HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)

26 mai 2011

Cauza F‑83/09

Andreas Kalmár

împotriva

Oficiului European de Poliție (Europol)

„Funcție publică – Personalul Europol – Concediere – Cerere de anulare – Plata remunerației – Efectul unei hotărâri de anulare”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 40 alineatul (3) din Convenția încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol) și al articolului 93 alineatul (1) din Statutul personalului Europol, prin care domnul Kalmár solicită anularea deciziei din 4 februarie 2009 a directorului Europol de reziliere a contractului său pe perioadă determinată și a deciziei din 24 februarie 2009 prin care era scutit de obligația de a lucra pe durata termenului de preaviz. Reclamantul solicită de asemenea Tribunalului să dispună reintegrarea sa și să oblige Europol să îi plătească salariul începând de la data concedierii, precum și suma de 25 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral

Decizia:      Anulează decizia din 4 februarie prin care directorul Europol a reziliat contractul pe durată determinată al reclamantului, decizia din 24 februarie 2009 prin care directorul Europol a scutit persoana interesată de obligația de a lucra pe durata termenului de preaviz, precum și decizia din 18 iulie 2009 de respingere a reclamației sale. Obligă Europol la plata către reclamant a sumei de 5 000 de euro cu titlu de daune interese. Respinge în rest acțiunea. Europol suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Decizie explicită de respingere a reclamației – Decizie adoptată după reexaminarea unei decizii anterioare – Admisibilitate – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Acțiune – Obiect – Somație adresată administrației – Inadmisibilitate

(Statutul personalului Europol, art. 93)

3.      Funcționari – Agenți ai Europol – Decizie care afectează situația administrativă a unui agent – Reziliere anticipată a unui contract pe durată determinată – Legalitate – Condiții

[Statutul personalului Europol, art. 94 alin. (1) lit. (b)]

4.      Funcționari – Acțiune – Acțiune în despăgubire – Anulare a actului atacat care nu asigură repararea adecvată a prejudiciului moral – Concediere nelegală a unui agent în împrejurări speciale

(Statutul personalului Europol, art. 93 și 94)

5.      Funcționari – Agenți ai Europol – Acțiune – Acțiune în despăgubire – Condiții de admisibilitate

[Statutul personalului Europol, art. 92 alin. (1)]

6.      Funcționari – Acțiune – Competență de fond – Litigiu de natură financiară în sensul articolului 93 alineatul (1) din Statutul personalului Europol – Noțiune

[Statutul personalului Europol, art. 93 alin. (1)]

7.      Funcționari – Acțiune – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Anulare pentru viciu de procedură a unei decizii de concediere a unui agent – Adoptare a unei decizii de rectificare a erorii – Retroactivitate a noii decizii – Admisibilitate – Condiții

(art. 266 TFUE)

1.      O decizie explicită de respingere a reclamației, care se limitează la a arăta în mod detaliat motivele confirmării deciziei anterioare fără a aduce decât precizări suplimentare, nu constituie un act care lezează, identificarea concretă a motivelor administrației trebuind să rezulte în acest caz dintr‑o coroborare a deciziei inițiale cu decizia de respingere a reclamației.

(a se vedea punctul 33)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 10 iunie 2004, Eveillard/Comisia, T‑258/01, punctul 31; 7 iunie 2005, Cavallaro/Comisia, T‑375/02, punctul 65

2.      În cadrul unei acțiuni în temeiul articolului 93 din Statutul personalului Europol, instanța nu poate, fără a aduce atingere prerogativelor autorității administrative, să pronunțe declarații sau constatări de principiu și nici să adreseze somații Europol.

(a se vedea punctul 35)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 27 iunie 1991, Valverde Mordt/Curtea de Justiție, T‑156/89, punctul 150

Tribunalul Funcției Publice: 30 aprilie 2009, Aayhan și alții/Parlamentul European, F‑65/07, punctul 52

3.      Din punct de vedere legal, nu poate fi luată o măsură împotriva unui funcționar decât în raport cu faptele a căror realitate a fost stabilită în prealabil. În plus, orice autoritate este obligată să se pronunța în deplină cunoștință de cauză și la încheierea unei examinări circumstanțiate a tuturor elementelor relevante, astfel încât această examinare trebuie să fie efectuată cu grijă și cu imparțialitate. Aceste cerințe se impun și autorității împuternicite să încheie contracte de muncă atunci când își exercită atribuția, prevăzută la articolul 94 alineatul (1) litera (b) din Statutul personalului Europol, de a rezilia anticipat contractul unui agent care are un contract de muncă pe perioadă determinată.

În consecință, atunci când Tribunalul primește un motiv întemeiat pe erori săvârșite la stabilirea situației de fapt care este reținută în mod global pentru a justifica o măsură luată față de un funcționar sau un agent, se impune anularea în întregime a deciziei prin care este dispusă această măsură, având în vedere caracterul său unic și indivizibil.

(a se vedea punctele 63, 64 și 76)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 30 noiembrie 1993, Perakis/Parlamentul European, T‑78/92, punctele 15 și 16; 16 octombrie 1998, V/Comisia, T‑40/95, punctul 49; 8 mai 2001, Caravelis/Parlamentul European, T‑182/99, punctul 32; 30 iunie 2005, Branco/Comisia, T‑347/03, punctul 108; 13 iulie 2006, Shandong Reipu Biochemicals/Consiliul, T‑413/03, punctul 63

4.      Anularea unui act afectat de nelegalitate poate constitui ea însăși repararea adecvată și, în principiu, suficientă a oricărui prejudiciu moral pe care poate să îl fi produs acest act. În această privință, deși orice concediere este prin natura sa susceptibilă să producă persoanei interesate sentimente de respingere, de frustrare și de incertitudine pentru viitor, numai în prezența unor împrejurări speciale se poate constata că un comportament nelegal al unui angajator a afectat din punct de vedere moral agentul, dincolo de ceea ce simte în mod obișnuit o persoană concediată, și că acesta are dreptul de a obține plata unei despăgubiri pentru prejudiciul moral.

(a se vedea punctul 81)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 9 decembrie 2010, Schuerings/ETF, F‑87/08, punctul 73, care face obiectul unui recurs pendinte înregistrat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑107/11 P, și Vandeuren/ETF, F‑88/08, punctul 73, care face obiectul unui recurs pendinte înregistrat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑108/11 P

5.      În măsura în care un agent al Europol înțelege să își întemeieze pretențiile în despăgubire pe efecte distincte ale deciziilor atacate, îi revine în acest caz obligația ca, înainte de introducerea reclamației, să depună o cerere de despăgubire în temeiul articolului 92 alineatul (1) din Statutul personalului Europol.

(a se vedea punctul 84)

6.      O cerere care are ca obiect plata de către Europol în favoarea unuia dintre agenții săi a unei sume la obținerea căreia acesta din urmă consideră că este îndreptățit în temeiul Statutului personalului Europol intră în sfera litigiilor de natură financiară, în sensul articolului 93 alineatului (1) din statutul menționat, distingându‑se totodată de acțiunile în răspundere îndreptate de agenți împotriva Europol și prin care se solicită obținerea de daune interese.

(a se vedea punctul 87)

Trimitere la:

Curte: 18 decembrie 2007, Weißenfels/Parlamentul European, C‑135/06 P, punctele 65, 67 și 68

Tribunalul Funcției Publice: 2 iulie 2009, Giannini/Comisia, F‑49/08, punctele 39-42

7.      Ca urmare a anulării de către instanța Uniunii a unei decizii de concediere, instituția pârâtă este obligată să ia măsurile pe care le presupune executarea hotărârii, plasându‑se, în cazul unei anulări cu efect retroactiv, la data la care a fost adoptată decizia de concediere.

În această privință, în ceea ce privește un reclamant care are un contract pe perioadă determinată, restabilirea situației sale juridice ar trebui, în principiu, să determine instituția să îi plătească diferența dintre cuantumul remunerației la care ar fi avut dreptul dacă ar fi rămas în funcție în cadrul său și remunerația sau indemnizația de șomaj pe care ar fi perceput‑o efectiv, pe de altă parte, între data concedierii și data la care ar fi încetat în mod valabil contractul.

Cu toate acestea, atunci când decizia de concediere a fost anulată deoarece instituția nu a efectuat cu grijă o examinare completă și circumstanțiată a situației de fapt, în orice caz nu se poate exclude ca instituția să aprecieze că poate adopta din nou o decizie de reziliere a contractului reclamantului după o reexaminare completă și circumstanțiată a dosarului, luând în considerare motivele hotărârii de anulare. În plus, din moment ce critica reținută este legată de un viciu de procedură, nu se poate exclude complet ca instituția să dea noii sale decizii un efect retroactiv dacă această retroactivitate ar fi necesară pentru realizarea obiectivului urmărit prin măsura în cauză și dacă nu ar încălca încrederea legitimă a persoanei interesate.

În consecință, instanța Uniunii, care nu poate substitui aprecierea instituției cu propria apreciere, nu o poate obliga pe aceasta la plata salariului reclamantului de la data la care a fost reziliat în mod nejustificat contractul său, în caz contrar prestabilind atitudinea pe care o va adopta instituția.

(a se vedea punctele 89-93)

Trimitere la:

Curte: 30 septembrie 1982, Amylum/Consiliul, 108/81, punctele 4-17

Tribunalul de Primă Instanță: 17 octombrie 1991, de Compte/Parlamentul European, T‑26/89, punctul 66; 2 mai 2006, O2 (Germany)/Comisia, T‑328/03, punctul 48; 9 septembrie 2008, Bayer CropScience și alții/Comisia, T‑75/06, punctul 63; 23 octombrie 2008, People’s Mojahedin Organization of Iran/Consiliul, T‑256/07, punctul 65

Tribunalul Funcției Publice: 5 mai 2009, Simões Dos Santos/OAPI, F‑27/08, punctele 100 și 101