Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Contencioso-Administrativo nº 24 de Madrid (Spania) la 11 februarie 2019 – Sindicato Único de Sanidad e Higiene de la Comunidad de Madrid și Sindicato de Sanidad de Madrid de la C.G.T./Consejería de Sanidad de la Comunidad de Madrid
(Cauza C-103/19)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Juzgado de lo Contencioso-Administrativo nº 24 de Madrid
Părțile din procedura principală
Reclamanți: Sindicato Único de Sanidad e Higiene de la Comunidad de Madrid și Sindicato de Sanidad de Madrid de la C.G.T.
Pârâtă: Consejería de Sanidad de la Comunidad de Madrid
Întrebările preliminare
Reglementarea care face obiectul acțiunii, și anume Ordinul nr. 406/2017 din 8 mai 2017 al Consejero de Sanidad [ministrul regional al sănătății], care - prin reînnoirea unor numiri succesive pe durată determinată în domeniul sănătății publice, numiri bazate pe dispoziții de drept național care permiteau reînnoirile pentru acoperirea și garantarea serviciilor de natură temporară, conjuncturală sau excepțională, deși, în realitate, prin numirile respective se acopereau necesități permanente și stabile - instituie un instrument care schimbă natura a 9 126 de locuri de muncă, astfel încât personalul statutar temporar ocazional devine personal statutar temporar interimar, cu consecința că aceste locuri de muncă sunt incluse în oferta publică de angajare, iar prin aceasta încetează raportul de muncă al lucrătorului temporar, este conformă cu acordul-cadru care figurează în anexă la Directiva 1999/70/CE1 , mai exact, cu clauza 5 a acestuia, cu considerațiile generale (6) și (8) ale acestuia și cu parametrii stabiliți în Hotărârea din 14 septembrie 2016 a Curții (Camera a zecea) (ECLI:EU:C:2016:679)?
Este corectă interpretarea efectuată de această instanță, conform căreia metoda de aplicare a articolului 9 alineatul 3 din statutul-cadru, descrisă și realizată prin Ordinul nr. 406/2017 din 8 mai 2017 al Consejero de Sanidad [ministrul regional al sănătății], nu este conformă cu clauza 5 din acordul-cadru, cu considerațiile generale (6) și (8) ale acestuia și cu parametrii stabiliți prin Hotărârea din 14 septembrie 2016 a Curții (Camera a zecea) (ECLI:EU:C:2016:679), deoarece, după abuzul privind angajarea pe durată determinată pentru acoperirea unor necesități permanente și după recunoașterea existenței acestui defect structural, permite ca acest abuz să nu fie sancționat niciodată, cu încălcarea obiectivelor directivei și perpetuându-se situația defavorabilă a personalului statutar temporar?
Este corectă interpretarea efectuată de această instanță cu privire la clauza 5 din acordul-cadru, la considerațiile generale (6) și (8) ale acestuia și la parametrii stabiliți prin Hotărârea din 14 septembrie 2016 a Curții (Camera a zecea) (ECLI:EU:C:2016:679), indicați în prezenta decizie, și care conduc la concluzia că Ordinul nr. 406/2017 din 8 mai 2017 al Consejero de Sanidad [ministrul regional al sănătății] nu este conform cu articolul 2 primul paragraf din Directiva 1999/90, deoarece statul spaniol nu garantează rezultatele stabilite în directivă, întrucât, în pofida existenței unui abuz privind angajarea pe durată determinată, acesta nu oferă garanții de protecție efective și echivalente a lucrătorilor în vederea sancționării corespunzătoare a abuzului respectiv și a eliminării consecințelor încălcării dreptului Uniunii, nu sancționează abuzul și, prin urmare, permite ca directiva comunitară să nu fie aplicată în sectorul medical?
Având în vedere că reglementarea națională interzice în mod absolut, în sectorul public, transformarea în contracte de muncă pe durată nedeterminată a unor contracte de muncă pe durată determinată succesive sau angajarea pe durată nedeterminată a lucrătorului care este victimă a abuzului și că reglementarea națională respectivă nu conține nicio altă măsură efectivă pentru evitarea și, dacă este cazul, pentru sancționarea utilizării abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive, este corect să se considere, astfel cum face această instanță, că Ordinul nr. 406/2017 din 8 mai 2017 al Consejero de Sanidad [ministrul regional al sănătății] (prin faptul că aplică în mod tardiv articolul 9 alineatul 3 din statutul-cadru) și procedura de recrutare desfășurată ulterior în condiții concurențiale nu pot fi considerate măsuri efective pentru evitarea și, după caz, sancționarea utilizării abuzive a unor contracte de muncă pe durată determinată succesive, deoarece prin intermediul acestora, astfel cum înțelege și reiterează această instanță, se eludează aplicarea și îndeplinirea obiectivelor prevăzute de directiva comunitară însăși?
În măsura în care Ordinul nr. 406/2017 din 8 mai 2017 al Consejero de Sanidad [ministrul regional al sănătății], prin faptul că limitează domeniul de aplicare al acestuia exclusiv la lucrătorii ocazionali și, în ceea ce privește ceilalți lucrători temporari, angajați pe o durată excesivă, administrația nu analizează motivele care stau la baza acestei prelungiri excesive în limitele temporale prevăzute de norma națională, pentru a se stabili, după caz, dacă se impune crearea unui post permanent în cadrul schemei de personal, astfel încât, în realitate, situația precară a lucrătorilor se transformă în una permanentă, iar abuzul respectiv nu este sancționat și nu se aplică nicio măsură care să ofere garanții de protecție efective și echivalente în vederea sancționării corespunzătoare a abuzului respectiv și a eliminării consecințelor încălcării dreptului Uniunii, trebuie să se considere că, prin situația descrisă anterior și, în consecință, prin încălcarea reglementării comunitare, se încalcă cerințele rezultate din Hotărârea din 14 septembrie 2016 a Curții (Camera a zecea) (ECLI:EU:C:2016:679?
____________
1 Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).