Language of document :

Recurs introdus la 17 mai 2019 de Republica Italiană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 12 martie 2019 în cauza T-135/15, Italia/Comisia

(Cauza C-390/19 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, C. Colelli, avvocato dello Stato)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Franceză, Ungaria

Concluziile recurentei

anularea, în măsura în care face obiectul prezentului recurs, a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 12 martie 2019, cauza T-135/15, Republica Italiană împotriva Comisiei Europene, notificată la 13 martie 2019, prin care a fost respinsă acțiunea formulată în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene de către Republica Italiană împotriva Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/103 a Comisiei din 16 ianuarie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2015) 53]1 .

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1)    ÎNCĂLCAREA REGULAMENTELOR NR. 320/2006 ȘI NR. 968/2006. ÎNCĂLCAREA HOTĂRÂRII CURȚII DE JUSTIȚIE DIN 14 NOIEMBRIE 2013, ÎN CAUZELE CONEXATE C-187/12-C-189/12, SFIR ȘI ALȚII.

Prin intermediul primului motiv, hotărârea a fost criticată în măsura în care prin aceasta s-a identificat în mod eronat momentul în care trebuia să se verifice dacă silozurile menținute pe amplasamentele de producție a zahărului destinatare ale ajutorului au sau nu caracteristicile unei „instalații de producție” și dacă este sau nu legitimă menținerea lor, în ipotezele în care au fost prezentate cereri de ajutor având ca obiect dezafectarea totală a instalațiilor.

2)    AL DOILEA MOTIV DE APEL: ÎNCĂLCAREA ORIENTĂRILOR COMISIEI DEFINITE ÎN DOCUMENTUL NR. VI/5330/97

Prin intermediul celui de al doilea motiv, decizia a fost criticată în măsura în care deși Tribunalul a apreciat că în speță erau îndeplinite condițiile prevăzute în anexa 2 la orientări în scopul de a stabili existența unuia dintre „cazurile limită” considerat pertinent de legiuitorul Uniunii pentru a elimina sau a reduce corecția financiară, Tribunalul a considerat legitimă decizia Comisiei de a nu aplica „cazul limită”.

____________

1 JO 2015, L 16, p. 33.