ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

23 octombrie 2013

Cauza F‑7/12

Aristidis Psarras

împotriva

Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA)

„Funcție publică – Agent temporar – Evaluare – Exercițiu de evaluare pentru anul 2009 – Raport asupra evoluției carierei – Cerere de anulare a raportului asupra evoluției carierei – Act care lezează – Acțiune vădit inadmisibilă”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Psarras solicită anularea raportului asupra evoluției carierei sale pentru anul 2009 (denumit în continuare „REC 2009”) și anularea deciziei Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA) din 16 noiembrie 2010 de stabilire a listei personalului reclasificat pentru exercițiul de reclasificare 2010

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul Psarras.

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Condiții de admisibilitate – Act care lezează – Caracter de ordine publică – Examinare din oficiu de către instanță

(art. 263 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 91)

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Decizie privind stabilirea listei agenților temporari reclasificați – Includere

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      Existența unui act care lezează împotriva căruia acțiunea în anulare este formulată, în conformitate cu dispozițiile articolului 263 TFUE sau ale articolului 91 din statut, este o condiție esențială de admisibilitate, iar lipsa acesteia poate fi invocată din oficiu de instanța Uniunii. Rezultă că o acțiune prin care se urmărește anularea unui raport asupra evoluției carierei care nu era întocmit în mod definitiv și care, în consecință, nu exista la data introducerii acțiunii este vădit inadmisibilă.

(a se vedea punctele 36, 43 și 47)

Trimitere la:

Curte: 4 iunie 1986, Groupe des droites européennes/Parlamentul, 78/85, punctul 11; 7 octombrie 1987, Brüggemann/CES, 248/86, punctul 6

Tribunalul de Primă Instanță: 10 iulie 1990, Automec/Comisia, T‑64/89, punctul 41; 18 noiembrie 1992, Rendo și alții/Comisia, T‑16/91, punctul 39

2.      Potrivit articolului 1 alineatul (2) din decizia Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor prin care se stabilesc dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din statut și a articolului 15 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, reclasificarea este o promovare de la gradul deținut la gradul imediat superior în cadrul aceluiași grup de funcții. În conformitate cu articolul 10 alineatul (10) din decizia menționată, lista agenților temporari reclasificați este stabilită de autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă.

Rezultă că decizia acestei autorități prin care se stabilește lista agenților temporari reclasificați constituie o decizie finală în măsura în care identifică agenții temporari care sunt reclasificați cu ocazia exercițiului de reclasificare în cauză. În consecință, la data publicării acestei liste, agenții temporari care se considerau în măsură să fie reclasificați iau cunoștință, într‑un mod cert și definitiv, de aprecierea meritelor lor și pot constata că poziția lor juridică este afectată. Prin urmare, o astfel de decizie constituie, în principiu, un act care lezează, susceptibil să facă obiectul unei acțiuni formulate de agenții temporari care se consideră lezați de acesta în măsura în care nu au fost reclasificați.

(a se vedea punctele 51 și 52)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 21 noiembrie 1996, Michaël/Comisia, T‑144/95, punctele 30 și 31; 28 septembrie 2004, Tenreiro/Comisia, T‑216/03, punctele 47 și 48