Cerere de decizie preliminară introdusă de Judecătoria Rădăuţi (România) la data de 3 decembrie 2018 – OF / PG
(Cauza C-759/18)
Limba de procedură: română
Instanţa de trimitere
Judecătoria Rădăuţi
Părţile din acţiunea principală
Reclamant: OF
Pârât: PG
Întrebările preliminare
Articolul 3 alineatul (l) din Regulamentul (CE) nr. 2201/20031 trebuie interpretat în sensul că neinvocarea de către pârâtă a excepţiei necompetenţei internaţionale a instanţelor române privind judecarea unei cauze având ca obiect „divorţ cu minor” este asimilată acordului tacit al acesteia privind soluţionarea cauzei de către instanţa sesizată de reclamant, în ipoteza în care părţile au reședinţa obișnuită într-un alt stat membru [al Uniunii Europene] (în speţă Italia), iar cererea de divorţ a fost introdusă la instanţa din statul a cărui cetăţenie o au părţile?
Articol[ul] 3 alineatul (1) și [articolul] [17] din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 trebuie interpretate în sensul că instanţa trebuie/poate invoca din oficiu excepţia necompetenţei internaţionale a instanţelor române privind judecarea unei cauze având ca obiect „divorţ cu minor”, în lipsa acordului părţilor cu reședinţa într-un alt stat membru [al Uniunii Europene] (în speţă Italia) privind alegerea instanţei competente (cu consecinţa respingerii cererii ca nefiind de competenţa instanţelor române), cu prioritate faţă de dispoziţiile articolului 915 alineatul (2) din Codul de procedură civilă, în baza cărora se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Rădăuţi (cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București și a soluţionării cauzei pe fond), mai ales că aceste articole sunt mai puţin favorabile decât cel din legislaţia naţională [articolul 915 alineatul (2) din Codul de procedură civilă]?
Expresia cuprinsă în articolul 12 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, respectiv „competenţa instanţelor a fost acceptată [...] în orice alt mod neechivoc de către soţi și de către titularii răspunderii părintești, la data sesizării instanţei judecătorești”, trebuie interpretată în sensul că, în ipoteza alegerii de către părţile cu reședinţa obișnuită într-un stat membru [al Uniunii Europene] (în speţă Italia) a instanţei competente să soluţioneze o cerere de divorţ din statul a cărui cetăţenie o au (Judecătoria Rădăuţi din România), aceasta devine automat competentă să soluţioneze și capetele de cerere având ca obiect „exercitarea autorităţii părintești, locuinţa minorului și stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creștere și educare a copilului”?
Noţiunea „răspundere părintească” din cuprinsul articolului 2 punctul 7 și al articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 trebuie interpretată în sensul că aceasta cuprinde și noţiunile „autoritate părintească”, prevăzută de articolul 483 din Codul civil, „locuinţa copilului”, reglementată de articolul 400 din Codul civil, și „contribuţia părinţilor la cheltuielile de creștere și educare a copilului”, reglementată de dispoziţiile articolului 402 din Codul civil?
____________
1 Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO 2003 L 338, p.1, Ediţie specială, 19/vol. 6, p. 183)