HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)
2 octombrie 2012
Cauza F‑118/10
Aristidis Psarras
împotriva
Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA)
„Funcție publică – Repartizare – Schimbare a repartizării – Interesul serviciului – Concediu pentru interese personale”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Psarras, agent temporar al Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA), urmărește în special anularea deciziei de încetare a atribuțiilor sale de contabil și de numire a unei alte persoane care să ocupe această funcție
Decizia: Anulează decizia din 7 februarie 2010 a Consiliului de administrație al ENISA de încetare, cu efect imediat, a atribuțiilor de contabil ale reclamantului și de numire a domnului X, agent pentru buget, în postul de contabil pe perioadă nedeterminată, precum și a deciziei din 1 martie 2010, adoptată în consecință de directorul executiv, de schimbare a repartizării reclamantului într‑o nouă funcție. Respinge în rest acțiunea. ENISA suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la suportarea celor efectuate de reclamant.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Propunere care nu angajează organul competent să adopte decizia finală – Excludere – Act pregătitor
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]
2. Procedură jurisdicțională – Prezentarea probelor – Termen – Depunere tardivă a propunerilor de probă – Condiții
(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 42)
3. Funcționari – Agenți temporari – Concediu fără plată – Încetare – Reintegrare – Obligație a administrației – Conținut
(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 17)
1. Actele pregătitoare ale unei decizii nu sunt acte care lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut, și nu pot fi, așadar, atacate decât pe cale incidentă, în cadrul unei acțiuni formulate împotriva actelor anulabile.
Aceasta este situația în cazul unei propuneri a directorului executiv al unei agenții a Uniunii, adresată consiliului de administrație, de a încredința în mod permanent anumite sarcini unui funcționar și de a demite un altul din această funcție. O astfel de propunere nu poate fi considerată ca având caracterul unei decizii, în măsura în care nu angajează consiliul de administrație, organ competent să adopte decizia finală.
(a se vedea punctele 34 și 35)
Trimitere la:
Curte: 14 februarie 1989, Bossi/Comisia, 346/87, punctul 23
Tribunalul de Primă Instanță: 22 iunie 1990, Marcopoulos/Curtea de Justiție, T‑32/89 și T‑39/89, punctul 21; 22 ianuarie 1998, Costacurta/Comisia, T‑98/96, punctul 21
2. Potrivit articolului 42 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, părțile pot propune încă probe în sprijinul argumentației lor în cadrul replicii și al duplicii, dar trebuie să indice motivele care au determinat întârzierea cu care s‑au propus aceste probe. O astfel de obligație presupune să i se recunoască instanței Uniunii competența de a controla temeinicia motivării întârzierii cu care s‑au propus aceste probe și, în cazul în care cererea nu este întemeiată corespunzător cerințelor legale, competența de a le înlătura.
(a se vedea punctul 40)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 18 septembrie 2008, Angé Serrano și alții/Parlamentul European, T‑47/05, punctele 54 și 56
3. O instituție are dreptul de a considera că, în temeiul largii puteri de apreciere de care dispune în materia organizării serviciilor sale, interesul serviciului poate justifica nereintegrarea unui agent temporar la încheierea concediului său fără plată în postul ocupat înainte de plecare.
Cu toate acestea, în cazul în care instituția se angajează să reintegreze agentul menționat în postul său, ea este obligată să respecte acest angajament.
(a se vedea punctele 45 și 50)