Language of document : ECLI:EU:F:2011:63

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)

25 mai 2011


Cauza F‑74/07 RENV


Stefan Meierhofer

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Recrutare – Concurs general – Nereușita unui candidat la proba orală – Obligația de motivare – Reguli care se aplică lucrărilor unei comisii de evaluare”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Meierhofer solicită, în esență, pe de o parte, anularea deciziei din 10 mai 2007 a comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/26/05 prin care i se aducea la cunoștință nereușita sa la proba orală a respectivului concurs, precum și a deciziei din 19 iunie 2007 prin care i‑a fost respinsă cererea de reexaminare introdusă împotriva deciziei din 10 mai 2007 și, pe de altă parte, o reevaluare a acestei probe și înscrierea sa pe lista de rezervă

Decizia:      Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra acțiunii reclamantului în măsura în care acesta contestă insuficienta motivare a deciziei din 19 iunie 2007. Respinge în rest acțiunea, în parte ca vădit neîntemeiată și în parte ca vădit inadmisibilă. Comisia Europeană suportă două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în cadrul primei proceduri în fața Tribunalului, precum și propriile cheltuieli de judecată aferente primei proceduri în fața Tribunalului, procedurii în fața Tribunalului Uniunii Europene și prezentei proceduri. Reclamantul suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată aferente primei proceduri în fața Tribunalului, precum și, în totalitate, propriile cheltuieli aferente procedurii în fața Tribunalului Uniunii Europene și prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Acțiune – Termene – Redeschidere – Condiție – Fapt nou – Hotărâre prin care se constată încălcarea statutului printr‑o decizie administrativă cu aplicabilitate generală – Inexistența unui fapt nou în privința persoanelor care nu și‑au exercitat dreptul la acțiune

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Concurs – Decizie de neînscriere pe lista de candidați eligibili – Obligația de motivare – Insuficiența motivării – Regularizare în cursul procedurii contencioase – Condiții

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf; anexa III, art. 6)

3.      Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Componență – Calificarea membrilor pentru aprecierea obiectivă a probelor orale

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 3)

4.      Funcționari – Concurs – Examinarea candidaturilor – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Control jurisdicțional – Limite

1.      Efectele juridice ale unei hotărâri de anulare a unui act emis de o instituție privesc numai părțile în litigiu și persoanele vizate în mod direct de actul anulat. Numai în privința acestor persoane o hotărâre poate să constituie un fapt nou și poate să redeschidă termenul de contestare a acestui act. De asemenea, este cert că constatarea, printr‑o hotărâre a unei instanțe a Uniunii, că o decizie administrativă cu aplicabilitate generală încalcă statutul nu poate constitui, în raport cu persoanele care au omis să valorifice în timp util posibilitatea de introducere a acțiunii care le este oferită, un fapt nou care să justifice formularea unei cereri de reexaminare a deciziilor individuale adoptate în privința lor. O astfel de hotărâre nu anulează decizia administrativă cu aplicabilitate generală în cauză, ci declară numai că unele din dispozițiile sale nu sunt aplicabile într‑un caz concret. Aceste principii se pot aplica în mod analog, în cazul formulării unui motiv nou în cursul procedurii fără respectarea termenelor, atunci când o hotărâre anulează numai deciziile de neînscriere a numelui reclamanților pe lista de rezervă a unui concurs, fără însă a anula și respectivul concurs.

(a se vedea punctele 39-41)

Trimitere la:

Curte: 14 decembrie 1965, Pfloeschner/Comisia, 52/64; 8 martie 1988, Brown/Curtea de Justiție, 125/87, punctul 13; 14 iunie 1988, Muysers și Tülp/Curtea de Conturi, 161/87, punctul 10

Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 1997, Chauvin/Comisia, T‑16/97, punctele 39-45; 9 februarie 2000, Gómez de la Cruz Talegón/Comisia, T‑165/97, punctul 51

Tribunalul Funcției Publice: 11 iunie 2009, Ketselidou/Comisia, F‑81/08, punctele 46 și 47

2.      În ceea ce privește acțiunea unui candidat la un concurs pe bază de dosare și de examene care nu a reușit la proba orală și nu a fost înscris pe lista de rezervă, Comisia și‑a îndeplinit obligația de motivare atunci când a fost furnizat un început de motivare încă înainte de formularea acțiunii, iar, în cursul procedurii, Comisia a prezentat notele intermediare obținute de reclamant la proba orală, care reprezintă informațiile suplimentare solicitate.

(a se vedea punctul 47)

3.      Pentru a fi constituită în conformitate cu dispozițiile din statut și în special cu articolul 3 din anexa III la acesta, comisia de evaluare trebuie să fie compusă astfel încât să garanteze o apreciere obiectivă a performanțelor candidaților la probe în raport cu calitățile lor profesionale. Cerința ca membrii unei comisii de evaluare să cunoască limba în care candidații sunt chemați să susțină proba orală variază în funcție de circumstanțe proprii fiecărui concurs, în funcție de importanța pe care stăpânirea limbii respective o are pentru postul care urmează să fie ocupat și în funcție de scopul probei orale în discuție. De exemplu, în ceea ce privește un concurs general organizat în vederea recrutării de administratori în domeniul administrației publice europene, în care proba orală nu are drept scop examinarea cunoștințelor lingvistice ale candidaților în limba lor principală, ci mai degrabă examinarea capacității de a comunica în această limbă într‑un mediu multicultural, în cadrul probei orale, comisia de evaluare nu trebuie să cuprindă în mod obligatoriu un membru sau un asesor având aceeași limbă principală cu cea a candidaților, deoarece rezolvarea eventualelor probleme de comprehensiune se poate realiza foarte bine făcând apel la interpreți.

În plus, simpla afirmație că președintele comisiei de evaluare nu stăpânea limba principală a candidatului și că nu a făcut apel la interpreți în cursul probei orale nu este suficientă pentru a se considera că, în speță, compunerea comisiei de evaluare nu era corectă, din moment ce reclamantul nu a dovedit că această comisie nu a fost în măsură, din considerente lingvistice, să aprecieze în mod obiectiv calitățile sale profesionale. Pe de altă parte, chiar presupunând că ar fi fost dovedită, împrejurarea că președintele comisiei de evaluare nu stăpânea această limbă nu l‑a dezavantajat pe reclamant în raport cu ceilalți candidați care, la fel ca el, au ales această limbă și s‑au aflat astfel în aceeași situație în raport cu pretinsa necunoaștere a limbii în cauză.

(a se vedea punctele 51, 52 și 54-57)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 22 iunie 1990, Marcopoulos/Curtea de Justiție, T‑32/89 și T‑39/89, punctul 37; 27 iunie 1991, Valverde Mordt/Curtea de Justiție, T‑156/89, punctul 105; 20 mai 2003, Diehl Leistner/Comisia, T‑80/01, punctele 28-31

4.      Atunci când este sesizat cu privire la legalitatea unei decizii de refuz a înscrierii unui candidat pe lista de rezervă, Tribunalul Funcției Publice verifică respectarea normelor de drept aplicabile, adică a normelor, în special a celor de procedură, definite de statut și de anunțul de concurs și a celor care guvernează lucrările comisiei de evaluare, în special obligația de imparțialitate a comisiei de evaluare și asigurarea de aceasta din urmă a egalității de tratament între candidați, precum și lipsa unui abuz de putere. Tribunalul verifică de asemenea dacă conținutul unei probe depășește cadrul indicat în anunțul de concurs sau dacă acest conținut corespunde cu finalitățile probei de concurs. În anumite situații, în care comisia de evaluare nu dispune de o marjă de apreciere, controlul instanței poate avea ca obiect și corectitudinea faptelor pe care s‑a bazat comisia de evaluare pentru a adopta decizia. În schimb, aprecierile făcute de comisia de evaluare a unui concurs în cadrul evaluării cunoștințelor și a aptitudinilor candidaților nu fac obiectul controlului instanței. Pe de altă parte, probele orale sunt cele pentru care comisia de evaluare dispune de marja de apreciere cea mai extinsă. Această constatare nu este valabilă în privința controlului concordanței dintre nota exprimată în cifre și aprecierile scrise ale comisiei de evaluare. Astfel, această concordanță, care garantează egalitatea de tratament a candidaților, este una dintre regulile care guvernează lucrările comisiei de evaluare și a cărei respectare trebuie verificată de instanță. Concordanța dintre nota exprimată în cifre acordată candidatului și aprecierile scrise ale comisiei de evaluare poate face obiectul unui control de către Tribunal al aprecierii prestațiilor candidatului de către comisia de evaluare.

(a se vedea punctele 62-64)

Trimitere la:

Curte: 9 octombrie 1974, Campogrande și alții/Comisia, 112/73, 144/73 și 145/73, punctele 34-53; 8 martie 1988, Sergio și alții/Comisia, 64/86, 71/86-73/86 și 78/86, punctul 22

Tribunalul de Primă Instanță: 21 mai 1996, Kaps/Curtea de Justiție, T‑153/95, punctul 37; 11 februarie 1999, Jiménez/OAPI, T‑200/97, punctele 43-57; 23 ianuarie 2003, Angioli/Comisia, T‑53/00, punctele 91, 93 și 94; 5 martie 2003, Staelen/Parlamentul European, T‑24/01, punctele 47-52; 26 ianuarie 2005, Roccato/Comisia, T‑267/03, punctul 42; 12 martie 2008, Giannini/Comisia, T‑100/04, punctele 277 și 278

Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Coto Moreno/Comisia, F‑127/07, punctul 33; 5 mai 2010, Schopphoven/Comisia, F‑48/09, punctul 26