HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

18 mai 2009

Cauza F‑66/08

Emile De Smedt și alții

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Remunerație – Indemnizație acordată în cadrul unui serviciu cu program continuu sau în care se lucrează în schimburi – Indemnizație pentru funcționarii care lucrează sistematic în servicii de permanență – Articolele 56a și 56b din statut”

Obiectul: Acțiune, formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul De Smedt și alți 20 de funcționari ai Parlamentului European solicită anularea deciziilor individuale ale Parlamentului European prin care acesta a refuzat să le acorde, pe de o parte, indemnizația de care beneficiază funcționarii care lucrează în cadrul unui serviciu cu program continuu sau în care se lucrează în schimburi, prevăzută la articolul 56a din statut și la care aceștia ar avea dreptul în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1873/2006 al Consiliului din 11 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CECO, CEE, Euratom) nr. 300/76 de stabilire a categoriilor de beneficiari, a condițiilor de acordare și a cuantumului acestor indemnizații, și, pe de altă parte, indemnizația de care beneficiază funcționarii care lucrează sistematic în servicii de permanență, prevăzută la articolul 56b din statut și la care aceștia ar avea dreptul în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1945/2006 al Consiliului din 11 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom, CECO) nr. 495/77 de stabilire a categoriilor de beneficiari, a condițiilor de atribuire și a cuantumului acestor indemnizații

Decizia: Ia act de faptul că reclamanții au renunțat la capetele de cerere referitoare la anularea deciziilor individuale ale Parlamentului European prin care acesta a refuzat să le acorde indemnizația de care beneficiază funcționarii care lucrează sistematic în servicii de permanență, prevăzută la articolul 56b din statut. Anulează deciziile individuale ale Parlamentului European prin care acesta a refuzat să acorde reclamanților indemnizația de care beneficiază funcționarii care lucrează în cadrul unui serviciu cu program continuu sau în care se lucrează în schimburi, prevăzută la articolul 56a din statut. Parlamentul European suportă toate cheltuielile de judecată.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Condiții de muncă – Indemnizație pentru activitate continuă sau în schimburi

(Statutul funcționarilor, art. 56a)

Trebuie să fie anulate deciziile individuale ale unei instituții prin care aceasta a refuzat să acorde indemnizația de care beneficiază funcționarii care lucrează în cadrul unui „serviciu cu program continuu sau în care se lucrează în schimburi”, prevăzută la articolul 56a din statut, unor funcționari care exercită o astfel de activitate, impusă de „cerințele” centralei telefonice în cadrul căreia sunt repartizați, în condițiile în care această activitate are „caracter regulat și permanent”, în care, în plus, respectiva instituție a recunoscut ea însăși în mod implicit – dar neechivoc –, prin faptul că a acordat această indemnizație prin decizii individuale adoptate la o dată ulterioară deciziilor sus‑menționate, că reclamanții îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 56a pentru acordarea respectivei indemnizații și în care, în sfârșit, nu se poate contesta faptul că condițiile materiale de muncă ale acestora erau identice anterior și ulterior datei la care au început să își producă efectele deciziile individuale prin care li s‑a acordat indemnizația menționată.

În această privință, ar fi abuziv să se susțină că articolul 56a din statut nu este aplicabil pentru motivul că activitatea continuă sau în schimburi a funcționarilor nu rezultă din decizii formale ale acestei instituții.

Tot astfel, faptul că funcționarii menționați nu efectuează ore de lucru suplimentare și au un orar de lucru săptămânal inferior orarului de lucru normal al acestei instituții nu poate afecta dreptul la indemnizația prevăzută la articolul 56a din statut. Astfel, această dispoziție nu impune nici să fie efectuate ore de lucru suplimentare, nici să existe un orar de lucru săptămânal egal cu orarul de lucru normal al respectivei instituții. În orice caz și având în vedere inconvenientele pe plan personal și familial pe care le determină un orar săptămânal de lucru organizat sub forma unei activități continue sau în schimburi, diferența de 7,5 ore dintre orarul săptămânal de lucru normal în cadrul acestei instituții și cel instituit în cadrul centralei telefonice nu este nerezonabilă.

(a se vedea punctele 21-23)