HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

19 iunie 2014

Cauza F‑24/12

BN

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Acțiune în anulare – Funcționar cu gradul AD 14 care ocupă un post de șef de unitate – Acuzație de hărțuire morală împotriva directorului general – Exercițiu de mobilitate – Refuzul de a accepta numirea într‑un post de consilier în cadrul unei alte direcții generale cu pierderea majorării de salariu ca șef de unitate – Decizie de schimbare provizorie a repartizării într‑un alt post de consilier – Interesul serviciului – Regula corespondenței între grad și post – Acțiune în despăgubire – Prejudiciu ce decurge dintr‑un comportament nedecizional”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care BN solicită Tribunalului, pe de o parte, anularea deciziei adoptate de președintele Parlamentului European la 16 ianuarie 2012 privind încetarea funcției sale de șef de unitate în cadrul Direcției Generale (DG) a Personalului și schimbarea repartizării în postul de consilier al directorului Direcției de resurse din cadrul aceleași direcții generale, începând cu 1 ianuarie 2012, și, pe de altă parte, repararea pretinsului prejudiciu suferit ca urmare a faptelor de hărțuire și de proastă administrare săvârșite de directorul general de personal cifrat, ex æquo et bono, la 50 000 de euro

Decizia:      Respinge acțiunea. Parlamentul European suportă în integralitate propriile cheltuieli și este obligat să suporte în integralitate cheltuielile efectuate de BN.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Obligaţia de solicitudine care incumbă administraţiei – Întindere – Obligație sporită în cazul afectării sănătății funcționarului – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 24)

2.      Funcționari – Transfer intern – Schimbare a repartizării – Criteriu de distincție− Condiții comune

[Statutul funcționarilor, art. 4, art. 7 alin. (1) și art. 29]

3.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului – Schimbare a repartizării – Respectarea regulii corespondenței între grad și post – Domeniu de aplicare

[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]

4.      Funcționari – Remunerație – Majorare a remunerației legate de funcția de șef de unitate, director sau director general – Condiții de acordare

[Statutul funcționarilor, art. 44 alin. (2)]

5.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Sarcină – Luarea în considerare a cerințelor de echitate – Obligarea părții care a avut câștig de cauză la plata cheltuielilor de judecată – Cheltuieli efectuate în procedura măsurilor provizorii– Includere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 87 alin. (2) și art. 88]

1.      Îndatoririle administrației care decurg din obligația de solicitudine sunt sporite substanțial în cazul în care se pune problema situației unui funcționar a cărui sănătate, fizică sau mentală, se dovedește a fi afectată. Într‑o astfel de ipoteză, administrația trebuie să examineze cererile acestuia cu o abordare deosebit de deschisă. Pe de altă parte, serviciul medical al unei instituții are, în special atunci când i se atrage atenția, fie chiar de către funcționarul în cauză, fie de către administrație, asupra consecințelor pretins nefaste pe care le‑ar putea avea o decizie administrativă asupra sănătății persoanei căreia îi este adresată, obligația generală de a verifica existența și gravitatea riscurilor invocate și de a informa autoritatea împuternicită să facă numiri cu privire la rezultatul examinării sale.

Cu toate acestea, obligația de asistență și obligația de solicitudine a unei instituții față de personal nu merg până acolo încât să impună administrației să își încalce propriile norme interne.

(a se vedea punctele 34, 35 și 44)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Esders/Comisia, F‑62/10, EU:F:2011:141, punctele 80 și 82 și jurisprudența citată

2.      Rezultă din sistemul statutului că transferul, în sensul propriu al termenului, nu este necesar decât în cazul transferului unui funcționar pe un post vacant. De aici rezultă că orice transfer intern propriu‑zis este supus formalităților prevăzute la articolele 4 și 29 din statut. În schimb, aceste formalități nu sunt aplicabile în cazul schimbării repartizării funcționarului, deoarece un astfel de transfer nu conduce la crearea unui post vacant.

Cu toate acestea, deciziile de schimbare a repartizării sunt supuse, pe același temei ca și transferurile interne, în ce privește conservarea drepturilor și a intereselor legitime ale funcționarilor vizați, normelor articolului 7 alineatul (1) din statut, în special în sensul că schimbarea repartizării funcționarilor nu poate avea loc decât în interesul serviciului și cu respectarea echivalenței posturilor.

(a se vedea punctele 46-48)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Clotuche/Comisia, T‑339/03, EU:T:2007:36, punctul 31

Tribunal Funcției Publice: Hotărârea de Albuquerque/Comisia, F‑55/06, EU:F:2007:15, punctul 55 și jurisprudența citată

3.      La schimbarea încadrării unui funcționar, în cazul modificării atribuțiilor acestuia, regula de corespondență între grad și post, prevăzută în special la articolul 7 din statut, implică o comparație între gradul și atribuțiile actuale ale funcționarului, iar nu o comparație între atribuțiile actuale și atribuțiile anterioare. În consecință, regula corespondenței între grad și post nu se opune ca o decizie să conducă la atribuirea de noi funcții, care, deși diferă de cele exercitate anterior și sunt percepute de persoana interesată ca implicând o reducere a atribuțiilor sale, sunt totuși conforme cu postul corespunzător gradului său. Astfel, o reducere efectivă a atribuțiilor unui funcționar nu încalcă regula corespondenței între grad și post decât dacă, în ansamblul lor, noile atribuții sunt în mod clar inferioare celor care corespund gradului și postului său, ținând seama de natura, de importanța și de amploarea acestora. Astfel, schimbarea încadrării unui funcționar din postul de șef de unitate în postul de consilier, cu păstrarea aceluiași grad AD 14, respectă corespondența între grad și post, în măsura în care, astfel cum rezultă din tabelul descriptiv al posturilor‑tip care figurează în la punctul A din anexa I la statut, gradul AD 14 corespunde unui administrator care exercită, de exemplu, funcția de director, de șef de unitate sau de consilier.

(a se vedea punctele 57-59)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Bermejo Garde/CESE, F‑41/10, EU:F:2012:135, punctele 162 și 163 și jurisprudența citată, care face obiectul unui recurs pendinte în fața Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑530/12 P

4.      În aplicarea articolului 44 al doilea paragraf din statut, funcționarul numit șef de unitate, director sau director general în același grad beneficiază, de la data numirii în noul post, de o avansare în treapta următoare din gradul respectiv. Această dispoziție arată că majorarea remunerației este plătită funcționarului pentru exercitarea funcțiilor de gestiune și este legată de exercitarea unor astfel de funcții. În măsura în care funcționarul încetează să exercite astfel de funcții, pentru a exercita alte asemenea, care nu includ responsabilități de gestiune, dreptul la majorarea remunerației se stinge.

(a se vedea punctul 72)

5.      În temeiul articolului 88 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, o parte, chiar dacă a avut câștig de cauză, poate fi obligată la plata, în tot sau în parte, a cheltuielilor de judecată, în cazul în care conduita acesteia, inclusiv din perioada anterioară formulării cererii introductive, justifică acest lucru.

Având în vedere că reclamantul a intenționat să discute cu secretarul general al instituției sale și s‑a adresat în mod direct președintelui instituției în calitate de autoritate împuternicită să facă numiri pentru a‑i solicita să adopte măsuri de urgență în privința sa, fără să fie primit nici de unul, nici de celălalt, ceea ce i‑a putut genera sentimentul de a fi abandonat de instituția față de care a făcut dovadă de devotament, trebuie să se decidă că instituția, partea care a avut câștig de cauză, suportă propriile cheltuieli, inclusiv pe cele pe care le‑a efectuat în procedura măsurilor provizorii, și să oblige instituția să suporte cheltuielile efectuate de reclamant, inclusiv în procedura măsurilor provizorii.

(a se vedea punctele 98 și 100)