HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
12 decembrie 2012
Cauza F‑90/11
BS
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Fost funcționar – Asigurări sociale – Articolul 73 du statut – Reglementare privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională – Barem anexat la reglementarea privind asigurarea – Rata AIFP – Interpretarea baremului – Comisie medicală – Mandat – Principiul colegialității”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabilă Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care BS, fost funcționar al Comisiei Europene, solicită, în esență, anularea deciziei din 20 decembrie 2010, prin care autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a încheiat procedura inițiată în temeiul articolului 73 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) stabilind că nu a fost afectată integritatea sa fizică și psihică (denumită în continuare „AIFP”)
Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Expertiză medicală – Refuzul unuia dintre membrii comisiei medicale de a semna raportul – Viciu de formă – Inexistență – Condiții
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementare privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, art. 22 alin. (3)]
2. Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Expertiză medicală – Competența comisiei medicale – Aprecieri de natură juridică – Excludere – Interpretarea baremului de evaluare a afectării integrității fizice și psihice – Admisibilitate
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementare privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, art. 22 alin. (3) și anexa C]
3. Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Aviz medical – Control jurisdicțional – Limite
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementare privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, art. 22 alin. (3)]
4. Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Expertiză medicală – Obligația de motivare care îi revine comisiei medicale – Întindere
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea riscurilor de boală, art. 22 alin. (3)]
5. Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Expertiză medicală – Obligația comisiei medicale de a răspunde la întrebările formulate în mandatul stabilit de autoritatea împuternicită să facă numiri – Întindere – Limite
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea riscurilor de boală, art. 22 alin. (2)]
6. Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Invaliditate – Noțiune – Leziuni de o gravitate suficientă – Includere
(Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea riscurilor de boală, anexa A, art. 73)
1. Raportul comisiei medicale nu este afectat de un viciu de formă numai prin faptul că unul dintre membrii săi a refuzat să îl semneze. Cu toate acestea, pentru a respecta principiul colegialității lucrărilor comisiei medicale, trebuie stabilit dacă membrul care s‑a abținut să semneze raportul a avut ocazia să își prezinte în mod util punctul de vedere în fața celorlalți doi membri ai comisiei.
(a se vedea punctul 38)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 14 septembrie 2010, AE/Comisia, F‑79/09, punctul 56 și jurisprudența citată
2. Articolul 22 alineatul (3) din reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, prevăzută la articolul 73 din statut, limitează competența comisiei medicale la aspectul pur medical al dosarului și îi impune să se declare necompetentă în cazul unui litigiu de natură juridică.
În acest scop, pentru a evalua rata afectării integrității fizice și psihice (AIFP) a persoanelor asigurate, comisia medicală aplică baremul european de evaluare în scopuri medicale în cazul AIFP‑urilor, care figurează în anexa A la reglementarea menționată, precum și în anexa C. Or, în acest scop, comisia medicală trebuie să pună în legătură constatările medicale pe care le face cu categoriile juridice definite în barem și în anexa C, ceea ce presupune că în prealabil a identificat și a delimitat aceste categorii. Astfel, este inerent activității comisiei medicale să efectueze o calificare, în raport cu dispozițiile baremului și ale anexei C pe care o aplică, a constatărilor medicale pe care le‑a realizat. Prin urmare, competența sa nu este exclusă, întrucât aceste operațiuni se înscriu fără îndoială în cadrul aspectului medical al dosarului.
Pe de altă parte, autoritatea împuternicită este cea care, de fapt, va valida sau nu va valida interpretarea baremului și a anexei C reținută de comisia medicală, în vederea calificării constatărilor medicale efectuate de comisia medicală și care va evita orice risc de insecuritate juridică legat de o eventuală variație a interpretării ținând cont de variația inerentă compunerii comisiilor medicale.
(a se vedea punctele 62, 64, 65 și 69)
3. Controlul jurisdicțional nu se poate extinde asupra aprecierilor medicale propriu‑zise, care trebuie considerate definitive atunci când au fost efectuate în condiții legale. În schimb, instanța Uniunii este competentă să examineze dacă un aviz medical conține o motivare care permite să se aprecieze considerațiile pe care se întemeiază concluziile prezentate în acesta și dacă s‑a stabilit o legătură coerentă între constatările medicale pe care le conține și concluziile la care ajunge comisia.
(a se vedea punctul 72)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 27 iunie 2000, Plug/Comisia, T‑47/97, punctul 117
4. Comisia medicală are ca misiune să dea un aviz privind problemele de ordin medical care îi sunt prezentate. Ținând cont de această misiune, obligația de motivare care i se impune presupune numai ca aceasta să explice motivele pentru care, pe baza elementelor de care dispunea, a ajuns la concluziile medicale pe care le‑a reținut în final. Această obligație de motivare nu îi impune să explice pentru ce motive se consideră competentă.
(a se vedea punctul 77)
5. Nu se poate reproșa comisiei medicale că nu răspunde în detaliu la fiecare punct menționat în mandatul care i‑a fost atribuit dacă din documentele din dosar rezultă, pe de altă parte, că aceasta a furnizat autorității împuternicite să facă numiri, prin aprecierile sale medicale, toate elementele necesare pentru adoptarea deciziei. Astfel, deși dispozițiile articolului 22 alineatul (2) din Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională prevăd că instituția stabilește mandatul pe care îl încredințează apoi comisiei medicale, aceste dispoziții nu prevăd expres că comisia medicală este obligată să răspundă la fiecare dintre întrebările pe care le conține mandatul menționat.
În această privință, comisia medicală este învestită prin reglementarea privind asigurarea cu o misiune extinsă, care constă în furnizarea către autoritatea împuternicită să facă numiri a tuturor aprecierilor medicale necesare adoptării deciziei privind stabilirea ratei de afectare a integrității fizice și psihice. În plus, în cadrul misiunii care îi este conferită de reglementarea privind asigurarea, comisiei medicale îi revine sarcina de a se pronunța asupra problemelor medicale cu deplină obiectivitate și independență, ceea ce implică o deplină libertate de apreciere. Într‑adevăr, atunci când primește raportul comisiei medicale al cărei mandat l‑a stabilit, autoritatea împuternicită să facă numiri poate, printr‑un mandat complementar, să detalieze întrebările sale sau să formuleze noi întrebări pentru a obține toate aprecierile dorite și, în acest caz, comisia medicală este obligată să răspundă, în mod clar și precis, la întrebările adresate de autoritatea menționată. Însă, chiar în lipsa unei întrebări referitoare la un punct precis din mandat, comisia medicală are dreptul să comunice autorității împuternicite să facă numiri constatări medicale suplimentare care pot aduce clarificări deciziei sale.
(a se vedea punctele 80-85)
Trimitere la:
Curte: 19 ianuarie 1988, Biedermann/Curtea de Conturi, 2/87, punctul 19
Tribunalul de Primă Instanță: 9 iulie 1997, S/Curtea de Justiție, T‑4/96, punctele 41, 42 și 44
6. Trebuie considerată invalidă, în sensul articolului 73 din statut, persoana care, în urma unui accident sau a unei boli profesionale, nu mai are capacitatea, totală sau parțială, de a duce o viață activă normală. Ar fi, așadar, contrar finalității articolului 73 din statut, care urmărește în mod precis acoperirea riscului unei astfel de invalidități, să se interpreteze articolul 73 din baremul european de evaluare în scopuri medicale privind afectarea integrității fizice și psihice, care figurează în anexa A la reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, în sensul că orice leziune cutanată, indiferent de gravitatea sa, ar putea determina o rată de afectare a integrității fizice și psihice de cel puțin 5 %. În consecință, numai leziunile de o gravitate suficientă pot fi luate în considerare.
(a se vedea punctul 91)
Trimitere la:
Curte: 2 octombrie 1979, B./Comisia, 152/77, punctul 10