HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
13 noiembrie 2008
Cauza F‑90/07
Amadou Traore
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică — Funcționari — Anunț pentru ocuparea unui post vacant — Respingerea candidaturii reclamantului — Schimbare a repartizării — Interesul serviciului”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Traore solicită anularea, în primul rând, a deciziei directorului serviciului extern din cadrul Direcției Generale Relații externe a Comisiei din 19 ianuarie 2007 prin care i s‑a respins candidatura pentru postul de însărcinat cu afaceri ad interim la Delegația Comisiei în Togo, în al doilea rând, a deciziei directorului Direcției de resurse a Oficiului de Cooperare — EuropeAid, din 12 decembrie 2006 prin care i s‑a respins candidatura pentru postul de șef de operațiuni al Delegației Comisiei în Tanzania și, în al treilea rând, a deciziilor de numire a domnilor M. și S. în posturile respective, precum și obligarea Comisiei la plata de daune interese, evaluate la 3 500 de euro, pentru prejudiciile morale și materiale pe care pretinde că le‑a suferit
Decizia: Anulează decizia directorului de resurse al Oficiului de Cooperare — EuropeAid al Comisiei Comunităților Europene din 12 decembrie 2006 de respingere a candidaturii reclamantului pentru postul de șef de operațiuni al Delegației Comisiei în Tanzania și decizia de numire a domnului S. în postul respectiv. Respinge celelalte capete de cerere. Reclamantul suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată. Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile efectuate de reclamant.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Post vacant — Renunțarea autorității împuternicite să facă numiri la o procedură de ocupare a unui post declarat vacant în favoarea unei schimbări a repartizării unui funcționar împreună cu postul său
(Statutul funcționarilor, art. 4 și 29)
2. Funcționari — Organizarea serviciilor — Determinarea nivelului unui post care urmează să fie ocupat
[Statutul funcționarilor, art. 7 alineatul (1); anexa I, secțiunea A]
3. Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubiri — Anularea actului ilegal atacat — Reparație adecvată a prejudiciului moral
(Statutul funcționarilor, art. 91)
1. Chiar dacă autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere în această privință, ea ar putea să renunțe la o procedură de ocupare a unui post declarat vacant și să ia o măsură de schimbare a repartizării unui funcționar împreună cu postul său, care nu este supusă dispozițiilor articolelor 4 și 29 din statut numai pentru motive obiective întemeiate pe interesul serviciului, pe care are obligația să le explice.
(a se vedea punctele 49 și 50)
Trimitere la:
Curte: 9 februarie 1984, Kohler/Curtea de Conturi, 316/82 și 40/83, Rec., p. 641, punctul 22
Tribunalul de Primă Instanță: 6 iulie 1993, Rasmussen/Comisia, T‑32/92, Rec., p. II‑765, punctul 37; 27 noiembrie 2003, Bories și alții/Comisia, T‑331/00 și T‑115/01, RecFP, p. I‑A‑309 și II‑1479, punctele 150-153
2. Cu excepția funcției de șef de unitate, în legătură cu care statutul conține, în anexa I secțiunea A, norme specifice în materia determinării nivelului postului care urmează să fie ocupat, din principiile generale de drept care reglementează organizarea funcției publice comunitare rezultă că nivelul unui post care urmează să fie ocupat trebuie stabilit în funcție de atribuțiile conferite funcției în cauză și de interesul serviciului. Articolul 7 alineatul (1) din statut enunță în mod expres această ultimă cerință.
(a se vedea punctul 83)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 17 mai 1995, Kratz/Comisia, T‑10/94, Rec., p. II‑1455, punctele 56-60; 16 octombrie 1996, Capitanio/Comisia, T‑36/94, RecFP, p. I‑A‑449 și II‑1279, punctul 57; 16 octombrie 1996, Benecos/Comisia, T‑37/94, RecFP, p. I‑A‑461 și II‑1301, punctul 56; 19 februarie 1998, Campogrande/Comisia, T‑3/97, RecFP, p. I‑A‑89 și II‑215, punctul 30
Tribunalul Funcției Publice: 14 decembrie 2006, Economidis/Comisia, F‑122/05, RecFP, p. I‑A‑1-179 și II‑A‑1‑725
3. Cu excepția unor circumstanțe particulare, anularea deciziei atacate de un funcționar constituie, ea însăși, o reparație adecvată și, în principiu, suficientă a prejudiciului moral pe care l‑ar fi putut suferi acest funcționar.
(a se vedea punctul 114)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 27 februarie 1992, Plug/Comisia, T‑165/89, Rec., p. II‑367, punctul 118; 28 septembrie 1999, Hautem/BEI, T‑140/97, RecFP, p. I‑A‑171 și II‑897, punctul 82; 11 septembrie 2002, Willeme/Comisia, T‑89/01, RecFP, p. I‑A‑153 și II‑803, punctul 97