ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)
10 iulie 2014
Cauza F‑22/13
Mátyás Tamás Mészáros
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Concurs – Anunțul de concurs EPSO/AD/207/11 – Candidat care a reușit la concurs înscris pe lista de rezervă – Verificarea de către AIPN a condițiilor de participare la un concurs de gradul AD 7 – Experiență profesională cu o durată inferioară duratei minime cerute – Eroare vădită de apreciere a comisiei de evaluare – Retragerea de către AIPN a ofertei de angajare – Competență nediscreționară a AIPN”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, potrivit căruia domnul Mészáros solicită anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din cadrul Comisiei Europene (denumită în continuare „AIPN”) din 26 septembrie 2012, prin care refuză recrutarea sa de către serviciul statistic al Uniunii Europene (Eurostat) pe baza listei de rezervă a concursului EPSO/AD/207/11 și prin care îl informează cu privire la intenția sa de a solicita să se introducă o observație în baza de date a Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO), privind informarea instituțiilor Uniunii Europene că nu îndeplinea condiția duratei minime de experiență profesională impusă de acest concurs pentru a putea fi recrutat ca administrator (AD) în gradul AD 7 pe baza concursului respectiv
Decizia: Respinge acțiunea ca vădit nefondată. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul Mészáros.
Sumarul ordonanței
1. Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Întocmirea listei de rezervă – Controlul legalității de către autoritatea împuternicită să facă numiri – Constatarea unei erori vădite de apreciere – Consecință – Refuzul numirii unui candidat care a reușit la concurs
(Statutul funcționarilor, art. 30, și anexa III, art. 5)
2. Funcționari – Concurs – Concurs pe bază de dosare și de examene – Condiții de admitere – Experiență profesională – Noțiune – Perioade de studii – Excludere – Activități exercitate în temeiul unui statut de lucrător independent sau al unei profesii liberale – Includere – Condiție
(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 5)
3. Funcționari – Concurs – Condiții de admitere – Stabilire prin anunțul de concurs – Cerința unei experiențe profesionale cu o durată minimă – Cerință care trebuie interpretată în sensul că se referă la o experiență corespunzătoare, în ceea ce privește timpul de lucru, unei activități cu normă întreagă
[Statutul funcționarilor, art. 5 alin. (3)]
4. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Ofertă de muncă – Act pregătitor – Excludere
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
5. Funcționari – Concurs – Organizare – Două concursuri distincte, dar conexe, privind recrutarea în grade diferite – Posibilitatea de a realoca un candidat care a reușit la un concurs de grad superior la concursul de grad inferior fără a fi promovat probele acestuia din urmă – Excludere
[Statutul funcționarilor, art. 31 alin. (1)]
1. Deși autoritatea împuternicită să facă numiri nu dispune de competența de a anula sau de a modifica o decizie luată de comisia de evaluare a unui concurs, aceasta este totuși obligată, în exercitarea propriilor competențe, să ia decizii care nu sunt afectate de nelegalitate. Așadar, ea nu poate fi ținută de o decizie a comisiei de evaluare a cărei nelegalitate poate să afecteze, pe cale de consecință, propriile decizii. De aceea, autoritatea amintită are obligația de a verifica, înainte de a numi o persoană ca funcționar, dacă aceasta îndeplinește condițiile cerute în acest scop. În cazul în care comisia de evaluare admite în mod eronat participarea unui candidat la concurs și îl înscrie ulterior în lista de rezervă, autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să refuze numirea acestui candidat printr‑o decizie motivată, care să permită instanței Uniunii să îi aprecieze temeinicia.
În consecință, în cadrul controlului pe care îl efectuează cu privire la legalitatea deciziilor unei comisii de evaluare, autoritatea respectivă trebuie să se limiteze la a verifica dacă exercitarea de către comisia de evaluare a puterii sale de apreciere nu a fost afectată de o eroare vădită. Astfel, în cazul în care aceasta apreciază că admiterea la concurs a unui candidat este nelegală, autoritatea trebuie să refuze numirea în calitate de funcționar stagiar a persoanei al cărei nume figurează pe lista de rezervă a unui concurs ca rezultat al unei erori vădite de apreciere, fără a dispune însă de posibilitatea de a solicita comisiei de evaluare să modifice lista respectivă, întrucât acest lucru ar constitui o imixtiune a administrației în lucrările unei comisii de evaluare, incompatibilă cu independența acesteia.
Pe de altă parte, o eroare poate fi calificată drept vădită doar atunci când poate fi cu ușurință identificată utilizând unul dintre criteriile pe care legiuitorul le‑a stabilit pentru exercitarea de către administrație a puterii sale largi de apreciere. În consecință, pentru a stabili dacă în aprecierea faptelor a fost săvârșită o eroare vădită, care este de natură să justifice anularea unei decizii, este necesar a se dovedi că aprecierile reținute în decizia în litigiu nu sunt plauzibile. Cu alte cuvinte, nu se poate vorbi despre o eroare vădită dacă aprecierea contestată poate fi considerată adevărată sau valabilă.
(a se vedea punctele 48-50 și 52)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea Schwiering/Curtea de Conturi, 142/85, EU:C:1986:405, punctele 19 și 20, Hotărârea Parlamentul/Hanning, C‑345/90 P, EU:C:1992:79, punctul 22
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Luxem/Comisia, T‑306/04, EU:T:2005:326, punctele 22 și 24
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Pascual-García/Comisia, F‑145/06, EU:F:2008:65, punctul 55, și Hotărârea Eklund/Comisia, F‑57/11, EU:F:2012:145, punctele 49-51
2. Dacă anunțul de concurs nu dispune altfel, perioadele de studii nu constituie perioade care pot fi luate în considerare ca experiență profesională dobândită după obținerea diplomei, și aceasta indiferent care este nivelul studiilor menționate, dat fiind că studiile conduc la dobândirea unor cunoștințe, iar nu a unor competențe.
Este adevărat că perioadele în care candidatul a urmat studii în paralel cu o activitate profesională pot fi luate în considerare, dar, în această situație, trebuie să se arate că ceea ce contează ca experiență profesională este activitatea profesională desfășurată, fără ca studiile urmate în același timp, în mod marginal și accesoriu, să împiedice luarea în considerare a acestor prestații profesionale.
Pe de altă parte, în ceea ce privește activitățile desfășurate în temeiul unui statut de lucrător independent sau în cadrul unei profesii liberale, o simplă trimitere la publicații cu caracter academic nu este nicidecum de natură să demonstreze cu adevărat existența acestei experiențe profesionale. Pentru astfel de activități profesionale nesalariate, pot fi admise ca probe facturi sau bonuri de comandă în care sunt prezentate în detaliu atribuțiile exercitate sau orice alt document justificativ oficial relevant.
(a se vedea punctele 57-59)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Wolf/Comisia, T‑101/96, EU:T:1997:171, punctul 71
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Pascual-García/Comisia, EU:F:2008:65, punctul 66, și Hotărârea Eklund/Comisia, EU:F:2012:145, punctul 54
3. În cadrul aprecierii experienței profesionale a unui candidat în raport cu durata minimă stabilită prin anunțul de concurs ca o condiție de admitere la concurs, comisia de evaluare din cadrul unui concurs este determinată să analizeze o perioadă efectuată cu fracțiune de normă la un angajator numai în termeni de muncă efectivă cu normă întreagă.
(a se vedea punctul 64)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Giulietti/Comisia, T‑293/03, EU:T:2006:37, punctul 71
Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța Klopfer/Comisia, F‑118/05, EU:F:2006:137, punctul 35
4. O ofertă de muncă adresată unui candidat în vederea numirii sale ca funcționar stagiar constituie un act pregătitor, respectiv o declarație de intenție, însoțită, dacă este cazul, de o cerere de informații, și, prin urmare, nu creează drepturi.
(a se vedea punctul 73)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Eklund/Comisia, EU:F:2012:145, punctul 66
5. În ceea ce privește două concursuri desfășurate în paralel privind recrutarea în grade diferite, conținutul probelor organizate la centrul de evaluare al Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) depinde în mod obligatoriu de gradul pentru care candidatul se prezintă, astfel încât nu se poate afirma, fără a încălca principiul egalității de tratament, că un candidat care a reușit la probele unui concurs privind recrutarea de funcționari cu un grad superior ar fi reușit în mod obligatoriu la probele unui alt concurs privind recrutarea de funcționari cu un grad inferior. În aceste condiții, realocarea unui candidat de la un concurs la altul se poate efectua în mod legal numai anterior desfășurării probelor corespunzătoare concursului la care candidatul este realocat. Prin urmare, administrația nu săvârșește o eroare de drept atunci când consideră că un candidat care a reușit la probele concursului de grad AD 7 nu poate fi realocat automat la concursul de grad AD 5, chiar dacă acest concurs corespunde unui grad inferior, în măsura în care un astfel de candidat nu a promovat efectiv probele corespunzătoare concursului de grad AD 5.
(a se vedea punctul 76)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Demeneix/Comisia, F‑96/12, EU:F:2013:52, punctul 64