HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

2 decembrie 2008

Cauza F‑131/07

Barbora Baniel‑Kubinova și alții

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică — Agenți temporari și agenți auxiliari numiți funcționari aflați în perioada de probă — Articolul 10 din anexa VII la statut — Dreptul la diurnă după primirea unei părți din indemnizația de instalare”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Baniel‑Kubinova și alți 13 funcționari ai Parlamentului European solicită anularea deciziilor Parlamentului European de a nu li se acorda diurna prevăzută la articolul 10 din anexa VII la Statutul funcționarilor

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Rambursarea cheltuielilor — Indemnizație de instalare — Agenți temporari

[Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 5 alin. (1); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 24]

2.      Funcționari — Rambursarea cheltuielilor — Diurnă — Condiții de acordare — Funcționar aflat în perioada de probă care a primit indemnizația de instalare în calitate de agent temporar — Excludere

[Statutul funcționarilor, art. 71; anexa VII, art. 5 și 10; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 24 alin. (1)]

1.      Legiuitorul comunitar prevede, la articolul 24 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, plata indemnizației de instalare către agenții temporari pornind de la premisa că, chiar în lipsa siguranței locului de muncă pe care o au funcționarii titulari, agenții temporari a căror perioadă de serviciu previzibilă este de cel puțin un an pot dori să se integreze la locul de repartizare în mod permanent și durabil. Indemnizația de instalare este plătită agenților temporari tocmai pentru ca aceștia să facă față cheltuielilor ce decurg din efortul depus în vederea unei asemenea instalări, cel puțin în mod parțial în cazul în care perioada de serviciu previzibilă este mai mică de trei ani.

(a se vedea punctul 20)

2.      Simpla comparație dintre articolul 5 și articolul 10 din anexa VII la statut se opune faptului ca o persoană care a primit indemnizația de instalare în calitate de agent temporar în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți să poată revendica ulterior, la numirea sa în calitate de funcționar aflat în perioada de probă, beneficiul diurnei, și aceasta independent de o schimbare de regim statutar. Astfel, în măsura în care acordarea indemnizației de instalare este condiționată de deplasarea domiciliului către locul de repartizare al persoanei în cauză, aceasta nu va putea susține în mod valabil, ulterior, în vederea obținerii unui alt avantaj financiar precum diurna, că instalarea sa la locul de repartizare este provizorie, spre deosebire de un „veritabil” domiciliu aflat în țara sa de origine.

În măsura în care persoana în cauză, pentru a obține indemnizația de instalare, a făcut o declarație pe proprie răspundere pentru a demonstra că domiciliul său se află la locul de repartizare, anexând la această declarație documentele justificative necesare, administrația are dreptul, pentru motive legate de raporturile bazate pe încredere care trebuie să existe între o instituție și funcționarii săi, precum și pentru motive de gestiune administrativă sănătoasă, să nu procedeze la reexaminarea problemei referitoare la domiciliul persoanei respective atunci când aceasta solicită acordarea diurnei.

(a se vedea punctele 27 și 30)