HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
11 septembrie 2008
Cauza F‑135/07
Daniele Smadja
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Numire – Încadrare în treaptă – Nouă numire a reclamantei în același post după anularea primei numiri printr‑o hotărâre a Tribunalului de Primă Instanță – Principiul proporționalității – Principiul protecției încrederii legitime − Obligația de solicitudine”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care doamna Smadja solicită, printre altele, anularea deciziei Comisiei din 21 decembrie 2006 prin care este încadrată în gradul A*15 treapta 1, cu vechime în treaptă de la 1 noiembrie 2005, după noua sa numire la 15 noiembrie 2005 în calitate de director al Direcției B – Relații multilaterale și drepturile omului din cadrul Direcției Generale Relații Externe, în urma anulării primei sale numiri în același post prin Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 29 noiembrie 2005, Napoli Buzzanca/Comisia (T‑218/02, RecFP, p. I‑A‑267 și II‑1221)
Decizia: Anulează decizia Comisiei din 21 decembrie 2006 de stabilire a încadrării reclamantei în gradul A*15 treapta 1, cu o vechime în treaptă de la 1 noiembrie 2005. Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Sumarul hotărârii
Funcționari – Acțiune – Hotărâre de anulare – Efecte – Anularea, pentru lipsa motivării, a respingerii unei candidaturi și a numirii candidatului selectat – Noua numire a acestuia ulterior motivării respingerii
(art. 233 CE)
Atunci când administrația execută o hotărâre de anulare, aceasta este obligată, respectând totodată autoritatea de lucru judecat, să se conformeze principiilor de drept comunitar, în special principiului proporționalității și principiului protecției încrederii legitime, precum și obligației de solicitudine, care implică, printre altele, ca autoritatea competentă să ia în considerare toate elementele care pot determina decizia sa și ca aceasta să țină cont nu numai de interesul serviciului, ci și de cel al funcționarului respectiv.
Astfel, în condițiile în care o hotărâre a anulat respingerea unei candidaturi și, în consecință, numirea candidatului selectat pentru lipsa motivării, fără a formula vreo critică din punctul de vedere al legalității interne împotriva acestuia din urmă, și în care administrația, după ce a reluat procedura și a motivat o nouă decizie de respingere a candidatului respectiv, a decis să numească din nou candidatul care nu a fost selectat, atribuindu‑i însă o încadrare mult inferioară celei acordate cu ocazia primei numiri, din cauza unei modificări a Statutului funcționarilor care a intervenit între timp, administrației îi revine sarcina să caute o soluție care, respectând totodată autoritatea de lucru judecat, permite să se evite o încadrare inferioară a candidatului selectat, ceea ce ar constitui o consecință excesivă a anulării numirii sale inițiale, ținând cont de natura neregulii săvârșite imputabile administrației și sancționate de instanță, de interesul serviciului, precum și de interesul legitim al candidatului respectiv ca încadrarea sa să nu fie inferioară din cauza acestei nereguli. Astfel, administrația poate, fără să aducă atingere autorității de lucru judecat și efectelor hotărârii de anulare, prin recunoașterea unui caracter retroactiv al efectelor noii numiri până la data numirii inițiale, să garanteze candidatului selectat încadrarea superioară pe care o avea în ziua pronunțării hotărârii. În cazul în care nu adoptă această soluție sau orice altă măsură de natură să concilieze interesul serviciului și interesul legitim al candidatului, administrația încalcă principiul proporționalității și obligația sa de solicitudine.
(a se vedea punctele 35-37, 39, 40 și 45-49)
Trimitere la:
Curte: 5 iunie 1980, Oberthür/Comisia, 24/79, Rec., p. 1743, punctul 13; 6 iulie 1993, Comisia/Albani și alții, C‑242/90 P, Rec., p. I‑3839, punctele 13 și 14; 29 iunie 1994, Klinke/Curtea de Justiție, C‑298/93 P, Rec., p. I‑3009, punctul 38
Tribunalul de Primă Instanță: 20 iunie 1990, Burban/Parlamentul European, T‑133/89, Rec., p. II‑245, punctul 27; 12 mai 1998, Wenk/Comisia, T‑159/96, RecFP, p. I‑A‑193 și II‑593, punctul 121; 1 iunie 1999, Rodríguez Pérez și alții/Comisia, T‑114/98 și T‑115/98, RecFP, p. I‑A‑97 și II‑529, punctul 32; 13 martie 2002, Martínez Alarcón și alții/Comisia, T‑357/00, T‑361/00, T‑363/00 și T‑364/00, RecFP, p. I‑A‑37 și II‑161, punctul 97; 31 martie 2004, Girardot/Comisia, T‑10/02, RecFP, p. I‑A‑109 și II‑483, punctul 86; 29 septembrie 2005, Napoli Buzzanca/Comisia, T‑218/02, RecFP, p. I‑A‑267 și II‑1221
Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2007, Da Silva/Comisia, F‑21/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 80