ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
21 noiembrie 2007
Cauza F‑98/07 R
Nicole Petrilli
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Măsuri provizorii – Cerere de suspendare a executării și de măsuri provizorii – Urgență – Lipsă”
Obiectul: Cerere formulată în temeiul articolelor 242 CE, 243 CE, 157 EA și 158 EA, prin care doamna Petrilli solicită, pe de o parte, suspendarea executării deciziei Comisiei din 20 iulie 2007 de respingere a cererii sale formulate în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut, prin care urmărea prelungirea contractului său de agent contractual, și, pe de altă parte, dispunerea de măsuri provizorii
Decizia: Respinge cererea de măsuri provizorii. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Sumarul ordonanței
1. Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de acordare – Fumus boni juris – Urgență – Caracter cumulativ
[art. 242 CE și 243 CE; Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 104 alin. (2)]
2. Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de acordare – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil
[art. 242 CE și 243 CE; Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 104 alin. (2)]
3. Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de acordare – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil
[art. 242 CE și 243 CE; Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 104 alin. (2)]
1. Condițiile de dispunere a măsurilor provizorii referitoare la urgență și la fumus boni juris sunt cumulative, astfel că o cerere de măsuri provizorii trebuie respinsă din moment ce lipsește una dintre cele două condiții.
În cadrul acestei examinări de ansamblu, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dispune de o largă putere de apreciere și este liber să stabilească, ținând cont de particularitățile speței, modul în care aceste condiții diferite trebuie să fie verificate, precum și ordinea acestei examinări, din moment ce nicio normă de drept comunitar nu îi impune un plan de analiză prestabilit în cadrul căreia trebuie apreciată necesitatea de a dispune măsuri provizorii.
(a se vedea punctele 19 și 20)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 9 august 2001, De Nicola/BEI, T‑120/01 R, RecFP, p. I‑A‑171 și II‑783, punctele 12 și 13
2. Scopul procedurii privind măsurile provizorii nu este de a asigura repararea unui prejudiciu, ci de a garanta deplina eficacitate a hotărârii pe fond. În vederea atingerii acestui obiectiv, se impune ca măsurile solicitate să fie urgente, în sensul că este necesar, pentru a evita prejudicierea gravă și ireparabilă a intereselor reclamantului, ca acestea să fie pronunțate și să își producă efectele înainte de hotărârea din acțiunea principală. Este în sarcina părții care solicită dispunerea de măsuri provizorii să facă dovada că nu poate aștepta finalizarea procedurii principale fără să fie nevoită să suporte un prejudiciu de această natură.
(a se vedea punctele 29 și 33)
Trimitere la:
Curte: 25 martie 1999, Willeme/Comisia, C‑65/99 P(R), Rec., p. I‑1857, punctul 62
Tribunalul de Primă Instanță: 10 septembrie 1999, Elkaïm și Mazuel/Comisia, T‑173/99 R, RecFP, p. I‑A‑155 și II‑811, punctul 25; 19 decembrie 2002, Esch-Leonhardt și alții/BCE, T‑320/02 R, RecFP, p. I‑A‑325 și II‑1555, punctul 27
3. Pierderea unei șanse de a ocupa un post vacant în cadrul unei instituții comunitare constituie un prejudiciu de natură materială, iar nu morală.
Or, un prejudiciu de natură pur pecuniară nu poate fi privit în principiu ca ireparabil și nici ca fiind dificil de reparat, din moment ce poate face obiectul unei compensări financiare ulterioare.
(a se vedea punctele 35 și 36)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 30 noiembrie 1993, D./Comisia, T‑549/93 R, Rec., p. II‑1347, punctul 45; 6 iunie 2006, Girardot/Comisia, T‑10/02, RecFP, p. I‑A‑2‑129 și II‑A‑2‑609, punctul 56 și jurisprudența citată