Cerere de decizie preliminară introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 25 martie 2020 – G.D./Commissioner of the Garda Síochána, Minister for Communications, Energy and Natural Resources and Attorney General

(Cauza C-140/20)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamant: G.D.

Pârâţi: Commissioner of the Garda Síochána, Minister for Communications, Energy and Natural Resources and Attorney General

Întrebările preliminare

Un regim general/universal de păstrare a datelor — inclusiv supus unor restricții stricte în materie de păstrare și de acces — este per se contrar dispozițiilor articolului 15 din Directiva 2002/58/CE¹ , astfel cum sunt interpretate în lumina Cartei?

În aprecierea faptului dacă să declare incompatibilitatea unei măsuri naționale instituite în temeiul Directivei 2006/24/CE² , și adoptând dispoziții pentru un regim general de păstrare a datelor (supus controalelor stricte necesare în materie de păstrare și/sau de acces) și, în special, în evaluarea proporționalității unui astfel de regim, o instanță națională este îndreptățită să țină cont de faptul că datele pot fi păstrate în mod legal de prestatori de servicii în scopuri comerciale proprii, și că păstrarea poate fi necesară din motive de securitate națională, excluse din sfera dispozițiilor Directivei 2002/58/CE?

La evaluarea, în contextul determinării compatibilității unei măsuri naționale de acces la datele păstrate cu dreptul Uniunii Europene și, în special, cu Carta, care sunt criteriile pe care instanța națională trebuie să le aplice atunci când examinează dacă un astfel de regim de acces asigură controlul prealabil și independent stabilit de Curtea de Justiție în jurisprudența sa? În acest context, o instanță națională poate, în cadrul unei astfel de evaluări, să țină cont de existența unui control jurisdicțional ex post sau independent?

În orice caz, o instanță națională este obligată să constate incompatibilitatea unei măsuri naționale cu dispozițiile articolului 15 din Directiva 2002/58/CE, în cazul în care măsura națională prevede un regim general de păstrare a datelor în scopul combaterii infracțiunilor grave, și, în cazul în care instanța națională a concluzionat pe baza tuturor probelor disponibile că o astfel de păstrare este în același timp esențială și strict necesară pentru realizarea obiectivului de combatere a infracțiunilor grave?

Dacă o instanță națională este obligată să concluzioneze că o măsură națională este incompatibilă cu dispozițiile articolului 15 din Directiva 2002/58/CE, astfel cum sunt interpretate în lumina Cartei, ea este îndreptățită să limiteze efectele în timp ale unei astfel de declarații, dacă este convinsă că neprocedând astfel ar determina „haos și atingeri aduse interesului public” (potrivit abordării urmate, de exemplu, în hotărârea R, National Council for Civil Liberties contra Secretary of State for Home Department and Secretary for Foreign Affairs [2018] EWHC 975, punctul 46)?

Unei instanțe naționale căreia i se solicită să constate incompatibilitatea legislației naționale cu articolul 15 din Directiva 2002/58/CE și/sau să nu aplice această legislație și/sau să constate că aplicarea unei astfel de reglementări a încălcat drepturile unui particular, fie în contextul unor proceduri inițiate pentru a permite o dezbatere cu privire la admisibilitatea probelor în cadrul unei proceduri penale sau de altă natură, i se poate permite să refuze această cerere în ceea ce privește datele păstrate potrivit dispoziției naționale adoptate în temeiul obligației prevăzute la articolul 288 TFUE de a transpune în mod fidel în dreptul național prevederile unei directive, ori de a limita orice astfel de declarații la perioada ulterioară declarării nevalidității Directivei 2006/24/CE de către CJUE [în Hotărârea] din data de 8 aprilie 2014?

____________

¹ Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO 2002, L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol.36, p.63).

² Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO 2006, L 105, p. 54, Ediție specială 13/vol.53, p. 51).