ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

30 aprilie 2009

Cauza F‑30/07

Lidia Noworyta

împotriva

Parlamentului European

„Nepronunțarea asupra fondului”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Noworyta solicită anularea deciziei Parlamentului European din 28 aprilie 2006 prin care se respinge propunerea superiorului său ierarhic din 20 octombrie 2005 și prin care se refuză acordarea în favoarea reclamantei a indemnizației forfetare pentru ore suplimentare, în sensul articolului 3 din anexa VI la statut; alternativ față de plata acestei indemnizații, reclamanta solicită plata oricărei alte indemnizații, fie în temeiul articolului 56a, fie al articolului 56b din statut

Decizia: Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei F‑30/07, Noworyta/Parlamentul European, care este radiată din registrul Tribunalului. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

Procedură — Reclamant a cărui cerere a fost soluționată favorabil după introducerea acțiunii

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 75)

Instanța comunitară are dreptul de a aprecia, în funcție de împrejurările fiecărei spețe, dacă o bună administrare a justiției justifică respingerea pe fond a unei acțiuni în anulare sau, prin analogie, constatarea că o acțiune a rămas fără obiect și că, prin urmare, nu este necesar să se pronunțe asupra temeiniciei, fără a fi statuat în prealabil asupra excepției de inadmisibilitate invocate de pârât.

Aceasta este situația atunci când Tribunalul s‑a pronunțat deja asupra fondului, într‑o primă cauză, în favoarea reclamantului din cauza cu care a fost sesizat și atunci când în ședință, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal în cadrul unei a doua cauze, părțile au declarat că, dacă acțiunea din prima cauză ar fi considerată admisibilă și Tribunalul s‑ar pronunța asupra fondului, nu ar fi necesar să se pronunțe asupra fondului celei de a doua cauze.

(a se vedea punctele 5-8)

Trimitere la:

Curte: 26 februarie 2002, Consiliul/Boehringer, C‑23/00 P, Rec., p. I‑1873, punctele 51 și 52; 23 martie 2004, Franța/Comisia, C‑233/02, Rec., p. I‑2759, punctul 26

Tribunalul de Primă Instanță: 15 iunie 2005, Regione autonoma della Sardegna/Comisia, T‑171/02, Rec., p. II‑2123, punctul 155

Tribunalul Funcției Publice: 8 aprilie 2008, Bordini/Comisia, F‑134/06, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 56; 28 aprilie 2009, Balieu‑Steinmetz și Noworyta/Parlamentul European, F‑115/07, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000