numiri] poate adăuga un punct pe ordinea de zi a uneia dintre ședințele sale săptămânale privind lista de candidați preselecționați. Directorul general al [direcției generale] tutelare și raportorul se angajează să discute raportul comitetului de preselecție.

După ce [comitetul consultativ de numiri] a aprobat raportul și proiectul listei de candidați selectați de comitetul de preselecție, acesta emite un aviz prealabil.

b) Informații pentru candidați

Secretariatul [comitetului consultativ de numiri] invită candidații selectați să se prezinte la o întrevedere cu [comitetul consultativ de numiri], precum și să susțină teste într‑un centru de evaluare. […]

În paralel, secretariatul [comitetului consultativ de numiri] notifică avizul dat de [comitetul consultativ de numiri] candidatului/candidaților invitat/invitați la întrevedere/[întrevederi] cu comitetul de preselecție, care însă nu a fost/nu au fost selectat/selectați de [comitetul consultativ de numiri] să participe la o întrevedere.

8.2.2 Centrul de evaluare

Candidații selectați pentru a participa la o întrevedere cu [comitetul consultativ de numiri] sunt invitați la teste de evaluare la un consultant extern în materie de recrutare […]

8.2.3 [A doua] etapă a procedurii în fața [comitetul consultativ de numiri]: avizul final

[Comitetul consultativ de numiri] audiază candidații care sunt incluși pe lista întocmită în etapa avizului prealabil.

În urma acestor întrevederi, [comitetul consultativ de numiri] emite avizul său final sub forma unui proiect de listă a candidaților al căror profil pare cel mai potrivit pentru postul de director al agenției și care conține, în măsura în care este posibil, numele mai multor candidați. Avizul [comitetul consultativ de numiri], semnat de președintele său, este transmis cabinetelor [membrului Comisiei] responsabil pentru personal și administrație și ale [membrului Comisiei din direcția generală] tutelară ca bază pentru desfășurarea întrevederilor.

[…]

8.3 Audiere de către [membrul/membrii Comisiei]

[Membrul/membrii Comisiei din direcția generală] tutelară audiază candidații reținuți de [comitetul consultativ de numiri] în avizul său final.

[Membrul Comisiei] responsabil pentru personal și administrație poate de asemenea, dacă dorește acest lucru, să audieze candidații selectați sau orice alt candidat pe care îl consideră susceptibil să fie selectat. În acest scop, acesta se bazează pe criteriile de selecție publicate și pe principiile general admise care reglementează numirile funcționarilor în posturile de conducere superioare din Comisie.

[…]”

10      Punctul 10 din orientări, intitulat „Adoptarea short[‑]list‑ului candidaților și numirea de către autoritatea împuternicită să facă numiri”, are următorul cuprins:

„10.1 Adoptarea propunerii

În cazul în care candidații sunt audiați de [membrul/membrii Comisiei din direcția generală] tutelară, acesta/aceștia din urmă solicită cabinetului [membrului Comisiei] responsabil pentru personal și administrație să supună Comisiei lista de candidați selectați.

Comisia adoptă o listă de candidați în cadrul chestiunilor administrative și bugetare diverse […] care este transmisă autorității împuternicite să facă numiri de [membrul Comisiei din direcția generală] tutelară […].

[…]

10.3 Întrevederea candidaților cu autoritatea împuternicită să facă numiri

Autoritatea împuternicită să facă numiri – consiliul de administrație pentru majoritatea agențiilor […] – audiază candidații care figurează pe lista candidaților selectați. […]

10.4 Audierea în fața Parlamentului

Dacă regulamentul de bază conține dispoziții în acest sens, înainte de numire, candidatul selectat de consiliul de administrație poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei/comisiilor competente ale Parlamentului […] și să răspundă la întrebările adresate de membrii săi/lor.

În prezent, directorii următoarelor șapte agenții trebuie să fie audiați în Parlament înainte de numire: […] [EMA] […].

10.5 Numirea candidaților de către autoritatea împuternicită să facă numiri

În urma acestor întrevederi și a audierii eventuale la comisia/comisiile competentă/competente ale Parlamentului […], autoritatea împuternicită să facă numiri numește candidatul pe care l‑a selectat pentru postul de director al agenției.

[…]”

11      Anunțul pentru ocuparea postului vacant de director executiv al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) (gradul AD 15) COM/2010/10286 (JO C 296 A, p. 1, denumit în continuare „anunțul în litigiu”) prevede:

„[…]

Postul propus

Directorul executiv este reprezentantul legal al [EMA] și imaginea sa în exterior. Acesta este responsabil în fața consiliului de administrație.

[…]

Selecția și numirea

Un [comitet] de preselecție va fi instituit pentru procedura de selecție. Acest [comitet] va invita la o întrevedere candidații care au cel mai bun profil pentru a răspunde necesităților specifice ale funcției. Aceștia vor fi selectați pe baza meritelor lor în funcție de criteriile definite mai sus. Candidații preselecționați de [comitetul de preselecție] vor fi invitați în continuare la o întrevedere cu comitetul consultativ de numiri […] al Comisiei și vor fi invitați să ia parte la o evaluare într‑un centru [de evaluare] administrat de consilierii de recrutare din afara instituției. Candidații selectați de [comitetul consultativ de numiri] vor fi ulterior audiați de [membrii Comisiei] vizați.

După aceste întrevederi, Comisia va adopta o listă de preselecție a candidaților care corespunde cel mai bine profilului căutat, care va fi prezentată consiliului de administrație al EMA. Acesta va audia candidații preselecționați și va recruta directorul dintre aceștia. Înscrierea pe această listă nu constituie o garanție de recrutare.

Este posibil ca candidații să fie invitați la întrevederi și/sau la probe suplimentare față de cele menționate.

Înainte de a fi numit, candidatul selectat va fi invitat să facă o declarație în fața Parlamentului […] și să răspundă la întrebări adresate de membrii săi.

[…]

Informații importante pentru candidați

Se amintește candidaților că lucrările diferitor comitete de selecție sunt confidențiale. Candidații au interdicția să intre în contact direct sau indirect cu membrii lor sau să solicite vreunei persoane să facă acest lucru în numele lor.

[…]”

 Situația de fapt

12      Reclamantul a fost membru al consiliului de administrație al EMA din ianuarie 2007 până în aprilie 2009 în calitate de reprezentant al statutului membru al cărui resortisant este.

13      La 10 decembrie 2009, domnul A, membru al consiliului de administrație al EMA, a fost desemnat de acesta din urmă să îl reprezinte ca observator pe lângă comitetul de preselecție, conform punctului 7.1 din orientări. Potrivit aceleiași dispoziții, comitetul de preselecție este format din trei funcționari cu funcții de conducere superioare din cadrul Comisiei care trebuie să aibă cel puțin același grad și același nivel de funcții precum cele de director al EMA.

14      La 15 ianuarie 2010, Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene anunțul pentru ocuparea postului vacant pentru funcția de director executiv (grad AD 14) al Agenției Europene pentru Medicamente (EMEA) (JO C 9 A, p. 1). Postul propus era un post de agent temporar cu gradul AD 14, iar termenul pentru depunerea candidaturii era stabilit la 17 februarie 2010. Reclamantul și‑a depus candidatura la 16 februarie 2010.

15      La 31 martie 2010, comitetul de preselecție a examinat candidaturile primite, conform punctului 7.2.1 din orientări. Cu această ocazie, comitetul menționat ar fi considerat că nu s‑a făcut o publicitate suficientă anunțului pentru ocuparea postului vacant. În consecință, Comisia a hotărât să publice un nou anunț pentru ocuparea postului vacant.

16      Prin scrisoarea din 14 iunie 2010 a șefului Unității de resurse umane din Direcția Generală (DG) Sănătate și Consumatori a Comisiei (denumită în continuare „DG Sănătate”), reclamantul a fost informat că procedura de selecție urma să fie redeschisă pentru a‑i face mai multă publicitate și că un nou anunț pentru ocuparea postului vacant va fi publicat în jurul datei de 25 iunie 2010, în care se va stabili un nou termen de patru săptămâni pentru depunerea candidaturii. Aceeași scrisoare preciza că reclamantul nu avea nevoie să își depună din nou candidatura, candidatura sa rămânând valabilă.

17      La 12 septembrie 2010, reclamantul a adresat șefului adjunct al Unității resurse umane din DG Sănătate un mesaj electronic pentru a se interesa despre rezultatul candidaturii sale. În ziua următoare, acesta din urmă i‑a indicat că va fi ținut la curent cu derularea procedurii.

18      La 7 octombrie 2010, s‑a întrunit consiliul de administrație al EMA. În cadrul acestei ședințe, la care au participat inclusiv domnii B și C, în calitate de președinte și membru al consiliului de administrație și, respectiv, de membru al consiliului de administrație, a fost adoptată decizia de a iniția o procedură de selecție a directorului executiv al EMA, decizie care detalia diferitele etape ale acestei proceduri și menționa că va fi publicată pe site‑ul internet al EMA.

19      La 30 octombrie 2010, Comisia a publicat anunțul în litigiu. Candidații trebuiau să îndeplinească aceleași criterii de selecție și de eligibilitate precum cele prevăzute în precedentul anunț pentru ocuparea unui post vacant, cu excepția unui criteriu de selecție. Astfel, în timp ce primul anunț pentru ocuparea unui post vacant prevedea că candidații trebuiau să aibă „o experiență dovedită în gestionarea personalului la un nivel superior într‑un mediu multicultural”, anunțul în litigiu impunea o „experiență dovedită în gestionarea unor echipe numeroase la un nivel superior într‑un mediu multicultural, care ar reprezenta un avantaj”.

20      Reclamantul a fost informat despre publicarea anunțului în litigiu printr‑un mesaj electronic de la șeful adjunct al Unității de resurse umane a DG Sănătate din 3 noiembrie 2010. În mesajul respectiv, acesta din urmă sugera reclamantului să reexpedieze actele justificative pe care le anexase la actul său de candidatură în urma primului anunț pentru ocuparea unui post vacant pentru a actualiza datele sale profesionale, reclamantul dând curs acestei solicitări prin scrisoarea din 23 noiembrie 2010, primită de Comisie în ziua următoare.

21      La 1 noiembrie 2010, domnul B și‑a depus candidatura pentru postul de director executiv. La 23 noiembrie 2010, domnul C a procedat similar.

22      În speță, comitetul de preselecție era format dintr‑un președinte și din trei alți membri. Funcția de președinte al comitetului de preselecție era încredințată directorului general al DG Sănătate, care, în calitate de direcție generală tutelară a EMA, avea sarcina să supravegheze activitățile sale. Cu privire la ceilalți trei membri, doi erau funcționari din DG Sănătate, iar ultimul, funcționar al Direcției Generale Cercetare și Inovare. Președintele comitetului de preselecție, în speță doamna D, și unul dintre cei doi funcționari din DG Sănătate erau de asemenea membri ai consiliului de administrație al EMA ca reprezentanți ai Comisiei, conform articolului 65 alineatul (3) din Regulamentul nr. 726/2004.

23      La 12 ianuarie 2011, comitetul de preselecție a examinat cele 62 de candidaturi primite pentru postul de director executiv al EMA. După această examinare, comitetul de preselecție a decis să invite la o întrevedere nouă candidați, printre care și reclamantul. Unul dintre acești nouă candidați a fost totuși respins de comitetul de preselecție înainte ca întrevederea să aibă loc.

24      La 8 februarie 2011, reclamantul, precum și ceilalți șapte candidați selectați au avut o întrevedere cu comitetul de preselecție. Cu această ocazie, comitetul a utilizat grila de evaluare pe care o pregătise.

25      La terminarea întrevederilor, cei opt candidați au fost evaluați în raport cu un punctaj maxim 100 și clasificați în ordinea crescătoare a notelor atribuite. Reclamantul a obținut scorul cel mai scăzut, și anume 61 de puncte din 100. Ceilalți șapte candidați au obținut între 69 și 85 de puncte din 100.

26      La 7 martie 2011, comitetul de preselecție a redactat raportul său, care furniza informații cu privire la fiecare candidat audiat, și a decis să recomande candidaturile a patru candidați care au obținut cele mai bune rezultate (de la 75 până la 85 de puncte din 100), printre care figurau domnii B și C.

27      După ce a primit raportul comitetului de preselecție, comitetul consultativ de numiri al Comisiei (denumit în continuare „CCN”) a examinat la rândul său 62 de dosare de candidatură care fuseseră reținute pentru postul de director executiv al EMA. La terminarea acestui examen, CCN a emis, la 14 martie 2011, avizul prealabil prevăzut la punctul 8.2.1 din orientări. Potrivit avizului prealabil al CCN, numai patru candidați recomandați de comitetul de preselecție trebuiau să fie invitați să participe la probele de la centrul de evaluare, precum și la întrevederea cu CCN. Prin scrisoarea din aceeași dată, secretarul care reprezenta CCN l‑a informat pe reclamant că decisese să respecte avizul comitetului de preselecție, potrivit căruia alți candidați au știut mai bine decât el să îmbine competențele și experiența astfel cum impune anunțul în litigiu, și, prin urmare, să nu îl invite la o întrevedere.

28      După ce au trecut de testele de evaluare, cei patru candidați recomandați de comitetul de preselecție au fost invitați la o întrevedere cu CCN, care a avut loc la 7 aprilie 2011. În aceeași zi, CCN a emis un aviz potrivit căruia estima că cei patru candidați recomandați de comitetul de preselecție îndeplineau criteriile pentru exercitarea funcțiilor de director executiv al EMA.

29      Membrul Comisiei responsabil pentru sănătatea și protecția consumatorilor (denumit în continuare „comisarul de tutelă”) a avut o întrevedere cu patru candidați recomandați de comitetul de preselecție și de CCN. În urma acesteia, DG Resurse Umane și Securitate a propus membrilor Comisiei, în acord cu președintele Comisiei și cu comisarul de tutelă, să recomande acești patru candidați consiliului de administrație al EMA.

30      La 20 aprilie 2011, Comisia a adoptat oficial decizia de a propune consiliului de administrație al EMA o listă care cuprindea patru candidați recomandați de comitetul de preselecție și de CCN (denumită în continuare „decizia Comisiei din 20 aprilie 2011”).

31      La 5 mai 2011, consiliul de administrație al EMA a ținut o ședință extraordinară în scopul alegerii noului director executiv al EMA. În cadrul acestei ședințe, procedura de selecție a directorului executiv, care fusese adoptată la 7 octombrie 2010, a fost modificată și cei patru candidați propuși de Comisie au fost audiați. Cum nu s‑a putut ajunge la un acord cu privire la un nume, s‑a decis ca consiliul de administrație al EMA să se întrunească din nou luna următoare pentru a departaja cei patru candidați propuși de Comisie.

32      Prin scrisoarea datată 27 mai 2011, înregistrată de Comisie la 9 iunie 2011, reclamantul a depus o reclamație „împotriva modului în care s‑a desfășurat concursul [în fața Comisiei]”.

33      La 8 iunie 2011, consiliul de administrație al EMA l‑a ales pe domnul C să ocupe funcția de director executiv al EMA.

34      La 13 iulie 2011, domnul C a fost audiat de Comisia pentru mediu, sănătate publică și securitate alimentară a Parlamentului.

35      Prin scrisoarea din 22 septembrie 2011, președintele Parlamentului a informat EMA că, în urma întrevederii pe care domnul C a avut‑o cu comisia sus‑menționată, Parlamentul accepta numirea domnului C ca nou director executiv al EMA.

36      Prin decizia Comisiei din 6 octombrie 2011, reclamația depusă de reclamant prin scrisoarea din 27 mai 2011 a fost respinsă.

37      Prin decizia adoptată tot la 6 octombrie 2011, consiliul de administrație al EMA l‑a numit pe domnul C director executiv (denumită în continuare „decizia consiliului de administrație din 6 octombrie 2011”).

38      Prin scrisoarea din 6 ianuarie 2012, trimisă în aceeași zi prin fax și prin poștă, reclamantul a depus o reclamație la autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă a EMA, împotriva deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011.

39      Prin cererea introductivă primită la grefa Tribunalului la 9 ianuarie 2012, reclamantul a solicitat, printr‑o cerere de măsuri provizorii, suspendarea deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011. Această cerere de măsuri provizorii a fost respinsă prin Ordonanța din 20 martie 2012, Hristov/Comisia și EMA (F‑2/12 R, EU:F:2012:35).

40      Reclamația din 6 ianuarie 2012 a fost respinsă prin decizia din 16 mai 2012 a autorității abilitate să încheie contractele de muncă a EMA.

 Concluziile părților și procedura

41      În cererea introductivă, reclamantul solicită, în esență, Tribunalului:

–        anularea deciziei, adusă la cunoștința sa prin scrisoarea din 14 martie 2011, a comitetului de preselecție prin care se stabilește o listă cu patru candidați, printre care reclamantul nu figura;

–        anularea deciziei CCN din 14 martie 2011 de a‑i invita la o întrevedere numai pe cei patru candidați înscriși pe lista comitetului de preselecție;

–        anularea „deciziei [CCN] din 14 martie 2011” de a urma recomandările comitetului de preselecție;

–        anularea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011;

–        anularea deciziei Comisiei din 6 octombrie 2011 de respingere a reclamației sale din 27 mai 2011;

–        anularea Deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011;

–        dispunerea unei juste reparații a prejudiciului moral suferit;

–        obligarea Comisiei și a EMA la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cursul procedurilor administrativă și contencioasă;

–        organizarea unui nou „concurs” cu respectarea procedurilor legale.

42      În memoriul în apărare, Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantului la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

43      În memoriul în apărare, EMA solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca vădit inadmisibilă;

–        cu titlu subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

44      Un al doilea schimb de memorii, limitat la finele de neprimire invocate de Comisie și de EMA, a avut loc. În duplică, EMA a renunțat la primul său capăt de cerere, care viza ca acțiunea să fie declarată vădit inadmisibilă.

45      Prin scrisorile grefei din 23 iulie 2013, părțile au fost invitate să răspundă la măsuri de organizare a procedurii. Părțile au dat curs solicitării respective în termenul acordat.

46      În răspunsul la măsurile de organizare a procedurii, reclamantul a indicat că prin al treilea capăt de cerere solicita în realitate Tribunalului anularea deciziei CCN de a se conforma recomandărilor comitetului de preselecție adoptată la 7 aprilie 2011, iar nu la 14 martie 2011, cum a menționat în mod eronat în cererea introductivă.

47      Ca răspuns la măsurile de organizare a procedurii, Comisia a depus mai multe documente, redactate în alte limbi decât cea de procedură, care nu fuseseră comunicate până atunci reclamantului. Întrucât acesta din urmă nu fusese în măsură să ia cunoștință de o parte dintre aceste documente înainte de ședință, Tribunalul, în urma cererii formulate de reclamant în cadrul ședinței, a invitat Comisia să depună, cel târziu la 18 noiembrie 2013, traducerile în bulgară sau, dacă este cazul, în engleză ale anumitor documente pe care le anexase memoriului său în răspuns la măsurile de organizare a procedurii, în special ale anumitor pasaje din orientări.

48      În ședință, reclamantul a depus de asemenea probe suplimentare, pe care Tribunalul a decis să le includă în dosar. La sfârșitul ședinței, Tribunalul a decis să nu închidă procedura orală.

49      Prin memoriul din 18 noiembrie 2013, Comisia a dat curs invitației Tribunalului de a depune anumite traduceri.

50      Prin memoriul din 16 decembrie 2013, reclamantul a prezentat observații cu privire la memoriul Comisiei din 18 noiembrie 2013.

51      Prin scrisoarea grefei din 30 ianuarie 2014, Comisia și EMA au fost invitate să răspundă la memoriul reclamantului din 16 decembrie 2013, Comisia dând curs acestei invitații prin memoriul din 13 februarie 2014.

52      La 5 martie 2014, Tribunalul a declarat terminată procedura orală.

 În drept

1.     Cu privire la concluziile privind emiterea unei somații

53      În ceea ce privește al nouălea capăt de cerere, prin care se urmărește ca Tribunalul să dispună organizarea unei noi proceduri de rerutare a directorului executiv al EMA, trebuie amintită jurisprudența constantă potrivit căreia nu este de competența Tribunalului să adreseze somații unei instituții a Uniunii, independent de obligația generală prevăzută la articolul 266 TFUE a instituției emitente a actului anulat să ia măsurile necesare impuse de executarea hotărârii de pronunțare a anulării (Hotărârea Pleijte/Comisia, F‑91/08, EU:F:2010:13, punctul 29 și jurisprudența citată).

54      Întrucât concluziile reclamantului menționate mai sus reprezintă o cerere de emitere a unei somații, se impune respingerea acestora ca inadmisibile.

2.     Cu privire la concluziile în anulare

 Cu privire la admisibilitate

 Argumentele părților

55      Comisia consideră că primele trei capete de cerere sunt inadmisibile în măsura în care cele trei decizii atacate ar constitui acte interne pregătitoare ale deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011 și nu ar fi, prin urmare, acte care lezează care pot face obiectul unei acțiuni. În ceea ce privește al cincilea capăt de cerere, Comisia susține că decizia vizată nu este un act atacabil autonom. În legătură cu al șaselea capăt de cerere, îndreptat împotriva deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011, acesta ar fi inadmisibil, în măsura în care este îndreptat împotriva Comisiei, în timp ce decizia menționată nu a fost adoptată de Comisie, ci de EMA.

56      În replică, reclamantul afirmă că, potrivit anunțului în litigiu, Comisia are obligația să respecte recomandările comitetului de preselecție și ale CCN. În consecință, deciziile adoptate de comitetul de preselecție și de CCN, a căror anulare este solicitată în primele trei capete de cerere, ar fi obligatorii pentru Comisie și nu ar constitui acte pregătitoare ale deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011. Reclamantul menționează în plus că, deși este adevărat că Comisia ar fi putut să nu urmeze deciziile comitetului de preselecție și ale CCN dacă ar fi constatat o eroare vădită de apreciere și să redacteze un aviz motivat în acest sens, nu este mai puțin adevărat că, în speță, în pofida existenței unei erori vădite de apreciere, Comisia nu a redactat un astfel de aviz motivat. În consecință, în împrejurările din speță, ar trebui să se considere că primele trei capete de cerere ale concluziilor în anulare sunt admisibile.

57      În ceea ce privește al cincilea capăt de cerere, prin care se urmărește anularea deciziei Comisiei din 6 octombrie 2011 privind respingerea reclamației sale din 27 mai 2011, reclamantul afirmă că această decizie conține motivarea deciziei comitetului de preselecție de a nu îl înscrie pe lista candidaților preselecționați. Decizia respectivă a Comisiei ar conține și fapte pe care acesta nu le cunoștea înainte de primirea scrisorii din 14 martie 2011 a secretarului care reprezenta CCN și ar completa, în consecință, decizia din 14 martie 2011 a CCN de a respecta avizul comitetului de preselecție și de a da curs recomandărilor comitetului menționat. În consecință, acesta consideră că decizia Comisiei din 6 octombrie 2011 privind respingerea reclamației are un caracter autonom și trebuie supusă controlului de legalitate care trebuie efectuat de Tribunal.

 Aprecierea Tribunalului

58      În primul rând, în ceea ce privește primele trei capete de cerere, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cazul în care este vorba despre acte sau despre decizii a căror elaborare se efectuează în mai multe etape, în special la sfârșitul unei proceduri interne, nu constituie acte atacabile decât măsurile care stabilesc definitiv poziția instituției față de reclamant, fiind excluse măsurile intermediare al căror obiect este de a pregăti decizia finală. Acestea din urmă, deși ar putea să aibă o influență asupra conținutului actului care stabilește definitiv poziția instituției, nu pot face obiectul unei acțiuni separate și trebuie atacate printr‑o acțiune îndreptată împotriva acestui act (a se vedea Hotărârea N/Parlamentul, F‑71/08, EU:F:2009:150, punctul 28, și Hotărârea Pleijte/Comisia, EU:F:2010:13, punctul 27, precum și Ordonanța Possanzini/Frontex, F‑61/11, EU:F:2012:146, punctele 42 și 43).

59      În speță, Tribunalul amintește, pe de o parte, că articolul 64 din Regulamentul nr. 726/2004 prevede că directorul executiv este numit de consiliul de administrație al EMA pe baza unei liste de candidați propuși de Comisie. Pe de altă parte, Tribunalul observă că, în conformitate cu orientările, procedura de selecție a directorului executiv al EMA se derulează în două etape. Prima etapă se desfășoară în cadrul Comisiei și cuprinde mai multe faze. Mai întâi, un comitet de preselecție este constituit pentru a întocmi un proiect de listă a candidaților despre care se consideră că sunt cei mai calificați. Apoi, acest proiect de listă este transmis CCN pentru a fi avizat. CCN emite un aviz prealabil privind candidații preselecționați de comitetul de preselecție și stabilește apoi el însuși o listă de candidați care poate fi diferită de cea întocmită de comitetul de preselecție. După ce candidații reținuți de CCN au fost supuși unui test de evaluare la un consultant extern în materie de recrutare, CCN îi audiază. În urma acestor întrevederi, CCN emite avizul său final cu lista candidaților pe care îi consideră cei mai potriviți. Acest aviz final al CCN are rolul unui document de bază pentru comisarul de tutelă și, dacă este cazul, pentru membrii Comisiei responsabili pentru personal și administrație în vederea desfășurării întrevederilor. În sfârșit, comisarul de tutelă și, dacă este cazul, membrul comisiei responsabil pentru personal și administrație audiază candidații reținuți de CCN în avizul său final sau, în ceea privește membrul Comisiei responsabil pentru personal și administrație, orice alt candidat pe care îl consideră susceptibil să fie selectat. Ulterior, comisarul de tutelă transmite Comisiei lista de candidați selectați și revine apoi Comisiei să adopte o listă de candidați recomandată de ea pe care comisarul de tutelă o transmite autorității împuternicite să facă numiri, în speță consiliul de administrație al EMA.

60      A doua etapă se desfășoară în esență în fața consiliului de administrație al EMA. După ce a audiat candidații care figurează pe lista transmisă Comisiei, consiliul de administrație al EMA îl alege pe unul dintre aceștia. Candidatul reținut este apoi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente din Parlament. După ce Parlamentul și‑a dat acordul cu privire la candidatul selectat de consiliul de administrație al EMA, consiliul de administrație al EMA îl numește pe acest candidat director executiv.

61      Prin urmare, din articolul 64 din Regulamentul nr. 726/2004, dezvoltat în orientări, rezultă că consiliul de administrație al EMA nu poate alege directorul executiv decât dintre candidații propuși de Comisie. În consecință, decizia Comisiei din 20 aprilie 2011, prin care se adoptă o listă cu patru candidați recomandați consiliului de administrație al EMA, este cea care a stabilit poziția Comisiei și a delimitat libertatea de alegere a consiliului de administrație al EMA prin faptul că a exclus definitiv participarea reclamantului în etapele următoare ale procedurii de selecție. În consecință, decizia Comisiei din 20 aprilie 2011 constituie un act care îl lezează pe reclamant (a se vedea prin analogie Hotărârea Pleijte/Comisia, EU:F:2010:13, punctul 28).

62      Or, rezultă de asemenea din orientări că CCN nu este ținut de lista de candidați preselecționați de comitetul de preselecție pentru a stabili propria listă de candidați care trebuie audiați și că poate să nu audieze candidați preselecționați sau, dimpotrivă, poate să audieze candidați care nu figurează pe lista întocmită de comitetul de prelecție. De asemenea, tot potrivit orientărilor, nici membrii Comisiei responsabili cu întocmirea unei liste de candidați pentru a fi propusă Comisiei nu sunt ținuți de lista de candidați selectați de CCN, întrucât membrul Comisiei responsabil pentru personal și administrație poate audia orice candidat despre care consideră că ar putea fi selectat.

63      În consecință, decizia comitetului de preselecție privind adoptarea unei liste cu patru candidați care urmează să fie recomandați, decizia CCN din 14 martie 2011 de a‑i invita la o întrevedere numai pe cei patru candidați recomandați de comitetul de preselecție, precum și decizia CCN din 7 aprilie 2011 de a urma recomandările comitetului de preselecție nu stabileau în niciun fel poziția Comisiei și reprezentau acte pregătitoare ale deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011. Prin urmare, conform jurisprudenței citate la punctul 58 din prezenta hotărâre, primele trei capete de cerere, care vizează anularea acestor decizii, trebuie respinse ca inadmisibile.

64      În al doilea rând, în ceea ce privește al cincilea capăt de cerere, care vizează anularea deciziei Comisiei din 6 octombrie 2011 privind respingerea reclamației din 27 mai 2011, potrivit unei jurisprudențe constante, reclamația administrativă și respingerea acesteia, explicită sau implicită, fac astfel parte integrantă dintr‑o procedură complexă și nu constituie decât o condiție prealabilă pentru sesizarea instanței. În aceste condiții, acțiunea, chiar dacă este în mod oficial îndreptată împotriva respingerii reclamației, are ca efect sesizarea instanței cu privire la actul care lezează împotriva căruia a fost depusă reclamația, cu excepția situației în care respingerea reclamației are un conținut diferit de cel al actului împotriva căruia a fost formulată. S‑a hotărât în mai multe rânduri că o decizie explicită de respingere a unei reclamații putea, ținând seama de conținutul acesteia, să nu aibă un caracter de confirmare a actului contestat de reclamant. Această situație se regăsește atunci când decizia de respingere a reclamației conține o reexaminare a situației reclamantului, în funcție de elemente noi de drept și de fapt, sau atunci când respectiva decizie modifică sau completează decizia inițială. În aceste ipoteze, respingerea reclamației constituie un act supus controlului instanței, pe care aceasta îl ia în considerare pentru aprecierea legalității actului contestat, respectiv îl consideră un act care lezează și care se substituie acestuia din urmă (Hotărârea Adjemian și alții/Comisia, T‑325/09 P, EU:T:2011:506, punctul 32, și Hotărârea Arguelles Arias/Consiliul, F‑122/12, EU:F:2013:185, punctul 38).

65      Dat fiind faptul că, în sistemul statutului, persoana interesată trebuie să depună o reclamație împotriva deciziei pe care o contestă și să introducă o acțiune împotriva deciziei de respingere a acestei reclamații, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat acțiunea admisibilă, indiferent dacă este îndreptată numai împotriva deciziei care face obiectul reclamației, împotriva deciziei de respingere a reclamației sau împotriva ambelor decizii, în măsura în care reclamația și acțiunea au fost formulate în termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”). Cu toate acestea, potrivit principiului economiei procedurale, instanța poate hotărî că nu este necesar să se pronunțe în mod specific cu privire la concluziile formulate împotriva deciziei de respingere a reclamației în cazul în care constată că acestea sunt lipsite de conținut autonom și se confundă, în realitate, cu cele formulate împotriva deciziei care a făcut obiectul reclamației (a se vedea în acest sens Hotărârea Vainker/Parlamentul, 293/87, EU:C:1989:8, punctele 7 și 8). Această situație se poate regăsi în special atunci când instanța constată că decizia de respingere a reclamației, dacă este cazul, întrucât aceasta este implicită, doar confirmă decizia care face obiectul reclamației și că, prin urmare, anularea deciziei de respingere a reclamației nu ar produce asupra situației juridice a persoanei interesate niciun efect distinct de cel care decurge din anularea deciziei care face obiectul reclamației (Hotărârea Adjemian și alții/Comisia, EU:T:2011:506, punctul 33, și Hotărârea Arguelles Arias/Consiliul, EU:F:2013:185, punctul 39).

66      În speță, Tribunalul constată că reclamantul nu identifică în reclamația depusă la 27 mai 2011 actele pe care le atacă. Or, din dosar rezultă că, în urma scrisorii din 14 martie 2011 a secretarului care reprezintă CCN prin care reclamantul a fost informat că nu a fost invitat la o întrevedere, acesta din urmă nu a primit o copie a deciziei CCN din 7 aprilie 2011 prin care CCN a confirmat proiectul listei cu patru candidați propuși de comitetul de preselecție și nici copia deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011. Prin urmare, la 27 mai 2011, reclamantul știa, în urma primirii scrisorii din 14 martie 2011 menționată, numai că nu fusese preselecționat de comitetul de preselecție, că CCN nu îl invita la o întrevedere și că, potrivit CCN, candidatura sa nu avusese succes.

67      În consecință, trebuie să se considere că, în reclamația sa din 27 mai 2011, reclamantul contestă decizia prin care a fost eliminat din prima etapă a procedurii de selecție, și anume cea care s‑a desfășurat în cadrul Comisiei. Dat fiind că decizia comitetului de preselecție privind adoptarea unei liste cu patru candidați preselecționați, că decizia CCN din 14 martie 2011 de a‑i invita la o întrevedere numai pe cei patru candidați recomandați de comitetul de preselecție, precum și că decizia CCN din 7 aprilie 2011 de a urma avizul comitetului de preselecție și de a da curs recomandărilor sale sunt acte pregătitoare ale deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011 (a se vedea punctul 63 din prezenta hotărâre), trebuie să se deducă, astfel cum admite, de altfel, Comisia în memoriul său din 2 septembrie 2013 depus ca răspuns la măsurile de organizare a procedurii, că, în această reclamație, reclamantul contestă decizia Comisiei din 20 aprilie 2011.

68      În această privință, Tribunalul observă că decizia Comisiei din 6 octombrie 2011 privind respingerea reclamației din 27 mai 2011 conține precizări, în special cu caracter factual, privind actele pregătitoare ale deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011, precum și motivarea pe baza căreia Comisia a adoptat decizia menționată. În consecință, este necesar să se concluzioneze că revine Tribunalului sarcina să examineze concluziile privind anularea deciziei din 6 octombrie 2011 de respingere a reclamației din 27 mai 2011 (a se vedea în acest sens Hotărârea Eveillard/Comisia, T‑258/01, EU:T:2004:177, punctele 31 și 32).

69      În al treilea rând, în ceea ce privește al șaselea capăt de cerere, prin care se urmărește anularea deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011, el este în fapt inadmisibil, în măsura în care este îndreptat împotriva Comisiei, întrucât aceasta nu este autorul deciziei respective.

 Cu privire la fond

70      Este necesar să se examineze mai întâi al patrulea capăt de cerere, care vizează anularea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011, iar ulterior al șaselea capăt de cerere, îndreptat împotriva deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011.

 Cu privire la al patrulea capăt de cerere, care vizează anularea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011

71      În susținerea acestor concluzii în anulare, reclamantul invocă patru motive prezentate formal ca fiind întemeiate pe:

„[–]      încălcarea articolului 30 din statut, încălcarea articolului 3 din anexa III la statut, un abuz de putere, un abuz de procedură și încălcarea principiilor transparenței, imparțialității, lipsei unui conflict de interese, bunei administrări, egalității și repartizării competențelor;

[–]      încălcarea articolului 27 din [statut], nerespectarea procedurii de selecție, încălcarea cadrului legal astfel cum rezultă din publicarea anunțului pentru ocuparea unui post vacant [în litigiu], încălcarea principiului repartizării competențelor […], încălcarea principiilor imparțialității, bunei administrări, obiectivității în evaluare, lipsei unui conflict de interese, […] egalității și lipsei unui abuz de putere;

[–]      nerespectarea principiilor repartizării competențelor, egalității, lipsei unui abuz de încredere și a unui abuz de procedură;

[–]      o eroare vădită de apreciere”.

72      Tribunalul constată în lumina argumentărilor de la primul motiv că, în cadrul acestui prim motiv, reclamantul invocă încălcarea normelor privind compunerea comitetului de preselecție. Motivul este constituit din două aspecte. Primul este întemeiat pe numirea membrilor comitetului de preselecție în număr par; al doilea se bazează pe cumulul funcțiilor de membru al consiliului de administrație al EMA și de membru al comitetului de evaluare.

73      Tribunalul constată de asemenea că, în cadrul celui de al doilea motiv, reclamantul invocă, pe de o parte, o eroare de drept prin faptul că comitetul de preselecție nu i‑ar fi exclus din oficiu pe cei doi membri ai consiliului de administrație al EMA și, pe de altă parte, încălcarea anunțului în litigiu prin faptul că comitetul de preselecție ar fi comis neregularități în stabilirea criteriilor de evaluare, cu ocazia examinării dosarelor de candidatură și cu ocazia întrevederii cu reclamantul.

74      De asemenea, rezultă din înscrisurile reclamantului că, prin cel de al treilea motiv, el contestă teza Comisiei potrivit căreia ar fi fost posibil ca aceasta din urmă să nu aprobe proiectul listei adresat de comitetul de preselecție și să solicite modificarea sa. Acest motiv trebuie, așadar, interpretat în sensul că se întemeiază pe o eroare de drept, în măsura în care Comisia ar fi considerat în mod greșit că are libertatea să nu urmeze decizia comitetului de preselecție privind stabilirea unui proiect al listei de candidați care urmează să fie recomandați.

75      Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamantul susține că a fost săvârșită o eroare vădită de apreciere în legătură cu capacitățile sale, în urma căreia alți candidați au fost preferați în locul său.

76      Tribunalul va examina mai întâi al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe cumulul funcțiilor de membru al consiliului de administrație al EMA și de membru al comitetului de preselecție.

–       Argumentele părților

77      Reclamantul susține că împrejurarea că președintele comitetului de preselecție, doamna D, precum și un alt membru al comitetului de preselecție, domnul E, erau de asemenea membri ai consiliului de administrație al EMA a dat naștere unui conflict de interese în ceea ce privește aceste două persoane și a încălcat principiul imparțialității care se impune membrilor comitetului de preselecție. Acest lucru ar fi cu atât mai adevărat în prezenta cauză, cu cât doi alți membri ai consiliului de administrație al EMA, și anume domnii B și C, își depuseseră candidaturile. Astfel, alegând ca membri ai consiliului de preselecție membri ai consiliului de administrație ai EMA, Comisia ar fi permis, contrar principiului bunei administrări, ca respectivele candidaturi ale domnilor B și C să fie favorizate.

78      Reclamantul menționează în plus că, prin intermediul numirii celor doi membri ai consiliului de administrație al EMA ca membri ai comitetului de preselecție, membri ai consiliului de administrație ai EMA ar fi „examinat în amănunt” diferitele candidaturi și i‑ar fi audiat pe candidați în etapa de preselecție, fără să fi fost autorizați în acest sens, etapa respectivă a procedurii derulându‑se în cadrul Comisiei, iar nu în fața consiliului de administrație. Înlocuind aprecierea comitetului de preselecție cu cea a celor doi membri ai consiliului de administrație al EMA, Comisia ar fi comis un abuz de putere și un abuz de procedură și ar fi încălcat principiile egalității de tratament, bunei administrări și repartizării competențelor între consiliul de administrație al EMA și comitetul de preselecție.

79      În replică, Comisia afirmă că nu există nicio dispoziție legală potrivit căreia ar fi interzisă numirea unui membru al consiliului de administrație al EMA ca membru în comitetul de preselecție. Nu ar exista nici vreo normă care să interzică membrilor consiliului de administrație al EMA să își depună candidatura la postul de director executiv al EMA. În consecință, faptul că doi membri ai consiliului de administrație al EMA au fost numiți membri ai comitetului de preselecție și au examinat și preselecționat candidați, inclusiv pe domnii B și C, de asemenea membri ai consiliului de administrație al EMA, nu ar încălca nicio dispoziție legală.

80      Comisia menționează că, în cazul în care este vorba despre numirea directorului executiv al unei agenții într‑un domeniu de înaltă specializare, comitetul de preselecție trebuie să fie format din experți în domeniul respectiv care ocupă funcții superioare. Astfel, în speță, membrii comitetului de preselecție făceau parte dintre cadrele de conducere superioare ale DG Sănătate și ale unei alte direcții generale cu vocație științifică a Comisiei, și anume Direcția Generală Cercetare și Inovare, și tocmai în considerarea faptului că făceau parte din cadrele de conducere superioare ale Comisiei și aveau calificările și experiența necesare, anumiți membri ai comitetului de preselecție făceau de asemenea parte din consiliul de administrație al EMA. Experții care puteau fi numiți membri ai comitetului de preselecție aparțineau unui cerc restrâns și, prin urmare, nu este surprinzător că îi cunoșteau, după reputație sau personal, pe unii dintre candidați. În speță, numirea doamnei D și a domnului E, director general și, respectiv, funcționar al DG Sănătate, de asemenea membri ai consiliului de administrație al EMA, experți în materie, ca membri ai comitetului de preselecție era, prin urmare, justificată obiectiv și chiar necesară. Or, potrivit Comisiei, această împrejurare nu ar fi suficientă, în sine, pentru a se concluziona că a lipsit imparțialitatea sau că a existat un conflict de interese sau vreo neregularitate. O astfel de afirmație nu ar putea fi făcută decât pe baza unor probe precise ale existenței unei astfel de neregularități și a impactului asupra procedurii de selecție, pe care reclamantul nu le‑ar fi prezentat.

–       Aprecierea Tribunalului

81      În materie de concursuri, s‑a statuat că larga putere de apreciere cu care este învestită o comisie de evaluare din cadrul unui concurs în ceea ce privește stabilirea modalităților și a conținutului detaliat al probelor orale la care sunt supuși candidații trebuie compensată printr‑o respectare strictă a normelor care reglementează organizarea acestor probe (Hotărârea Girardot/Comisia, T‑92/01, EU:T:2002:220, punctul 24, și Hotărârea Christensen/Comisia, T‑336/02, EU:T:2005:115, punctul 38).

82      Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că o comisie de evaluare din cadrul unui concurs este obligată să garanteze că aprecierile sale cu privire la toți candidații examinați în cadrul probelor orale sunt efectuate în condiții de egalitate și de obiectivitate (Hotărârea Pantoulis/Comisia, T‑290/03, EU:T:2005:316, punctul 90).

83      Deși este adevărat că, în speță, comitetul de preselecție nu este o comisie de evaluare și că avizul său nu este obligatoriu nici pentru CCN, nici pentru Comisie, această jurisprudență poate fi totuși aplicată în speță întrucât comitetul de preselecție avea drept scop, ca și comisia de evaluare din cadrul unui concurs, să aleagă cei mai buni candidați dintre cei care și‑au depus candidatura în urma publicării anunțului în litigiu și dispunea de o importantă marjă de apreciere în organizarea testelor de preselecție (a se vedea, în ceea ce privește un comitet de selecție pentru o recrutare internă, Hotărârea CG/BEI, F‑115/11, EU:F:2014:187, punctul 60).

84      În consecință, revenea Comisiei, în temeiul principiilor bunei administrări și egalității de tratament, să vegheze la buna organizare a primei etape a procedurii de selecție care trebuie să se desfășoare în fața comitetul de preselecție. Aceasta impunea ca toți membrii comitetului de preselecție desemnați de Comisie să fi avut independența necesară pentru ca obiectivitatea lor să nu poată fi pusă la îndoială (a se vedea Hotărârea CG/BEI, EU:F:2014:187, punctul 61).

85      Pe de altă parte, este necesar să se arate că principiul bunei administrări, căruia îi corespunde obligația instituției competente de a examina atent și imparțial toate elementele relevante ale cauzei, este consacrat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care, de la intrarea în vigoare, la 1 decembrie 2009, a Tratatului de la Lisabona, are o valoare juridică similară cu cea a tratatelor și care prevede la articolul 41, intitulat „Dreptul la bună administrare”, că orice persoană are dreptul de a beneficia de un tratament echitabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

86      Revine, așadar, Tribunalului sarcina de a verifica dacă comitetul de preselecție a fost constituit și a funcționat potrivit legii, în special cu respectarea obligației sale de imparțialitate, această obligație de imparțialitate fiind una dintre normele care guvernează lucrările comisiilor de evaluare din cadrul concursurilor și, prin analogie, lucrările comitetelor de preselecție și care sunt supuse controlului instanței Uniunii (a se vedea, în ceea ce privește comisiile de evaluare din cadrul concursurilor, Ordonanța Meierhofer/Comisia, F‑74/07 RENV, EU:F:2011:63, punctul 62).

87      În speță, rezultă, pe de o parte, din cuprinsul punctului 7.2 din orientări că comitetul de preselecție inițiază procedura de selecție examinând cu ajutorul unui check‑list dacă candidații îndeplinesc criteriile de eligibilitate, iar apoi, pornind de la criteriile de selecție cuprinse în anunțul pentru ocuparea unor posturi vacante, stabilește o grilă de evaluare care îi permite să compare profilul candidaților cu profilul căutat și competențele specifice impuse în anunțul menționat. La sfârșitul acestei evaluări, comitetul de preselecție adoptă o primă listă cu candidați preselecționați, despre care se consideră că corespund cel mai bine profilului căutat, și îi invită la o întrevedere. După aceste întrevederi, comitetul de preselecție transmite CCN un raport complet care conține informații detaliate despre fiecare întrevedere, o evaluare calitativă a tuturor candidaților, indiferent dacă au fost sau nu au fost audiați, precum și o propunere de listă de candidați despre care se consideră că sunt cel mai calificați. Pe de altă parte, rezultă din articolul 64 din Regulamentul nr. 726/2004 și din cuprinsul punctului 10.3 din orientări că consiliul de administrație al EMA este obligat, în ceea ce îl privește, să aleagă directorul executiv dintre candidații propuși de Comisie.

88      Comitetul de preselecție este, așadar, competent să recomande mai mulți candidați CCN, în timp ce luarea deciziei în privința numirii directorului executiv al EMA revine consiliului de administrație al EMA. În consecință, se ridică problema dacă doamna D și domnul E, care erau atât membri ai comitetului de preselecție, organ care propune, cât și membri ai consiliului de administrație al EMA, organ de decizie, au respectat obligația lor de imparțialitate având în vedere competențele total distincte ale comitetului de selecție și ale consiliului de administrație al EMA.

89      În această privință, Tribunalul arată că, deși este adevărat că proiectul listei de candidați recomandați de comitetul de preselecție nu este obligatoriu nici pentru CCN, nici pentru Comisie, nu este mai puțin adevărat că acest proiect de listă, precum și evaluarea calitativă a tuturor candidaților pe care comitetul de preselecție o include în raportul său au o importanță certă pentru restul procedurii de preselecție, în măsura în care, pe de o parte, CCN are obligația să le ia în considerare și în care, pe de altă parte, comisarul de tutelă audiază, conform punctului 8.3 din orientări, numai candidații care au fost reținuți de CCN în avizul său final. În consecință, nu se poate nega că comitetul de preselecție exercită o influență determinantă asupra listei finale a candidaților propuși de Comisie consiliului de administrație al EMA.

90      De asemenea, Tribunalul constată, pe de o parte, că membrii comitetului de preselecție care sunt de altfel membri ai consiliului de administrație ai EMA vor putea să voteze, în ședințele consiliului de administrație, personal sau printr‑un supleant, în favoarea numirii unuia dintre candidații reținuți de Comisie. Pe de altă parte, Tribunalul arată că membrii consiliului de administrație al EMA pot juca un rol deosebit de important în cursul deliberărilor consiliului de administrație, indiferent de faptul că exercită sau nu exercită dreptul de vot, și că în orice caz sunt în contact direct cu alți membri ai consiliului de administrație.

91      În vederea considerațiilor de mai sus, trebuie să se concluzioneze că cumulul funcției de membru al comitetului de preselecție cu cea de membru al consiliului de administrație al EMA este de natură să compromită independența și obiectivitatea persoanelor vizate de acest cumul de funcții.

92      În consecință, fără a califica conținutul dezbaterilor care s‑au desfășurat între membrii comitetului de preselecție și pozițiile adoptate de diferiți membri ai acestui comitet, inclusiv de doamna D și de domnul E, trebuie să se concluzioneze că doamna D și domnul E, prin simplul fapt că au făcut parte din comitetul de preselecție, au încălcat obligația lor de imparțialitate. În consecință, în măsura în care fiecare dintre membrii comitetului de preselecție trebuie să aibă independența necesară pentru ca obiectivitatea comitetului de preselecție în ansamblul său să nu poată fi compromisă, trebuie să se considere că obligația de imparțialitate a comitetului de preselecție în ansamblul său a fost încălcată.

93      Această concluzie nu poate fi infirmată de argumentele Comisiei.

94      Mai întâi, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia membrii consiliului de administrație al EMA care fuseseră numiți membri ai comitetului de preselecție nu reprezentau în niciun caz consiliul de administrație al EMA în cadrul comitetului de preselecție și nu acționau în numele său, consiliul de administrație al EMA fiind efectiv reprezentat în comitetul de preselecție prin persoana cu rol de observator, în speță domnul A, este suficient să se arate că participarea la lucrările comitetului de preselecție a domnului A în calitate de observator nu este pusă în discuție de reclamant. Or, astfel cum s‑a arătat la punctul 92 din prezenta hotărâre, simplul fapt că doamna D și domnul E, ambii membri ai consiliului de administrație al EMA, au făcut parte din comitetul de preselecție a constituit o încălcare a obligației lor de imparțialitate. Pe de altă parte, din dosar rezultă că doamna D a participat la ședințele consiliului de administrație al EMA din 5 mai și din 8 iunie 2011 care aveau ca obiect numirea noului director executiv al EMA și că aceasta a participat, prin urmare, la audierea celor patru candidați propuși prin decizia Comisiei din 20 aprilie 2011, precum și la dezbaterile care s‑au finalizat cu numirea domnului C. Această împrejurare demonstrează că în mod just reclamantul se îndoia de imparțialitatea cu care doamna D a prezidat lucrările comitetului de preselecție.

95      Apoi, nici argumentul Comisiei potrivit căruia faptul că numai doi membri ai consiliului de administrație al EMA, din 35 de membri care îl compun, erau de asemenea membri ai comitetului de preselecție nu ar permite să se susțină că unii membri ai consiliului de administrație al EMA ar fi înlocuit aprecierea comitetului de preselecție cu propria apreciere nu poate fi acceptat. Astfel, presupunând chiar că nici doamna D, nici domnul E nu ar fi participat la ședințele consiliului de administrație al EMA din 5 mai și din 8 iulie 2011, aceștia au participat totuși la ședințele comitetului de preselecție și au avut posibilitatea, în calitate de membri ai acestui comitet, să exercite o influență asupra aprecierii fiecărui candidat de către ceilalți membri ai comitetului de preselecție.

96      Trebuie de asemenea să se respingă argumentul Comisiei potrivit căruia numirea doamnei D și a domnului E drept membri ai comitetului de preselecție era justificată obiectiv și chiar necesară întrucât aceștia erau ambii experți în materie. Astfel, după cum a recunoscut Comisia în ședință, nu era imposibil ca experți care nu erau membri ai consiliului de administrație al EMA să fie numiți membri ai comitetul de preselecție. Pe de altă parte, Tribunalul observă că orientările permit să se evite ca membri ai comitetului de preselecție să fie și membri ai consiliului de administrație al EMA. Astfel, punctul 7.1 din orientări, pe de o parte, permite direcției generale tutelare să aleagă membrii comitetului de preselecție dintre mai mulți funcționari cu funcții superioare de conducere prin faptul că prevede că comitetul de preselecție este compus din directorul general sau din directorul general adjunct al direcției generale tutelare, dintr‑un director al direcției generale tutelare și dintr‑un director al unei alte direcții generale. Pe de altă parte, dispoziția menționată prevede și că membrii comitetului de preselecție sunt numiți „[î]n general” dintre funcționarii menționați. În consecință, deși este adevărat, precum în speță, că persoanele enumerate la punctul 7.1 din orientări, și anume directorul general, directorul general adjunct și un director al direcției generale tutelare, sunt deja membri ai consiliului de administrație al agenției vizate, alte persoane pot fi numite membri în comitetul de preselecție.

97      De asemenea, este necesar să se respingă argumentul Comisiei potrivit căruia nicio normă nu interzice membrilor consiliului de administrație al EMA să fie numiți membri ai comitetului de preselecție. Astfel, cumulul celor două funcții de către aceeași persoană constituie o încălcare, astfel cum constată Tribunalul, a obligației de imparțialitate care revine comitetului de preselecție și încalcă, prin urmare, articolul 41 din cartă.

98      În sfârșit, argumentul Comisiei potrivit căruia articolul 11a din statut constituie o garanție a imparțialității membrilor comitetului de preselecție este de asemenea inacceptabil. Astfel, deși este adevărat că, conform articolului 11a din statut, niciun funcționar nu se va ocupa de nicio activitate în care are, în mod direct sau indirect, un interes personal care îi poate afecta independența și este de asemenea adevărat că din dosar rezultă că domnul A, precum și un membru al comitetului de preselecție nu au participat la o întrevedere cu un candidat, nu este mai puțin adevărat că doamna D și domnul E, în pofida articolului 11a din statut, nu s‑au opus numirii lor ca membri în comitetul de preselecție și au participat la toate întrevederile cu candidații și că, în ceea ce o privește doamna D, ea nu a semnalat, conform articolului 11 alineatul (3) din regulamentul interior al consiliului de administrație, existența în cazul său a unui posibil interes care să îi afecteze independența cu ocazia ședințelor consiliului de administrație al EMA din 5 mai și din 8 iunie 2011.

99      Având în vedere considerațiile de mai sus, al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe cumulul funcțiilor de membru al consiliului de administrație al EMA și de membru al comitetului de preselecție, trebuie declarat întemeiat.

100    În consecință, concluziile prin care se urmărește anularea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011 trebuie admise, fără a mai fi necesar să se examineze nici primul aspect al primului motiv, nici celelalte motive invocate.

 Cu privire la al șaselea capăt de cerere, care vizează anularea deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011

101    Reiese de la articolul 64 din Regulamentul nr. 726/2004, dezvoltat în orientări, că consiliul de administrație al EMA nu putea să numească director executiv al EMA decât pe unul dintre candidații preselecționați și înscriși pe lista adoptată în decizia Comisiei din 20 aprilie 2011. Această situație se regăsește în speță, decizia consiliului de administrație din 6 octombrie 2011 procedând la numirea domnului C, care figura pe lista adoptată prin decizia Comisiei din 20 aprilie 2011. În măsura în care Tribunalul a stabilit la punctul precedent că decizia Comisiei din 20 aprilie 2011 trebuie anulată, trebuie să se concluzioneze că decizia consiliului de administrație din 6 octombrie 2011 trebuie, la rândul său, anulată.

102    În consecință, și concluziile privind anularea deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011 trebuie admise.

3.     Cu privire la concluziile legate de despăgubiri

 Argumentele părților

103    Reclamantul consideră, în esență, că decizia Comisiei din 20 aprilie 2011 și decizia consiliului de administrație din 6 octombrie 2011 i‑au cauzat un prejudiciu moral, pe care însă nu îl evaluează.

104    Comisia și EMA solicită respingerea concluziilor legate de despăgubiri ca nefondate.

 Aprecierea Tribunalului

105    S‑a statuat că anularea unui act nelegal poate constitui, prin ea însăși, repararea adecvată și în principiu suficientă a oricărui prejudiciu moral pe care l‑a putut produce acest act. Totuși, nu aceasta este situația atunci când reclamantul dovedește că a suferit un prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea ce determină anularea și care nu poate fi reparat integral prin această anulare (Hotărârea Michail/Comisia, T‑49/08 P, EU:T:2009:456, punctul 88).

106    În măsura în care decizia Comisiei din 20 aprilie 2011 și decizia consiliului de administrație din 6 octombrie 2011 au fost anulate, revine, prin urmare, Tribunalului sarcina să efectueze această examinare.

107    În speță, reclamantul nu a dezvoltat în niciun fel concluziile sale referitoare la despăgubiri. Nici existența unui prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea ce determină anularea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011 și a deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011 și care nu poate fi reparat integral prin anularea acestor două decizii nu rezultă din înscrisurile sale. Prin urmare, Tribunalul consideră că orice prejudiciu moral pe care reclamantul l‑ar fi putut suferi din cauza nelegalității deciziilor menționate este reparat în mod adecvat și suficient prin anularea acestora.

108    Rezultă din tot ceea ce precedă că se impune respingerea concluziilor legate de despăgubiri.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

109    Potrivit articolului 101 din Regulamentul de procedură, sub rezerva altor prevederi din capitolul VIII din titlul II din respectivul regulament, partea care cade în pretenții suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte. În temeiul articolului 102 din Regulamentul de procedură, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să suporte propriile cheltuieli de judecată, dar să nu fie obligată decât la plata parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte sau chiar să nu fie obligată la plata acestora.

110    Rezultă din motivele enumerate în prezenta hotărâre că, întrucât acțiunea a fost în esență admisă, Comisia și EMA sunt părțile care cad în pretenții. În plus, reclamantul a cerut în mod expres, în concluziile sale, ca Comisia și EMA să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată. Cum circumstanțele din speță nu justifică aplicarea dispozițiilor articolului 102 din Regulamentul de procedură, Comisia și EMA trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată, inclusiv pe cele efectuate în procedura privind măsurile provizorii, și sunt obligate să suporte în părți egale cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, inclusiv pe cele efectuate în procedura privind măsurile provizorii.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

declară și hotărăște:

1)      Anulează decizia Comisiei Europene din 20 aprilie 2011, prin care aceasta propune consiliului de administrație al Agenției Europene pentru Medicamente o listă cu patru candidați recomandați de comitetul de preselecție și confirmați de comitetul consultativ de numiri.

2)      Anulează decizia consiliului de administrație al Agenției Europene pentru Medicamente din 6 octombrie 2011 privind numirea directorului executiv.

3)      Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4)      Comisia Europeană și Agenția Europeană pentru Medicamente suportă propriile cheltuieli de judecată și sunt obligate să suporte, fiecare câte o jumătate, ansamblul cheltuielilor de judecată efectuate de domnul Hristov.

Rofes i Pujol

Bradley

Svenningsen

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 noiembrie 2014.

Grefier

 

      Președinte

W. Hakenberg

 

      K. Bradley


* Limba de procedură: bulgara.