ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
27 septembrie 2011
Cauza F‑105/06
Johannes Lübking și alții
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2005 – Noua structură a carierelor – Prelungirea carierei prin introducerea de noi grade fără echivalent în vechiul statut – Aplicarea articolului 45 din statut, a anexei XIII la statut, precum și a DGA aplicabile începând din 2005 – Principiul egalității de tratament – Efect retroactiv al deciziilor de promovare la o dată anterioară datei de 1 mai 2004 – Măsuri tranzitorii – Acțiune vădit nefondată sau vădit inadmisibilă”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Lübking și alți patru funcționari ai Comisiei solicită, cu titlu principal, anularea deciziei prin care au fost promovați la gradul A*9 în loc de gradul A*10, în temeiul exercițiului de promovare 2005
Decizia: Respinge acțiunea. Reclamanții și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată. Consiliul, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul ordonanței
1. Procedură – Decizie adoptată prin ordonanță motivată – Condiții – Acțiune vădit inadmisibilă sau vădit nefondată – Domeniu de aplicare
(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)
2. Funcționari – Promovare – Norme aplicabile – Exercițiul de promovare 2004
[Statutul funcționarilor, art. 45; anexa XIII, art. 6 al doilea paragraf; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului, considerentul (37)]
3. Funcționari – Promovare – Adoptarea unui nou sistem de promovare – Tranziție de la vechiul la noul sistem
(Statutul funcționarilor, art. 45)
4. Funcționari – Promovare – Norme aplicabile – Principiul unității carierei – Principiu neconsacrat de dreptul Uniunii
5. Funcționari – Statut – Extinderea prin analogie a beneficiului unei dispoziții statutare – Condiții
[Statutul funcționarilor, art. 45; anexa XIII, art. 6 al doilea paragraf]
6. Funcționari – Promovare – Reclamația unui candidat care nu a fost promovat – Decizie de respingere – Obligația de motivare
[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf, art. 45 și art. 90 alin. (2)]
7. Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea – Motiv dedus din încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Competența nediscreționară a administrației
(Statutul funcționarilor, art. 91)
1. Potrivit articolului 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, atunci când o acțiune este în tot sau în parte în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată. Ipoteza vizată de această dispoziție include orice acțiune vădit nefondată sau vădit inadmisibilă pentru motive care au legătură cu fondul cauzei.
(a se vedea punctele 40 și 41)
2. Atunci când o modificare legislativă intervine în domeniul statutar, ținând seama de solicitările care pot fi formulate de personalul încadrat în temeiul așteptărilor legitime și al drepturilor dobândite în temeiul normelor statutare în vigoare anterior modificării, poate fi necesar ca legiuitorul să adopte măsuri tranzitorii.
În ceea ce privește determinarea structurii carierelor în care trebuie să se înscrie efectele unei decizii de promovare a unui funcționar în temeiul exercițiului de promovare următor intrării în vigoare a noului statut la 1 mai 2004, articolul 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut stabilește o distincție între data adoptării acestei decizii și data intrării sale în vigoare și reține data intrării în vigoare. Potrivit acestei dispoziții, pentru promovările care intră în vigoare înainte de 1 mai 2004, gradul superior vizat la articolul 45 din noul statut se determină nu în temeiul structurii carierelor rezultate din noul statut, ci în temeiul celei stabilite prin vechiul statut. Această dispoziție este, așadar, o normă tranzitorie, care permite să se garanteze funcționarilor vizați că vechea structură a carierelor se aplică în cazul promovărilor efective înainte de 1 mai 2004.
În ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut, această dispoziție se poate aplica numai în cazul deciziilor de promovare adoptate în temeiul exercițiului de promovare 2004 care intră în vigoare înainte de 1 mai 2004 și, așadar, nu este aplicabilă funcționarilor care, la 30 aprilie 2004, nu au beneficiat de o promovare în temeiul exercițiului 2004 sau, în orice caz, care nu au beneficiat de o promovare care a intrat în vigoare înainte de 1 mai 2004.
În această privință, din moment ce un exercițiu de promovare este un exercițiu anual care produce întotdeauna efecte retroactive limitate la exercițiul vizat, dacă o instituție a decis să confere un efect retroactiv anumitor decizii de promovare pentru a intra în vigoare anterior datei de 1 mai 2004, această alegere nu poate fi afectată de nelegalitate în măsura în care își găsește temeiul legal în articolul 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut.
(a se vedea punctele 60, 63, 64 și 117)
3. Funcționarii promovabili la gradul superior la 30 aprilie 2004, anterior intrării în vigoare a noului statut, dar promovați efectiv în temeiul exercițiului de promovare 2005, nu se află în aceeași situație juridică și de fapt precum funcționarii încadrați în același grad, promovabili la gradul superior la 30 aprilie 2004 și promovați efectiv în temeiul exercițiului de promovare 2004.
Astfel, conform normelor juridice care reglementează avansarea funcționarilor, rezultă din aprecierea meritelor pe care autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată să o efectueze pentru fiecare exercițiu anual de promovare că, în urma acestei aprecieri, numai funcționarii promovabili cei mai merituoși din acea perioadă sunt promovați. În această privință, situația de fapt și de drept a funcționarilor considerați de autoritatea respectivă drept mai puțin merituoși în perioada respectivă și cea a colegilor lor promovați efectiv prezintă diferențe esențiale. Primii nu aparțin, așadar, aceluiași grup de persoane precum colegii lor promovați și nu pot solicita egalitate de tratament.
Pe de altă parte, în lipsa delegării în statut în favoarea instituțiilor pentru a adopta măsuri tranzitorii care derogă, în cursul exercițiului de promovare 2005, de la aplicarea imediată a noii structuri a carierelor, omiterea de către o instituție de a adopta astfel de măsuri nu încalcă nici principiul egalității de tratament, nici pe cel al vocației la carieră și nici protecția încrederii legitime.
(a se vedea punctele 76-78, 97 și 98)
4. Dreptul Uniunii nu consacră expres nici un principiu al unității carierei, nici un principiu al carierei. În schimb, jurisprudența a enunțat principiul vocației la carieră drept formă specială a principiului egalității de tratament aplicabil funcționarilor.
(a se vedea punctele 81, 82 și 121)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 5 martie 2008, Toronjo Benitez/Comisia, F‑33/07, punctele 87 și 88
5. Una dintre condițiile pentru ca o dispoziție să se aplice prin analogie este ca sistemul juridic al persoanelor interesate să prezinte o lacună care să fie incompatibilă cu un principiu general de drept al Uniunii și care ar putea fi remediată prin aplicarea prin analogie vizată.
Astfel, din moment ce nu s‑a stabilit că articolul 45 din statut și anexa XIII la acesta prezintă lacune incompatibile cu un principiu general de drept al Uniunii, aplicarea prin analogie a articolului 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut în cazul deciziilor de promovare adoptate în temeiul exercițiilor de promovare ulterioare exercițiului de promovare 2004 trebuie exclusă.
În plus, trebuie să se țină seama că raportul juridic dintre funcționari și administrație este de natură statutară, iar nu contractuală, iar drepturile și obligațiile funcționarilor pot fi modificate în orice moment de legiuitor, cu respectarea cerințelor impuse de dreptul comunitar.
(a se vedea punctele 99-101)
Trimitere la:
Curte: 4 martie 2010, Angé Serrrano, C‑496/08 P, punctul 82
Tribunalul Funcției Publice: 15 februarie 2011, Marcuccio/Comisia, F‑81/09, punctul 55, care face obiectul unui recurs la Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑238/11 P
6. Deși autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să își motiveze deciziile de promovare în privința funcționarilor nepromovați, este obligată în schimb să își motiveze decizia de respingere a reclamației unui funcționar nepromovat. În această privință, administrația îndeplinește cerințele de motivare a deciziilor administrative atunci când funcționarul poate aprecia temeinicia actului care îl lezează și oportunitatea introducerii unei acțiuni la Tribunal, iar acesta din urmă își poate exercita controlul asupra legalității actului.
(a se vedea punctele 146 și 147)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 2 iunie 2005, Strohm/Comisia, T‑177/03, punctul 53
Tribunalul Funcției Publice: 10 septembrie 2009, Behmer/Parlamentul European, F‑124/07, punctul 58 și jurisprudența citată
7. Un funcționar nu are niciun interes legitim de a solicita anularea pentru vicii de formă și în special pentru încălcarea obligației de motivare a unei decizii în cazul în care administrația nu dispune de nicio marjă de apreciere și este obligată să acționeze astfel cum a acționat, anularea deciziei atacate neputând decât să permită intervenția unei decizii identice pe fond cu decizia atacată.
(a se vedea punctul 154)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 23 aprilie 2002, Campolargo/Comisia, T‑372/00, punctul 62