HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
22 noiembrie 2007
Cauza F‑109/06
Daniel Dittert
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Puncte de prioritate – Dosar personal incomplet – Omiterea punctelor de prioritate din dosarul informatic de promovare numit «Sysper 2» – Incident tehnic – Comitetul de promovare A* – Atribuirea unui număr de puncte inferior propunerii superiorilor ierarhici”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care domnul Dittert solicită anularea deciziei Comisiei de a i se atribui un număr de puncte de prioritate insuficient pentru a permite promovarea sa în cadrul exercițiului de promovare 2005 și a deciziei de a nu îl promova în temeiul exercițiului de promovare, precum și a deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 6 iunie 2006 prin care se respinge reclamația sa
Decizia: Anulează decizia Comisiei prin care i se atribuie reclamantului un număr de puncte de prioritate insuficient pentru a fi promovat în cadrul exercițiului de promovare 2005. Anulează decizia Comisiei prin care este adoptată lista funcționarilor promovați în cadrul exercițiului de promovare 2005, publicată în Informații Administrative nr. 85-2005 din 23 noiembrie 2005, în măsura în care aceasta nu conține numele reclamantului. Comisia suportă cheltuielile de judecată ale reclamantului, precum și propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiuni – Act care lezează – Sistem de promovare instituit de Comisie – Încheierea exercițiului de promovare printr‑un act care include o decizie de întocmire a listei funcționarilor promovați și o decizie prin care se stabilesc punctele atribuite funcționarilor – Decizii autonome care pot fi supuse unor căi de atac distincte sau unei căi de atac unice
(Statutul funcționarilor, art. 45, 90 și 91)
2. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor
(Statutul funcționarilor, art. 45)
1. În sistemul de promovare instituit de Comisie printr‑o reglementare internă, în cadrul căruia actul final prin care se încheie exercițiul de promovare este de natură complexă, în sensul că include două decizii distincte, și anume decizia autorității împuternicite să facă numiri prin care se întocmește lista funcționarilor promovați și cea a autorității menționate prin care se stabilește numărul total de puncte ale funcționarilor, pe baza căreia se întemeiază prima decizie, această decizie care determină numărul total de puncte constituie un act autonom care, în sine, poate face obiectul unei reclamații și, dacă este cazul, al unei acțiuni în justiție în cadrul căilor de atac prevăzute de statut.
Cu toate acestea, un funcționar nepromovat din cauza atribuirii, pretins nejustificate, a unui număr de puncte insuficient pentru atingerea pragului de promovare își va putea îndrepta acțiunea atât împotriva deciziei autorității împuternicite să facă numiri în legătură cu stabilirea numărului total de puncte, cât și împotriva celei de întocmire a listei funcționarilor promovați. Chiar dacă aceste acte pot fi distincte din punct de vedere juridic și pot face obiectul unor concluzii în anulare distincte, este cert că, în realitate, acestea sunt strâns legate în cazul unui refuz de promovare, acesta din urmă fiind în mod necesar legat de numărul total de puncte atribuite funcționarului în raport cu pragul de promovare.
(a se vedea punctele 32 și 33)
2. În cadrul sistemului de promovare instituit de Comisie, constituie un viciu de procedură care afectează desfășurarea corectă a unui exercițiu de promovare omisiunea, în urma unei erori tehnice, a numelui unui funcționar în lista de promovare a direcției generale a acestuia întocmită prin metode informatice și utilizată de directorul general în scopul atribuirii punctelor de prioritate ale direcției generale către funcționarii săi. Cu toate acestea, pentru ca acest viciu de procedură să poată avea ca efect anularea deciziei, efectuată ulterior pentru a înlătura acest viciu, de a atribui persoanei interesate punctele de prioritate, însă în număr insuficient pentru a‑i asigura promovarea, și a deciziei prin care se adoptă lista funcționarilor promovați, trebuie să se dovedească faptul că, în lipsa acestei nereguli în desfășurarea procedurii, deciziile menționate ar fi putut avea un conținut diferit.
Aceasta este situația în lipsa luării în considerare a cazului persoanei interesate cu ocazia stabilirii intențiilor formale ale directorului general al direcției sale generale în materie de atribuire a punctelor de prioritate, stabilire care constituie o etapă crucială în procedura de promovare, fără ca această neregulă să fi fost corectată în mod suficient din punct de vedere juridic, deși ar fi fost posibil, prin atribuirea ulterioară a unui număr adecvat de puncte de prioritate de către comitetul de promovare. Astfel, o asemenea neregulă este de natură să lezeze interesele funcționarului vizat și să vicieze procedura de promovare.
(a se vedea punctele 91-95 și 102)
Trimitere la:
Curte: 23 aprilie 1986, Bernardi/Parlamentul European, 150/84, Rec., p. 1375, punctul 28
Tribunalul de Primă Instanță: 23 noiembrie 1995, Benecos/Comisia, T‑64/94, RecFP, p. I‑A‑257 și II-769, punctul 80; 9 martie 1999, Hubert/Comisia, T‑212/97, RecFP, p. I‑A‑41 și II‑185, punctul 53; 13 iulie 2000, Hendrickx/Comisia, T‑87/99, RecFP, p. I‑A‑147 și II-679, punctul 64