HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera a treia)
11 septembrie 2008(*)
„Funcție publică – Funcționari – Concurs general – Neînscriere pe lista de rezervă – Evaluarea probei scrise și a celei orale”
În cauza F‑127/07,
având ca obiect o acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA,
Juana Maria Coto Moreno, funcționar în cadrul Comisiei Comunităților Europene, cu domiciliul în Gaborone (Botswana), reprezentată de K. Lemmens și C. Doutrelepont, avocați,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de doamnele B. Eggers și M. Velardo, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnii P. Mahoney, președinte, H. Kanninen și S. Gervasoni (raportor), judecători,
grefier: domnul R. Schiano, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 11 iunie 2008,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererea introductivă primită prin fax de grefa Tribunalului la 30 octombrie 2007 (primirea originalului având loc la 6 noiembrie 2007), doamna Coto Moreno solicită Tribunalului, în esență, anularea Deciziei din 12 februarie 2007 prin care comisia de evaluare a concursului EPSO/AD/28/05 a refuzat înscrierea numelui său pe lista de rezervă, declararea faptului că autoritățile competente trebuie să înscrie numele său pe lista de rezervă și obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului profesional, financiar și moral pe care reclamanta susține că l‑a suferit.
Situația de fapt
2 La 16 septembrie 2004, reclamanta a fost numită funcționar cu gradul B*3 și a fost repartizată în cadrul Delegației Comisiei din Botswana.
3 Ulterior, reclamanta a candidat pentru concursul EPSO/AD/28/05 având ca obiect constituirea unei liste de rezervă de 100 de persoane pentru recrutarea de administratori cu gradul AD 5 în domeniul „Gestionarea resurselor financiare”.
4 Astfel cum reiese din anunțul de concurs EPSO/AD/28/05 publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 20 iulie 2005 (JO C 178 A, p. 3, denumit în continuare „anunțul de concurs”), acest concurs era constituit din trei etape.
5 În primul rând, concursul începea cu trei teste de preselecție, susținute în cea de a doua limbă aleasă de candidat, care constau în întrebări cu mai multe variante de răspuns. Candidații care obțineau punctajul minim necesar la fiecare dintre aceste teste și care se clasau printre primii 300 de candidați erau admiși pentru a susține proba scrisă.
6 În al doilea rând, proba scrisă, susținută în limba principală a candidatului, consta dintr‑un subiect la alegerea acestuia legat de domeniul concursului și urmărea să evalueze cunoștințele candidatului, capacitatea sa de înțelegere, de analiză și de sinteză, precum și capacitatea sa de redactare. Proba era notată de la 0 la 50 de puncte, iar punctajul minim necesar era de 25 de puncte. Candidații care obțineau punctajul minim necesar cerut pentru proba scrisă și care se clasau printre primii 150 de candidați erau invitați să se prezinte la examenul oral.
7 În al treilea rând, proba orală, susținută de asemenea în limba principală a candidatului, trebuia să permită comisiei de evaluare să aprecieze aptitudinea acestuia din urmă de a exercita funcțiile corespunzătoare postului care trebuia ocupat în urma concursului. Această probă privea cunoștințele specifice legate de domeniul concursului și cunoștințele referitoare la Uniunea Europeană, la instituțiile și la politicile sale. Era de asemenea examinată cunoașterea celei de a doua limbi, precum și capacitatea de adaptare la lucrul, în calitate de funcționar public european, într‑un mediu multicultural. Proba era notată de la 0 la 50 de puncte, minimul necesar fiind de 25 de puncte.
8 Testele de preselecție și proba scrisă au avut loc la 31 martie 2006. Reclamanta le‑a promovat cu succes și a fost invitată la proba orală, care s‑a desfășurat la 10 ianuarie 2007 la Bruxelles.
9 Prin scrisoarea din 12 februarie 2007 (denumită în continuare „decizia în litigiu”), Oficiul Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO) a informat reclamanta că numele său nu fusese înscris de comisia de evaluare pe lista de rezervă, întrucât rezultatul obținut nu figura printre primele 100 de rezultate. Astfel, în timp ce ultimul candidat admis obținuse 56,1 puncte, reclamanta nu totalizase decât 54 de puncte, adică 25 din 50 la proba scrisă și 29 din 50 la proba orală.
10 Prin mesajul electronic adresat EPSO la 22 februarie 2007, reclamanta și‑a exprimat nedumerirea cu privire la nota obținută la proba orală, a formulat observații referitoare la această probă și, în sfârșit, a solicitat o reexaminare de către comisia de evaluare a probelor sale scrisă și orală.
11 Prin scrisoarea din 22 martie 2007, președintele comisiei de evaluare i‑a răspuns reclamantei că, după ce a procedat la reexaminarea probelor scrisă și orală, comisia de evaluare a confirmat rezultatul reclamantei și i‑a trimis lucrarea sa la proba scrisă, precum și formularul de evaluare a acestei lucrări de către comisia de evaluare.
12 Din formularul de evaluare a lucrării reclamantei de către comisia de evaluare reiese că aceasta din urmă a considerat că răspunsul reclamantei la prima întrebare era „satisfăcător, însă lipsit de detalii” din punctul de vedere al cunoștințelor și „bun” din punctul de vedere al capacității de analiză, de sinteză și de redactare. În ceea ce privește răspunsul la întrebarea numărul 3, aleasă ca subiect de examen de reclamantă dintre întrebările cu numerele 2, 3 și 4, comisia de evaluare a constatat că acesteia îi „lipseau anumite concepte”, calificând însă răspunsul drept „satisfăcător” din punctul de vedere al cunoștințelor și drept „bun” din punctul de vedere al capacității de analiză, de sinteză și de redactare.
13 La 29 martie 2007, reclamanta a trimis EPSO o nouă scrisoare, în care susținea că nu a obținut un răspuns satisfăcător la remarcile sale privind proba orală și considera comentariile comisiei de evaluare deosebit de succinte. Aceasta întreba de asemenea care este echivalentul în puncte al comentariilor „satisfăcător” și „bun”. În sfârșit, reclamanta contesta aprecierea referitoare la răspunsul său la întrebarea numărul 3 de la proba scrisă.
14 Prin scrisoarea din 2 mai 2007, președintele comisiei de evaluare i‑a răspuns din nou reclamantei. În special, acesta a justificat modul în care comisia de evaluare apreciase lucrarea reclamantei. Acesta a arătat că cele patru criterii de apreciere a acestei probe nu aveau aceeași valoare, cunoștințele din domeniul probei fiind considerate mai importante decât capacitatea de înțelegere, de analiză și de exprimare. Președintele comisiei de evaluare a indicat că, în ceea ce privește prima întrebare, lacunele din conținutul eseului fuseseră compensate de calitatea analizei, a sintezei și a redactării, ceea ce îi permisese reclamantei să obțină nota 25 din 50.
15 În ceea ce privește aprecierea răspunsului la întrebarea numărul 3, președintele comisiei de evaluare a prezentat, în scrisoarea din 2 mai 2007, următoarele explicații:
„Întrucât ați solicitat mai multe detalii privind, în special, răspunsul dumneavoastră la întrebarea numărul 3, opinia comisiei de evaluare este că răspunsul dumneavoastră conținea numeroase puncte slabe. În primul rând, criteriile de selecție nu erau nici explicate, nici justificate. Care erau obiectivele plafoanelor propuse? De ce cifra de afaceri trebuia să fie de zece ori valoarea pieței? De ce 50 % din cifra de afaceri trebuia să fie realizată în domeniul contractului de achiziții? De ce 50 % din personal trebuia să se consacre domeniului contractului de achiziții? etc.
Referitor la criteriile de atribuire, performanța și calitatea echipamentului nu au fost citate. Nu erau menționate criterii precum, de exemplu, rata de amortizare și raportul dintre costul de cumpărare și costul de întreținere. Criteriile privind experiența personalului și cea a societății sunt în mod clar criterii de selecție, și nu criterii de atribuire; nu era menționată nici simpla, însă esențiala, dată a livrării.
În plus, clauzele contractuale citate nu erau întotdeauna pertinente (de exemplu, garanția de prefinanțare) pentru o astfel de piață, iar alte clauze posibile, mai importante, lipseau, cum ar fi o clauză referitoare la sancțiunile aplicabile în caz de întârziere sau de nefuncționare, la răspunderea contractuală pentru prejudiciile cauzate prin acte culpabile sau la obligația de a încheia o asigurare profesională. Nu erau menționate nici clauze privind anularea contractului în caz de culpă profesională.” [traducere liberă]
(‘As you specifically requested more detail as regards your answer to question 3, the opinion of the Board is that your answer contained many weaknesses. First, the selection criteria were not explained or justified. What were the purposes of the proposed ceilings? Why would the turnover have to be 10 times the value of the market? Why did 50 % of the turnover have to come from the tender domain? Why would 50 % of the personnel have to be dedicated to the tender domain? etc.
As regards the award criteria there was no mention of performance and quality of the equipment. Criteria such as the rate of becoming obsolete and the purchase cost versus maintenance, for example, were not mentioned. The criteria on the experience of the personnel and the company are clearly selection criteria and not award criteria; the simple but crucial date of delivery was also not mentioned.
Further the contractual clauses given were not always pertinent (e.g. Pre‑financing guarantee) for such a market, but other more important possible clauses were missing such as a clause for the sanctions in case of delay or non‑function, the contractual responsibility for damages resulting from faults, the obligation to subscribe a professional insurance. Clauses for cancelling the contract in case of professional misconduct were also not mentioned.’)
16 La 3 mai 2007, reclamanta a formulat o reclamație împotriva deciziei în litigiu. Prin decizia din 31 iulie 2007, autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a respins această reclamație.
Concluziile părților
17 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei în litigiu;
– obligarea Comisiei la plata către reclamantă a unei despăgubiri de 25 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral pe care pretinde că l‑a suferit;
– obligarea Comisiei la plata către reclamantă a unei despăgubiri în valoare de 8 000 de euro reprezentând onorariile plătite avocaților săi;
– declararea, în principal, a faptului că autoritățile competente trebuie să înscrie numele său pe lista de rezervă sau, în subsidiar, în lipsa unei asemenea înscrieri, să îi plătească o despăgubire în valoare de 384 000 de euro pentru repararea prejudiciului material pe care pretinde că l‑a suferit;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
18 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la concluziile în anulare
19 În susținerea concluziilor sale în anulare, reclamanta invocă patru motive:
– primul motiv este întemeiat pe eroarea vădită de apreciere pe care ar fi săvârșit‑o comisia de evaluare în ceea ce privește aprecierea răspunsurilor sale la probele scrisă și orală;
– al doilea motiv este întemeiat pe nerespectarea anunțului de concurs, a principiului egalității și a „principiului echilibrului juridic”;
– al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare;
– al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere legată de lipsa unei concordanțe între nota exprimată printr‑un număr de puncte obținute la proba scrisă și aprecierile exprimate în cuvinte ale comisiei de evaluare.
Cu privire la primul și la al patrulea motiv, întemeiate pe erorile manifeste de apreciere săvârșite de comisia de evaluare
Argumentele părților
– Cu privire la primul motiv, întemeiat pe eroarea manifestă de apreciere pe care ar fi săvârșit‑o comisia de evaluare în ceea ce privește aprecierea răspunsurilor reclamantei la probele scrisă și orală
20 Reclamanta susține, în primul rând, că ar fi fost comisă o eroare vădită de apreciere de către comisia de evaluare atunci când aceasta a menționat „numeroasele puncte slabe” ale răspunsului său la întrebarea numărul 3 din cadrul probei scrise. Pe de o parte, nu i se poate imputa reclamantei că nu a explicat și nu a justificat criteriile de selecție referitoare la capacitatea economică și tehnică a întreprinderilor ofertante, în condițiile în care li se cerea candidaților să definească criteriile de selecție, iar nu să își justifice alegerea. De altfel, criteriile de selecție propuse de reclamantă ar fi evidente, astfel încât motivarea sau justificarea alegerii lor ar fi fost redundante. Pe de altă parte, criteriile de selecție propuse de reclamantă ar fi pertinente și folosite în mod obișnuit în practică, întrucât figurau în „Ghidul practic referitor la procedurile de atribuire a contractelor pentru acțiunile externe” al Comisiei. În condițiile în care reclamanta menționase criteriile cuprinse în acest ghid al Comisiei, comisia de evaluare nu ar fi putut să considere că răspunsul său conținea „numeroase puncte slabe”.
21 În al doilea rând, comisia de evaluare ar fi săvârșit de asemenea o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că experiența personalului și cea a întreprinderii fuseseră citate în mod greșit de reclamantă drept criterii de atribuire a contractului de achiziții publice, deși ar fi vorba despre criterii de selecție. Într‑adevăr, „Ghidul practic referitor la procedurile de atribuire a contractelor pentru acțiunile externe” al Comisiei ar menționa CV‑ul experților propuși printre criteriile de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii. Astfel, comisia de evaluare ar fi încălcat normele pe care Comisia și le‑a impus sie însăși și, prin urmare, ar fi încălcat principiul patere legem quam ipse fecisti.
22 În al treilea rând, comisia de evaluare ar fi susținut în mod greșit că nu erau întotdeauna pertinente clauzele contractuale propuse de reclamantă pentru a garanta calitatea produselor și a serviciilor și pentru a limita riscurile financiare. Dimpotrivă, garanția de prefinanțare, citată cu titlu de exemplu de comisia de evaluare în scrisoarea acesteia din 2 mai 2007, nu numai că ar fi pertinentă, ci ar fi chiar obligatorie în contractele Fondului european de dezvoltare (FED).
23 În sfârșit, reclamanta ar fi dat un răspuns conform cu practica FED la întrebarea, adresată în cadrul probei orale, referitoare la modul în care putea fi redus riscul de pierderi financiare ca urmare a unor fluctuații ale cursului de schimb în cadrul unui contract încheiat între părți din două țări având monede diferite; răspunsul său consta în plata prețului utilizând cele două monede și prevederea unor clauze contractuale care să permită o revizuire a prețurilor. Prin urmare, comisia de evaluare ar fi considerat în mod greșit că acest răspuns nu era satisfăcător.
24 Comisia amintește caracterul limitat al controlului exercitat de Tribunal asupra aprecierilor comisiei de evaluare.
25 În ceea ce privește proba scrisă, Comisia consideră că referirile făcute de reclamantă în cererea sa la „Ghidul Oficiului de Cooperare EuropAid” pentru a demonstra corectitudinea răspunsurilor sale dovedesc o greșeală de perspectivă. Acest ghid s‑ar referi la contractele de achiziții publice de servicii încheiate de FED, în timp ce textul întrebărilor probei scrise nu menționa FED și se referea la contractele de furnizare de bunuri.
– Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa vădită de concordanță între nota exprimată printr‑un număr de puncte obținute la proba scrisă și aprecierile exprimate în cuvinte ale comisiei de evaluare
26 Potrivit reclamantei, comisia de evaluare ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a transformat într‑o notă exprimată printr‑un număr de puncte aprecierea probei scrise a acesteia. În condițiile în care a considerat că răspunsurile sale erau „satisfăcătoare” în ceea ce privește cunoștințele și „bune” în ceea ce privește capacitatea de înțelegere, de analiză, de sinteză și de redactare pe care le dovedea, comisia de evaluare a greșit în mod evident atunci când i‑a acordat nota 25 din 50, adică nota minimă necesară pentru admiterea la proba orală.
27 În plus, acordând reclamantei nota 25 din 50, comisia de evaluare ar fi încălcat principiul egalității. Astfel, comisia de evaluare ar fi tratat reclamanta la fel ca pe oricare alt candidat care a obținut de două ori aprecierea „satisfăcător” în ceea ce privește cunoștințele și de două ori aprecierea „satisfăcător” în ceea ce privește capacitatea de analiză, de sinteză, de înțelegere și de redactare. Reclamanta consideră că nota sa ar fi trebuit să reflecte faptul că obținuse mențiunea „bun” în ceea ce privește toate criteriile care nu erau legate de cunoștințe.
28 În orice caz, nota obținută la proba scrisă nu ar fi proporțională cu aprecierea care figura în formularul de evaluare.
29 Comisia susține, în replică, inexistența vreunei incoerențe între nota obținută, de 25 de puncte din 50, și comentariile făcute. Astfel, după cum ar fi explicat președintele comisiei de evaluare în scrisoarea sa din 2 mai 2007, cunoștințele referitoare la domeniul concursului ar fi avut o importanță preponderentă în cadrul evaluării candidaților. Chiar și presupunând că ar fi existat o incoerență între nota exprimată printr‑un număr de puncte și comentariile făcute, aceasta ar fi neglijabilă și nu ar fi în niciun caz vădită.
Aprecierea Tribunalului
30 Reclamanta invocă săvârșirea a două erori evidente de apreciere, prima dintre acestea afectând aprecierea candidaților efectuată de comisia de evaluare, iar a doua afectând concordanța dintre nota exprimată printr‑un număr de puncte obținute la proba scrisă și aprecierile exprimate în cuvinte ale comisiei de evaluare.
31 Cu titlu introductiv, trebuie amintit care este întinderea controlului exercitat de Tribunal asupra unei decizii prin care o comisie de evaluare a unui concurs refuză să înscrie un candidat pe lista persoanelor declarate admise.
32 Atunci când este sesizat cu privire la legalitatea unei astfel de decizii, Tribunalul verifică respectarea normelor de drept aplicabile, adică a normelor definite de statut, în special a celor de procedură, a celor definite de anunțul de concurs și a celor care guvernează lucrările comisiei de evaluare, având în vedere în special obligația de imparțialitate a comisiei de evaluare și asigurarea de aceasta din urmă a egalității de tratament între candidați (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 5 martie 2003, Staelen/Parlamentul European, T‑24/01, RecFP, p. I‑A‑79 și II‑423, punctele 47-52, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 25 iunie 2003, Pyres/Comisia, T‑72/01, RecFP, p. I‑A‑169 și II‑861, punctele 32-42, și Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 noiembrie 2004, Vonier/Comisia, T‑165/03, RecFP, p. I‑A‑343 și II‑1575, punctul 39), precum și lipsa vreunui abuz de putere (Hotărârea Curții din 9 octombrie 1974, Campogrande și alții/Comisia, 112/73, 144/73 și 145/73, Rec., p. 957, punctele 34-53, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 februarie 1999, Jiménez/OAPI, T‑200/97, RecFP, p. I‑A‑19 și II‑73, punctele 43-57). În anumite situații, în care comisia de evaluare nu dispune de o marjă de apreciere, acest control poate avea ca obiect corectitudinea faptelor pe care s‑a bazat comisia de evaluare pentru a adopta decizia (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 12 martie 2008, Giannini/Comisia, T‑100/04, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 277 și 278).
33 În schimb, aprecierile făcute de comisia de evaluare a unui concurs în cadrul evaluării cunoștințelor și a aptitudinilor candidaților nu fac obiectul controlului Tribunalului (Hotărârea Campogrande și alții/Comisia, citată anterior, punctul 53, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 26 ianuarie 2005, Roccato/Comisia, T‑267/03, RecFP, p. I‑A‑1 și II‑1, punctul 42).
34 Situația este diferită în ceea ce privește concordanța dintre nota exprimată printr‑un număr de puncte și aprecierile exprimate în cuvinte ale comisiei de evaluare. Astfel, această concordanță, care asigură egalitatea de tratament între candidați, reprezintă una dintre regulile care guvernează lucrările comisiei de evaluare, fiind de competența instanței, în temeiul jurisprudenței menționate anterior, să verifice respectarea sa. În plus, concordanța dintre nota exprimată printr‑un număr de puncte și aprecierea exprimată în cuvinte poate face obiectul unui control al Tribunalului distinct de controlul privind modul în care au fost apreciate prestațiile candidaților de către comisia de evaluare, această din urmă apreciere nefiind controlată de Tribunal, cu condiția ca acest control al concordanței să se limiteze la a verifica dacă a existat o incoerență vădită. Acesta este motivul pentru care, în Hotărârea din 13 decembrie 2007, Van Neyghem/Comisia (F‑73/06, nepublicată încă în Repertoriul FP, punctul 87), Tribunalul a examinat dacă, ținând seama de aprecierea exprimată în cuvinte conținută în formularul de evaluare a unei lucrări, comisia de evaluare nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a hotărât ce notă trebuie acordată respectivei lucrări.
35 Rezultă, în primul rând, din jurisprudența amintită la punctul 33 din prezenta hotărâre că reclamanta nu poate invoca în mod util în fața Tribunalului eroarea vădită de apreciere care ar afecta, în opinia sa, aprecierea comisiei de evaluare cu privire la prestațiile candidaților și că primul motiv invocat trebuie, așadar, respins.
36 Rezultă, în al doilea rând, de la punctul 34 din prezenta hotărâre că Tribunalul este în schimb competent să verifice dacă reclamantei nu i‑a fost acordată de comisia de evaluare o notă vădit incoerentă cu aprecierile exprimate în cuvinte cuprinse în formularul de evaluare a lucrării sale.
37 Reclamanta susține, în esență, că ar fi fost săvârșită o eroare vădită de apreciere de comisia de evaluare prin acordarea notei de 25 din 50 la proba scrisă, ceea ce reprezintă nota cea mai scăzută care permitea admiterea la proba orală, în condițiile în care comisia de evaluare considerase că răspunsurile sale la cele două întrebări ale probei scrise erau „satisfăcătoare” în ceea ce privește cunoștințele și „bune” din punctul de vedere al capacității de analiză, de sinteză și de redactare.
38 Trebuie amintit că, în cadrul unui concurs, calitatea prestațiilor candidaților este apreciată în mod relativ și că nimic nu împiedică, în special, ca numai candidații considerați a avea un nivel bun să fie admiși la proba orală. Astfel, reclamanta nu are niciun temei pentru a deduce din nota obținută la proba scrisă (25 din 50), care este nota minimă pe care trebuia să o obțină pentru a fi admisă la proba orală, că lucrarea sa nu ar fi fost considerată satisfăcătoare de comisia de evaluare. În aceste condiții, faptul că reclamanta a obținut nota minimă care îi permitea să se prezinte la proba orală, deși răspunsurile sale la proba scrisă fuseseră considerate în ansamblu mai mult decât suficiente, nu indică o discordanță vădită între notă și aprecierea exprimată în cuvinte. Prin urmare, nu se poate deduce în speță existența unei erori vădite de apreciere din compararea notei acordate lucrării persoanei în cauză cu aprecierile exprimate în cuvinte care au fost efectuate de comisia de evaluare cu privire la această lucrare.
39 Prin urmare, al patrulea motiv invocat în cerere trebuie respins.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea anunțului de concurs, a principiului egalității și a principiului „echilibrului juridic”
Argumentele părților
40 Potrivit reclamantei, deși anunțul de concurs prevedea că proba scrisă urmărea să examineze „cunoștințele candidatului, capacitatea sa de înțelegere, de analiză și de sinteză, precum și aptitudinile sale de redactare”, comisia de evaluare nu ar fi apreciat decât cunoștințele reclamantei. În orice caz, criteriul privind cunoștințele ar fi avut un rol predominant în raport cu celelalte criterii.
41 Întrucât anunțul de concurs urmărește să asigure tratamentul egal între candidați, egalitatea de tratament nu ar mai fi fost asigurată în condițiile în care anunțul de concurs nu a fost respectat.
42 Nota obținută de reclamantă la proba scrisă, care reprezenta nota minimă necesară pentru ca aceasta să se poată prezenta la proba orală, ar reflecta numai aprecierea considerată „satisfăcătoare” a comisiei de evaluare cu privire la cunoștințele reclamantei, iar nu aprecierea favorabilă de care s‑a bucurat lucrarea sa din punctul de vedere al capacității de analiză, de sinteză și de redactare. Discordanța dintre notă și aprecierile exprimate în cuvinte ar scoate astfel în evidență faptul că criteriul privind cunoștințele a fost valorizat în mod excesiv, dacă nu a fost chiar luat în considerare în mod exclusiv. Comisia de evaluare nu ar fi respectat astfel „principiul echilibrului juridic”.
43 Comisia susține că proba scrisă a fost evaluată având în vedere toate criteriile prevăzute și consideră că, fiind vorba despre un concurs organizat pentru recrutarea unor funcționari cu o competență specifică în domeniul gestionării resurselor financiare, era rezonabil să se acorde o importanță mai mare cunoștințelor candidaților referitoare la acest domeniu.
Aprecierea Tribunalului
44 Reclamanta prezintă două argumente în susținerea motivului întemeiat pe nerespectarea anunțului de concurs, a principiului egalității și a „principiului echilibrului juridic”.
45 În primul rând, potrivit reclamantei, comisia de evaluare ar fi luat în considerare numai cunoștințele candidaților privind domeniul concursului, și anume gestionarea resurselor financiare, iar nu și celelalte criterii de evaluare a probei scrise menționate în anunțul de concurs. Această afirmație este în mod clar contrazisă de aprecierile exprimate în cuvinte ale comisiei de evaluare cuprinse în formularul de evaluare a lucrării reclamantei. Astfel, aceste aprecieri se referă atât la cunoștințele reclamantei, considerate „satisfăcătoare”, cât și la capacitatea acesteia de analiză, de sinteză și de redactare, considerată „bună”.
46 Reclamanta consideră, în al doilea rând, nu fără a contrazice argumentul precedent, că, dintre criteriile de selecție menționate în anunțul de concurs, comisia de evaluare a acordat, în mod nelegal, preponderent importanță criteriului cunoștințelor privind domeniul concursului. Nu este contestat faptul că acest criteriu a fost într‑adevăr considerat de comisia de evaluare ca fiind cel mai important.
47 Cu toate acestea, ierarhizarea criteriilor efectuată de comisia de evaluare nu este contrară anunțului de concurs, întrucât acesta din urmă nu indica faptul că criteriile enumerate ar avea aceeași importanță în ceea ce privește evaluarea candidaților.
48 În plus, ierarhizarea criteriilor nu este, în sine, contrară principiului egalității de tratament între candidați. De altfel, reclamanta nu a susținut că, în cazul altor candidați, comisia de evaluare ar fi aplicat în mod diferit aceste criterii.
49 În sfârșit, reclamanta se bazează exclusiv pe discordanța, vădită, în opinia sa, între nota pe care a obținut‑o la proba scrisă și aprecierile exprimate în cuvinte ale comisiei de evaluare referitoare la lucrarea sa pentru a susține că criteriului privind cunoștințele i‑ar fi fost acordată de comisia de evaluare o importanță în mod vădit disproporționată. Or, astfel cum s‑a arătat la punctul 38 din prezenta hotărâre, contrar celor susținute de reclamantă, nu poate fi remarcată nicio discordanță vădită între nota obținută de reclamantă la proba scrisă și aprecierile exprimate în cuvinte ale comisiei de evaluare.
50 Din cele menționate anterior rezultă că al doilea motiv invocat de reclamantă trebuie respins.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare
Argumentele părților
51 Potrivit reclamantei, președintele comisiei de evaluare ar fi afirmat, în scrisoarea sa din 2 mai 2007, că răspunsul dat la întrebarea numărul 3 de la proba scrisă conținea „numeroase puncte slabe”, deși, în formularul de evaluare, comisia de evaluare ar fi indicat că răspunsul menționat omitea anumite concepte, însă era satisfăcător. Ținând seama de aceste contradicții, nu s‑ar putea considera că aprecierea comisiei de evaluare a fost motivată.
52 În niciunul dintre răspunsurile sale la scrisorile trimise de reclamantă, comisia de evaluare nu ar fi justificat de ce nu era satisfăcător răspunsul oral al reclamantei la întrebarea privind riscurile financiare determinate de fluctuațiile cursului de schimb. Comisia de evaluare și‑ar fi încălcat astfel obligația de motivare.
53 Comisia susține că, astfel cum a fost stabilit de Curte în Hotărârea din 4 iulie 1996, Parlamentul European/Innamorati (C‑254/95 P, Rec., p. I‑3423, punctul 31), comunicarea notelor obținute la diferitele probe reprezintă o motivare suficientă a deciziilor comisiei de evaluare. Instituția deduce din aceasta că lipsa motivării nu se poate întemeia pe o pretinsă incoerență între două documente create ulterior acordării notei. În plus, reclamanta ar fi obținut toate explicațiile necesare în etapa procedurii de reexaminare și în cea a procedurii precontencioase. Comisia menționează că reclamanta a obținut nu numai comunicarea lucrării sale, ci și a formularului de evaluare a acesteia.
54 În ceea ce privește întrebarea adresată reclamantei în cursul probei orale cu privire la modul de a preveni riscul financiar legat de fluctuația cursurilor de schimb, comisia de evaluare i‑ar fi explicat deja reclamantei că răspunsul său nu era total greșit, însă existau răspunsuri mai adecvate și mai bine argumentate decât cel oferit de aceasta.
Aprecierea Tribunalului
55 Obligația de motivare a unei decizii adoptate de o comisie de evaluare trebuie, pe de o parte, conciliată cu necesitatea păstrării secretului referitor la lucrările acesteia. Păstrarea acestui secret împiedică atât divulgarea pozițiilor adoptate de fiecare dintre membrii comisiilor de evaluare, cât și dezvăluirea oricărui element legat de aprecieri cu caracter personal sau comparativ făcute în ceea ce îi privește pe candidați (Hotărârea Parlamentul European/Innamorati, citată anterior, punctul 24).
56 Pe de altă parte, este important ca obligația de motivare să nu îngreuneze în mod intolerabil funcționarea comisiei de evaluare și lucrările administrației, care are atribuții referitoare la personal (Hotărârea Curții din 28 februarie 1980, Bonu/Consiliul, 89/79, Rec., p. 553, punctul 6, și, a contrario, Hotărârea Curții din 28 februarie 2008, Neirinck/Comisia, C‑17/07 P, punctul 58). Acesta este motivul pentru care, în cadrul unui concurs la care participă numeroși candidați, comunicarea notelor obținute la diferitele probe reprezintă o motivare suficientă a deciziilor comisiei de evaluare (Hotărârea Parlamentul European/Innamorati, citată anterior, punctul 31).
57 În speță, în urma probelor de preselecție, 300 de candidați au fost admiși la proba scrisă a concursului, în final fiind constituită o listă de rezervă de 100 de candidați. Concursul la care a participat reclamanta era, așadar, un concurs la care au participat numeroși candidați. În aceste condiții, astfel cum a fost amintit la punctul precedent, comunicarea notelor obținute la diferitele probe reprezenta o motivare suficientă a deciziilor adoptate de comisia de evaluare cu privire la fiecare candidat. Or, este cert că reclamantei i‑au fost comunicate notele sale. În plus, în orice caz, reclamanta a primit alte elemente care îi permiteau să stabilească și mai precis motivele eșecului său la concurs, precum lucrarea sa la proba scrisă, formularul de evaluare a acestei lucrări și o scrisoare conținând explicații, din 2 mai 2007, pe care i‑a adresat‑o președintele comisiei de evaluare. Rezultă din toate acestea că cel de al treilea motiv invocat, întemeiat pe lipsa motivării deciziei în litigiu, nu poate fi admis.
58 În consecință, concluziile prin care se solicită anularea deciziei menționate trebuie respinse.
Cu privire la concluziile referitoare la despăgubiri
59 Reclamanta solicită să fie despăgubită pentru prejudiciul material și moral pe care i le‑ar fi produs decizia în litigiu. Prin urmare, respingerea concluziilor prin care se contestă această decizie implică și respingerea concluziilor referitoare la despăgubiri formulate în speță.
60 Din toate cele de mai sus rezultă că cererea trebuie respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
61 În temeiul articolului 122 din Regulamentul de procedură, prevederile capitolului VIII al titlului II din regulamentul menționat, referitoare la cheltuieli, nu se aplică decât cererilor înregistrate pe rolul Tribunalului începând cu intrarea în vigoare a acestui regulament de procedură, care a avut loc la 1 noiembrie 2007. Prevederile pertinente în materie din Regulamentul de Procedură al Tribunalului de Primă Instanță continuă să se aplice mutatis mutandis cauzelor în curs de judecare înregistrate pe rolul Tribunalului înaintea acestei date.
62 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, în temeiul articolului 88 din acest regulament, în litigiile dintre Comunități și agenții acestora, cheltuielile efectuate de instituții rămân în sarcina acestora. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții cu privire la acțiunea formulată, se impune să se decidă ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Respinge cererea formulată de doamna Coto Moreno.
2) Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Mahoney | Kanninen | Gervasoni |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 11 septembrie 2008.
Textul prezentei decizii, precum și cel al deciziilor instanțelor comunitare citate în cuprinsul acesteia și nepublicate încă în Repertoriu sunt disponibile pe pagina de internet a Curții de Justiție: www.curia.europa.eu