HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

2 decembrie 2008

Cauza F‑15/07

K

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Boală profesională – Hărțuire morală – Cerere de despăgubiri”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care K solicită, în esență, obligarea Parlamentului European la repararea prejudiciului moral și material pe care l‑ar fi suferit în urma hărțuirii morale la care ar fi fost supusă între anii 1993 și 2001 în cadrul funcțiilor sale

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Hărțuire morală – Noțiune

2.      Funcționari – Hărțuire morală – Noțiune

3.      Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Indemnizație forfetară în temeiul regimului statutar – Cerere de acordare a unei indemnizații complementare în temeiul dreptului comun

(Statutul funcționarilor, art. 73)

1.      Înainte de intrarea în vigoare a articolului 12a din statut, inclus în acesta prin Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a statutului, hărțuirea morală era definită drept o conduită care viza, în mod obiectiv, să discrediteze un funcționar sau să degradeze în mod intenționat condițiile sale de muncă.

(a se vedea punctul 37)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 16 mai 2006, Magone/Comisia, T‑73/05, RecFP, p. I‑A‑2‑107 și II‑A‑2‑485, punctul 79

2.      Nu poate constitui dovada că un funcționar a fost expus la o hărțuire morală numai împrejurarea că i‑au fost retrase atribuțiile de formare pe care le avea. În plus, nu poate fi considerat un indiciu al hățuirii morale faptul că superiorul său ierarhic, după ce a primit plângeri privind calitatea muncii persoanei interesate, a solicitat unui coleg să îi furnizeze exemple ale unor lucrări necorespunzătoare efectuate de partea interesată pentru a verifica temeinicia plângerilor. De asemenea, notele și aprecierile, chiar negative, cuprinse într‑un raport de evaluare nu pot fi, în sine, considerate indicii ale faptului că raportul ar fi fost întocmit în scopul hărțuirii morale.

(a se vedea punctele 38 și 39)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Magone/Comisia, citată anterior, punctul 80

3.      În caz de accident sau de boală profesională, funcționarii au dreptul să solicite o indemnizație complementară prestațiilor primite în temeiul articolului 73 din statut, atunci când instituția este responsabilă pentru accident sau pentru boala profesională potrivit dreptului comun și când prestațiile statutare nu sunt suficiente pentru a asigura repararea integrală a prejudiciului suferit.

Presupunând că o greșeală a unei instituții a fost la originea accidentului sau a bolii profesionale a părții interesate, aceasta trebuie să dovedească că, în fapt, capitalul care i‑a fost vărsat în temeiul articolului 73 alineatul (2) litera (c) din statut nu a asigurat repararea prejudiciului moral suferit în urma acestui accident sau a acestei boli. Deși, în această privință, partea interesată pretinde că, prin capitalul respectiv, nu au fost reparate decât consecințele incapacității sale de a exercita o activitate profesională până în anul în cursul căruia ar fi trebuit să se pensioneze dacă nu ar fi făcut obiectul unei pensionări anticipate din motive de invaliditate, acest argument nu poate fi primit, întrucât procedura prevăzută la articolul 73 din statut vizează repararea printr‑o indemnizație forfetară atât a prejudiciului material, cât și a prejudiciului moral care rezultă dintr‑o boală profesională.

(a se vedea punctele 33 și 43)

Trimitere la:

Curte: 8 octombrie 1986, Leussink/Comisia, 169/83 și 136/84, Rec., p. I‑2801, punctele 10-14; 9 septembrie 1999, Lucaccioni/Comisia, C‑257/98 P, Rec., p. I‑5251, punctele 19-22

Tribunalul Funcției Publice: 2 mai 2007, Giraudy/Comisia, F‑23/05, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 198