CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
YVES BOT
prezentate la 20 februarie 2018(1)
Cauza C‑441/17
Comisia Europeană
împotriva
Republicii Polone
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Mediu – Directiva 92/43/CEE – Articolul 6 alineatele (1) și (3) – Articolul 12 alineatul (1) – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Directiva 2009/147/CE – Articolele 4 și 5 – Conservarea păsărilor sălbatice – Modificarea planului de gestionare forestieră – Situl Natura 2000 Puszcza Białowieska (Polonia) – Arii speciale de conservare”
1. Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că:
– întrucât a adoptat o anexă la planul de gestionare forestieră a districtului forestier Białowieża (Polonia) fără a se asigura că această anexă nu va aduce atingere integrității sitului de importanță comunitară (denumit în continuare „SIC”) și ariei de protecție specială (denumită în continuare „APS”) PLC200004 Puszcza Białowieska, Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE(2);
– întrucât a omis să adopte măsurile de conservare necesare în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din anexa I la Directiva habitate și ale speciilor din anexa II la această directivă, precum și ale păsărilor din anexa I la Directiva 2009/147/CE(3) și ale speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în anexa menționată și care apar în mod regulat, pentru care au fost desemnate SIC și APS PLC200004 Puszcza Białowieska, Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate și al articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări;
– întrucât a omis să asigure o protecție strictă a coleopterelor saproxilice, [gândacul de scoarță roșu (Cucuius cinnaberinus), gândacul curcubeu al pinului (Buprestis splendens), Phryganophilus ruficollis șiPytho kolwensis(4)] menționate în anexa IV la această directivă, cu alte cuvinte întrucât nu a interzis efectiv uciderea deliberată sau perturbarea acestora ori deteriorarea sau distrugerea ariilor lor de reproducere în districtul forestier Białowieża, Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva habitate și
– întrucât a omis să asigure protecția speciilor de păsări menționate la articolul 1 din Directiva păsări, în special a ciocănitorii cu spate alb (Dendrocopos leucotos), a ciocănitorii de munte (Picoides tridactylus), a cucuvelei pitice (Glaucidium passerinum) și a minuniței (Aegolius funereus), cu alte cuvinte întrucât nu s‑a asigurat ca aceste specii să nu fie ucise sau perturbate în perioada de reproducere și de maturizare și să nu aibă loc distrugerea sau producerea de daune în mod deliberat asupra cuiburilor ori a ouălor sau eliminarea acestora în districtul forestier Białowieża, Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 literele (b) și (d) din Directiva păsări.
2. Cauza cu care este sesizată, astfel, Curtea va oferi, pe de o parte, o nouă ocazie pentru a pune în evidență ceea ce deosebește planurile cu privire la un sit Natura 2000, care intră sub incidența articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate, de cele care nu au o legătură directă cu gestionarea sitului sau nu sunt necesare pentru aceasta, dar care ar putea să îl afecteze în mod semnificativ, astfel cum se menționează la alineatul (3) al articolului menționat. Pe de altă parte, aceasta va conduce la a aminti nivelul de rigurozitate care se impune statelor membre în elaborarea și punerea în aplicare a acestor planuri sau proiecte, ca urmare a cerințelor deosebit de stricte care rezultă din dispozițiile directivelor invocate de Comisie, astfel cum sunt interpretate de Curte.
3. În prezentele concluzii, vom expune motivele pentru care apreciem că prezenta acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor este admisibilă și trebuie să fie admisă.
I. Cadrul juridic
A. Directiva habitate
4. Primul, al treilea, al șaselea, al zecelea și al cincisprezecelea considerent ale Directivei habitate au următorul cuprins:
„întrucât conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, inclusiv conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, sunt obiective comunitare esențiale și de interes general, în conformitate cu articolul 130r din tratat [devenit articolul 174 CE, ulterior articolul 191 TFUE];
[…]
întrucât, scopul său principal fiind să promoveze menținerea biodiversității luând în considerare aspectele economice, sociale, culturale și regionale, prezenta directivă contribuie la atingerea obiectivului mai general al dezvoltării durabile; întrucât respectiva menținere a biodiversității presupune uneori menținerea sau chiar încurajarea activităților umane;
[…]
întrucât, pentru a menține sau a readuce habitatele naturale sau speciile sălbatice de importanță comunitară la un stadiu corespunzător de conservare, trebuie desemnate arii speciale de conservare, astfel încât să se creeze o rețea ecologică europeană coerentă, conform unui program bine stabilit;
[…]
întrucât orice plan sau program care ar putea afecta în mod considerabil obiectivele de conservare a unui sit desemnat sau care urmează să fie desemnat trebuie evaluate cu mare atenție;
[…]
întrucât, pentru a completa Directiva 79/409/CEE[(5)], trebuie instituit un sistem general de protecție pentru anumite specii de floră și faună; întrucât trebuie adoptate măsuri de gestionare pentru anumite specii, dacă stadiul lor de conservare impune acest lucru, măsuri care pot include interzicerea anumitor metode de capturare sau de ucidere, oferind în același timp posibilitatea de derogare în anumite condiții;
[…]”
5. Articolul 1 din directiva menționată are următorul cuprins:
„În sensul prezentei directive:
(a) conservare înseamnă o serie de măsuri necesare pentru a menține sau a readuce un habitat natural și populațiile de faună și floră sălbatică la un stadiu corespunzător, în conformitate cu definițiile de la litera (e) și (i);
(b) habitate naturale înseamnă areale terestre sau acvatice care se disting prin anumite caracteristici geografice, abiotice și biotice naturale sau seminaturale;
[…]
(d) tipuri de habitate naturale prioritare înseamnă habitatele naturale amenințate cu dispariția, prezente pe teritoriul prevăzut la articolul 2 și a căror conservare a devenit o responsabilitate de prim rang pentru Comunitate, având în vedere procentul din aria lor de extindere naturală care intră în teritoriul prevăzut la articolul 2; aceste tipuri de habitate naturale prioritare sunt evidențiate printr‑un asterisc (*) în anexa I;
(e) stadiul de conservare a unui habitat natural înseamnă efectul unui ansamblu de factori care influențează habitatul natural și speciile sale specifice, putând afecta aria de extindere naturală pe termen lung a habitatului, structura și funcțiile acestuia, precum și supraviețuirea pe termen lung a speciilor sale specifice pe teritoriul prevăzut la articolul 2.
Stadiul de conservare a unui habitat natural este considerat «corespunzător» dacă:
– aria sa de extindere naturală și teritoriile care se încadrează în această arie sunt stabile sau în creștere;
– structura și funcțiile sale specifice, necesare pentru menținerea sa pe termen lung, există și vor continua, probabil, să existe în viitorul apropiat și
– stadiul de conservare a speciilor sale specifice este corespunzător, în conformitate cu definiția de la litera (i);
[…]
(g) specii de importanță comunitară înseamnă speciile care, pe teritoriul prevăzut la articolul 2, sunt:
(i) amenințate cu dispariția […]
(ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într‑un viitor apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință continuă să acționeze;
(iii) rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau vulnerabile, dar riscă să ajungă în această situație. Speciile respective trăiesc pe arii geografice reduse sau sunt răspândite în număr mic pe suprafețe întinse
sau
(iv) endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a habitatului lor și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra habitatului propriu și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra stadiului de conservare a speciei.
Aceste specii sunt sau ar putea fi enumerate în anexa II și/sau în anexele IV sau V;
(h) specii prioritare înseamnă speciile prevăzute la litera (g) punctul (i), a căror conservare a devenit o responsabilitate de prim rang pentru Comunitate, având în vedere procentul din aria lor de extindere naturală care intră în teritoriul prevăzut la articolul 2; aceste specii prioritare sunt evidențiate printr‑un asterisc (*) în anexa II;
(i) stadiul de conservare a unei specii înseamnă efectul unui ansamblu de factori care influențează specia respectivă, putând afecta aria de extindere naturală pe termen lung a speciei și abundența populației acesteia pe teritoriul prevăzut la articolul 2.
Stadiul de conservare este considerat «corespunzător» dacă:
– datele de dinamică a populației pentru specia respectivă indică faptul că specia se menține pe termen lung ca element viabil al habitatelor sale naturale;
– aria de extindere naturală a speciei nu se reduce și nici nu amenință să se reducă în viitorul apropiat și
– specia dispune și este foarte probabil că va continua să dispună de un habitat suficient de extins pentru a‑și menține populația pe termen lung;
(j) sit înseamnă o arie geografică definită, cu suprafață bine delimitată;
(k) sit de importanță comunitară înseamnă un sit care, în cadrul regiunii sau regiunilor biogeografice cărora le aparține, contribuie în mod semnificativ la menținerea sau readucerea unui habitat din anexa I sau a unei specii din anexa II la un stadiu corespunzător de conservare și, în același timp, la coerența sistemului Natura 2000 menționat la articolul 3, precum și/sau la menținerea diversității biologice a regiunii sau regiunilor biogeografice respective.
Pentru speciile de faună cu arii mari de extindere, siturile de importanță comunitară corespund acelor teritorii din aria de extindere a respectivelor specii care prezintă elementele fizice sau biologice esențiale pentru viața și reproducerea lor;
(l) arie specială de conservare înseamnă un sit de importanță comunitară desemnat de către un stat membru prin acte administrative sau clauze contractuale, în care se aplică măsurile de conservare necesare pentru menținerea sau readucerea la un stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale și/sau a populațiilor din speciile pentru care a fost desemnat respectivul sit;
[…]”
6. Articolul 2 din directiva menționată are următorul cuprins:
„(1) Obiectul prezentei directive este să contribuie la menținerea biodiversității prin conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de pe teritoriul statelor membre în care se aplică tratatul.
(2) În temeiul prezentei directive, se adoptă măsuri de menținere sau readucere la un stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de importanță comunitară.
(3) Măsurile adoptate în temeiul prezentei directive trebuie să țină seama de condițiile economice, sociale și culturale, precum și de caracteristicile regionale și locale.”
7. Articolul 3 alineatul (1) din Directiva habitate prevede:
„(1) Se instituie o rețea ecologică europeană coerentă, care să reunească ariile speciale de conservare, cu denumirea de Natura 2000. Compusă din situri care adăpostesc tipurile de habitate naturale enumerate în anexa I și habitatele speciilor enumerate în anexa II, această rețea permite menținerea sau, după caz, readucerea la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală a tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor respective.
Sistemul Natura 2000 va include arii speciale de protejare clasificate de statele membre în temeiul Directivei 79/409 […]”
8. Articolul 4 din directiva menționată prevede la alineatul (2) al treilea paragraf și la alineatele (4) și (5):
„(2) […]
Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21, lista siturilor selectate ca situri de importanță comunitară, cu evidențierea celor care adăpostesc unul sau mai multe tipuri de habitate naturale prioritare sau specii prioritare.
[…]
(4) După adoptarea unui [SIC] în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2), statul membru respectiv desemnează situl ca arie specială de conservare cât mai curând posibil, în termen de maximum șase ani, stabilind prioritățile în funcție de importanța siturilor pentru menținerea sau readucerea la un stadiu corespunzător de conservare a unui habitat natural din anexa I sau a unei specii din anexa II ori pentru coerența sistemului Natura 2000 și în funcție de pericolele de degradare sau distrugere ce amenință respectivele situri.
(5) De îndată ce este inclus în lista menționată la alineatul (2) al treilea paragraf, orice sit este supus dispozițiilor articolului 6 alineatele (2), (3) și (4).”
9. Articolul 6 din directiva menționată prevede:
„(1) Pentru ariile speciale de conservare, statele membre adoptă măsurile de conservare necesare, inclusiv, după caz, planuri de gestionare adecvate, speciale sau incluse în alte planuri de dezvoltare, precum și actele administrative sau clauzele contractuale adecvate în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din anexa I sau ale speciilor din anexa II prezente pe teritoriul respectivelor situri.
(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei directive.
(3) Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, per se sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă. În funcție de concluziile evaluării respective și în conformitate cu dispozițiile alineatului (4), autoritățile naționale competente aprobă planul sau proiectul doar după ce au constatat că nu are efecte negative asupra integrității sitului respectiv și, după caz, după ce au consultat opinia publică.
(4) Dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului și în lipsa unei soluții alternative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerența globală a sistemului Natura 2000. Statul membru informează Comisia cu privire la măsurile compensatorii adoptate.
În cazul în care situl respectiv adăpostește un tip de habitat natural prioritar și/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele legate de sănătatea sau siguranța publică, de anumite consecințe benefice de importanță majoră pentru mediu sau, ca urmare a avizului Comisiei, de alte motive cruciale de interes public major.”
10. Articolul 7 din Directiva habitate prevede:
„Obligațiile care decurg din articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) din prezenta directivă înlocuiesc orice obligații rezultând de la articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva 79/409 […] în ceea ce privește ariile clasificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezenta directivă sau recunoscute în mod similar în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), începând cu data punerii în aplicare a prezentei directive sau cu data clasificării sau recunoașterii de către statul membru în conformitate cu Directiva 79/409 […], dacă aceasta din urmă are loc după prima.”
11. Sub titlul „Protecția speciilor”, articolul 12 din această directivă prevede la alineatul (1):
„(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a institui un sistem de protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) în aria lor de extindere, interzicând:
(a) orice formă de capturare sau ucidere deliberată a specimenelor din aceste specii în natură;
(b) perturbarea deliberată a speciilor respective, în special în timpul perioadei de reproducere, cuibărire, hibernare și migrare;
[…]
(d) deteriorarea sau distrugerea ariilor de reproducere sau de odihnă.”
12. Articolul 16 alineatul (1) din directiva menționată prevede:
„(1) Statele membre pot deroga de la dispozițiile articolelor 12, 13, 14 și 15 literele (a) și (b), cu condiția ca derogarea să nu afecteze negativ menținerea populațiilor din speciile respective la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală și în măsura în care nu există o alternativă satisfăcătoare la derogare, în următoarele scopuri:
[…]
(b) pentru a evita daunele grave asupra recoltelor, efectivelor de animale, pădurilor, exploatațiilor piscicole, apelor și altor forme de proprietate;
(c) în folosul sănătății și siguranței publice sau pentru alte motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic și în situații care ar avea efecte benefice de importanță majoră asupra mediului;
[…]”
13. Anexa I la Directiva habitate, intitulată „Tipuri de habitate naturale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare”, menționează la punctul 9, privind „Vegetație de păduri (sub)naturale cu specii autohtone grupate în formațiuni de arbori înalți, cu subarboret specific, care îndeplinesc următoarele criterii: sunt rare sau pe cale de dispariție și/sau adăpostesc specii de interes comunitar”, și la subpunctul 91, privind „Păduri din Europa temperată”, pădurile de stejar și carpen subcontinentale (păduri de stejar și carpen Galio‑Carpinetum, codul Natura 2000 9170), precum și mlaștinile împădurite (cod Natura 2000 91D0) și pădurile aluvionare de sălcii, plopi anini și frasini [păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno‑Padion, Alnion incanae, Salicion albae), cod Natura 2000 91E0], aceste ultime două păduri fiind special desemnate ca tipuri de habitate naturale prioritare.
14. Anexele II și IV la această directivă sunt intitulate „Specii animale și vegetale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare” și „Speciile animale și vegetale de importanță comunitară care necesită protecție strictă”. La litera (a) din fiecare dintre aceste anexe, privind „animalele” „nevertebrate”, figurează o listă de specii de „insecte”, printre care cele ale coleopterelor, printre care se numără printre altele gândacul curcubeu al pinului, gândacul de scoarță roșu, Pytho kolwensis și Phryganophilus ruficollis, cu precizarea, prezentată în anexa II, că această din urmă specie este prioritară. De asemenea, în această anexă sunt incluse Rhysodes sulcatus și Boros schneideri(6).
B. Directiva păsări
15. Considerentele (6) și (8) ale Directivei păsări au următorul cuprins:
„(6) Măsurile care trebuie luate se aplică diferiților factori care pot afecta efectivele de păsări, și anume consecințelor activităților umane, în special distrugerii și poluării habitatelor păsărilor, capturării și omorârii de către om și comerțului care rezultă din astfel de practici. Stringența acestor măsuri trebuie adaptată la situația diferitelor specii în cadrul politicii de conservare.
[…]
(8) Conservarea, menținerea sau restaurarea unei diversități suficiente și a unei suprafețe suficiente pentru habitate este esențială pentru conservarea tuturor speciilor de păsări. Pentru anumite specii de păsări trebuie să se prevadă măsuri de conservare speciale în privința habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire. Astfel de măsuri trebuie să ia în considerare și speciile migratoare și trebuie să fie coordonate în vederea stabilirii unui cadru coerent.”
16. Articolul 1 din această directivă prevede:
„(1) Prezenta directivă se referă la conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre în care este aplicabil tratatul. Directiva reglementează protejarea, gestionarea și controlul asupra acestor specii și stabilește normele pentru exploatarea acestora.
(2) Prezenta directivă se aplică păsărilor, precum și ouălor, cuiburilor și habitatelor acestora.”
17. Articolul 2 din directiva menționată prevede:
„Statele membre iau măsurile necesare pentru a menține populația speciilor menționate la articolul 1 la un nivel care să îndeplinească condițiile ecologice, științifice și culturale, ținând seama în același timp de condițiile economice și de recreere sau pentru a adapta populația acestor specii la nivelul respectiv.”
18. Articolul 3 din Directiva păsări prevede:
„(1) Ținând seama de cerințele articolului 2, statele membre iau măsurile care se impun pentru a conserva, menține sau restabili o diversitate și o suprafață pentru habitate suficientă pentru toate speciile de păsări menționate la articolul 1.
(2) Conservarea, menținerea și restabilirea biotopurilor și a habitatelor presupun în primul rând următoarele măsuri:
(a) crearea unor arii protejate;
(b) întreținerea și gestionarea habitatelor situate în interiorul și în afara zonelor de protecție, conform imperativelor ecologice;
(c) restabilirea biotopurilor distruse;
[…].”
19. Articolul 4 alineatele (1), (2) și (4) din Directiva păsări prevede:
„(1) Speciile menționate în anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire.
În acest context, se ține seama de următoarele specii de păsări:
(a) specii pe cale de dispariție;
(b) specii vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului lor;
(c) specii considerate rare din cauza efectivului redus al populațiilor sau a distribuției locale limitate;
(d) alte specii care necesită o atenție specială din cauza naturii specifice a habitatului lor.
Tendințele și variațiile efectivului populațiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare.
Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr și suprafață, ca [APS] pentru conservarea acestor specii, ținând seama de condițiile de protecție din zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă.
(2) Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecție în zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă, în ceea ce privește zonele de înmulțire, arealul de schimbare a penelor și zonele de hibernare a acestor specii, precum și punctele de popas de‑a lungul rutelor lor de migrare. […]
[…]
(4) Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita, în zonele de protecție menționate la alineatele (1) și (2), poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, în măsura în care acestea au relevanță în contextul obiectivelor prezentului articol. Statele membre depun eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor și în afara zonelor de protecție.”
20. Articolul 5 din această directivă prevede:
„Fără a se aduce atingere articolelor 7 și 9, statele membre iau măsurile impuse pentru a stabili un sistem de protecție pentru toate speciile de păsări menționate la articolul 1, interzicând în special următoarele:
[…]
(b) distrugerea sau producerea de daune în mod deliberat asupra cuiburilor sau a ouălor sau eliminarea cuiburilor;
[…]
(d) perturbarea deliberată a acestor păsări, în special în perioada de reproducere sau de maturizare, dacă o astfel de perturbare este relevantă în contextul obiectivelor prezentei directive;
[…]”
21. Articolul 9 din directiva menționată prevede:
„(1) Statele membre pot aplica derogări de la prevederile articolelor 5-8, în cazul în care nu există altă soluție satisfăcătoare, din următoarele motive:
(a) în interesul siguranței și sănătății publice;
[…]
– pentru a preveni daune considerabile asupra recoltelor, șeptelului, pădurilor, pescăriilor și apelor;
[…]
(2) Derogările menționate la alineatul (1) trebuie să specifice următoarele:
(a) speciile care fac obiectul derogărilor;
[…]
(c) condițiile de risc și circumstanțele de timp și spațiu sub rezerva cărora pot fi acordate astfel de derogări;
(d) autoritatea împuternicită să declare că sunt îndeplinite condițiile impuse și să decidă mijloacele, sistemele sau metodele care pot fi utilizate, în ce limite și de către cine;
(e) controalele care trebuie efectuate.
(3) În fiecare an, statele membre înaintează Comisiei un raport asupra punerii în aplicare a alineatelor (1) și (2).
(4) Pe baza informațiilor pe care le deține și, în special, pe baza informațiilor care îi sunt comunicate în temeiul alineatului (3), Comisia se asigură permanent că derogările menționate la alineatul (1) nu produc consecințe incompatibile cu prezenta directivă. Comisia ia măsurile necesare în acest scop.”
22. Printre diversele specii menționate în anexa I la Directiva păsări se numără ciocănitoarea cu spatele alb, ciocănitoarea de munte, cucuveaua pitică, minunița, viesparul (Pernis apivorus), muscarul mic (Ficedula parva) și muscarul gulerat (Ficedula albicollis).
II. Istoricul litigiului
A. Situația de fapt
23. Prin Decizia 2008/25/CE din 13 noiembrie 2007 de adoptare, în temeiul Directivei [habitate], a primei liste actualizate a siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică continentală(7), ca urmare a propunerilor statelor membre, Comisia a aprobat desemnarea sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska (Polonia), în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva habitate, ca SIC, al cărei cod este PLC200004, datorită prezenței de habitate naturale și de habitate ale anumitor specii de animale prioritare. Acest sit, care a fost creat pentru a proteja 10 tipuri de habitate naturale și 55 de specii de plante și animale, constituie de asemenea o APS desemnată în conformitate cu Directiva păsări.
24. Situl Natura 2000 Puszcza Białowieska reprezintă una din pădurile naturale cel mai bine conservate din Europa, caracterizându‑se prin cantități mari de lemn mort și de arbori bătrâni, în special arbori seculari. Acesta cuprinde pe teritoriul său habitate naturale definite ca „prioritare” în sensul anexei I la Directiva habitate, cum ar fi turbării împădurite (cod Natura 2000 91D0) și păduri aluvionare de anini, frasini, sălcii și plopi (cod Natura 2000 91E0), precum și alte habitate de importanță comunitară, printre care în special păduri de stejar și carpen subcontinentale (cod Natura 2000 9170). Comisia a precizat că, potrivit unui raport al Forest Europe, în 2015, pădurile neafectate de activitatea umană reprezentau în Europa doar aproximativ 3 % din suprafața forestieră totală și că în Polonia acestea reprezentau 0,63 % din suprafața forestieră totală(8).
25. Pe teritoriul sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska există numeroase specii de coleoptere saproxilice, care figurează în anexa II la Directiva habitate, în special Boros schneideri și Rhysodus sulcatus, sau cele menționate de asemenea la litera (a) din anexa IV la această directivă ca specii care necesită o protecție strictă, cum ar fi gândacul de scoarță roșu, gândacul curcubeu al pinului, Phryganophilus ruficollis și Pytho kolwensis.Sunt prezente de asemenea specii de păsări variate menționate, pe de o parte, în anexa I la Directiva păsări, al căror habitat este reprezentat de molizi muribunzi și morți, inclusiv cei colonizați de gândacul tipograf (Ips typographus), cum ar fi printre altele viesparul, muscarul mic, muscarul gulerat, ciocănitoarea cu spatele alb, ciocănitoarea de munte, cucuveaua pitică, minunița, și, pe de altă parte, în secțiunea B din anexa II la această directivă, precum porumbelul de scorbură (Columba oenas), specie migratoare care intră sub incidența articolului 4 alineatul (2) din directiva menționată.
26. Având în vedere valoarea sa naturală, Puszcza Białowieska (denumită în continuare „pădurea Białowieża”) este înscrisă de asemenea în Lista Patrimoniului Mondial al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).
27. Situl Natura 2000 Puszcza Białowieska, care se întinde pe o suprafață de 63 147,58 hectare, este administrată de două autorități diferite. Una dintre acestea este responsabilă cu gestionarea Białowieski Park Narodowy Białowieża (Parcul Național Białowieża, Polonia), și anume un teritoriu care reprezintă aproximativ 17 % din suprafața totală a acestui sit Natura 2000, cu alte cuvinte aproximativ 10 500 de hectare. Cealaltă autoritate, Lasy Państwowe (Oficiul Pădurilor Domeniale, Polonia)(9), gestionează, pe o suprafață de 52 646,88 hectare, cele trei districte forestiere Białowieża (12 586,48 hectare), Browsk (20 419,78 hectare) și Hajnówka (19 640,62 hectare)(10). Districtul forestier Białowieża reprezintă aproximativ 20 % din suprafața totală a sitului menționat, adică o suprafață echivalentă cu cea a parcului național, care corespunde cu aproximativ 24 % din suprafața celor trei districte forestiere reunite.
28. La 17 mai 2012, Minister Środowiska (ministrul mediului, Polonia) a emis o recomandare privind excluderea măsurilor de gestionare în arboreturile seculare. Potrivit Republicii Polone, această recomandare ar fi împiedicat, în practică, efectuarea de operațiuni de conservare eficientă în aceste arboreturi, constând în înlăturarea în timp util și în îndepărtarea lemnului de molid colonizat de gândacul tipograf în afara zonei amenințate, într‑un volum suficient, astfel încât posibilitățile de reacție rapidă la răspândirea în creștere a gândacului tipograf ar fi fost împiedicate.
29. La 9 octombrie 2012, ministrul mediului a aprobat, la cererea Regionalna Dyrekcja Lasów Państwowych w Białymstoku (Direcția regională a Oficiului Pădurilor din Białystok, Polonia) și în răspuns la o anchetă prealabilă procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor EU Pilot(11) inițiate de Comisie în luna iunie a anului 2011, Plan Urządzenia Lasu (planul de gestionare forestieră), însoțit de previziuni referitoare la efectele asupra mediului (denumit în continuare „PGF din 2012”).
30. Acest plan includea, pentru districtul forestier Bialowieża, o descriere a pădurilor și a terenurilor destinate împăduririi de o suprafață totală de 12 592,71 hectare, o analiză a economiei forestiere, un program pentru protecția naturii și o definire a misiunilor privind:
– volumul produselor forestiere (rezultate din tăierile înainte de sacrificare și tăierile pentru sacrificare) de 63 471 m3 de masă lemnoasă netă;
– suprafața prevăzută pentru împădurire și reîmpădurire (și anume 12,77 hectare);
– suprafața prevăzută pentru întreținerea pădurilor (și anume 2 904,99 hectare);
– protecția pădurilor, inclusiv măsurile de protecție împotriva incendiilor;
– economia vânătorii și
– nevoile în materie de infrastructuri tehnice.
31. Acest plan, care reducea volumul de extracție de lemn autorizat pentru cele trei districte forestiere la aproximativ 470 000 m3 în 10 ani, într‑o proporție semnificativă față de cei 1 500 000 m3 de lemn extrași între 2003 și 2012, a stabilit astfel limita la 63 471 m3 pentru districtul forestier Białowieża(12).
32. Cu toate acestea, este cert că, în urma extracției masive de lemn între anii 2012 și 2015, volumul maxim autorizat în PGF din 2012 pentru o perioadă de 10 ani a fost atins în districtul forestier Białowieża în aproape trei ani. În paralel, Oficiul Pădurilor a constatat în această perioadă o propagare a gândacului tipograf.
33. La 6 noiembrie 2015, Regionalny Dyrektor Ochrony Środowiska w Białymstoku (directorul regional pentru protecția mediului din Białystok, Polonia) a adoptat Plan Zadań Ochronnych (planul de gestionare)(13) (denumit în continuare „PZO 2015”)(14), care stabilește obiectivele de conservare și prevede măsurile de conservare privind situl Natura 2000 Puszcza Białowieska pentru teritoriul celor trei districte forestiere Białowieża, Browsk și Hajnówka, în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Directiva habitate. Acest PZO din 2015 este un act de drept local și trebuie să fie considerat, în opinia Comisiei, ca un plan necesar „pentru gestionarea sitului”, în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate.
34. În anexa 3 la PZO din 2015, autoritățile poloneze au precizat, în funcție de habitatele naturale și de habitatele speciilor de animale și de păsări enumerate în anexa I la Directiva habitate, precum și de habitatele speciilor de animale enumerate în anexa II la această directivă și de păsări menționate în anexa I la Directiva păsări, practicile de gestionare forestieră care constituie pericole potențiale pentru menținerea unei stări de conservare favorabile a habitatelor din situl Natura 2000 Puszcza Białowieska. Cu acest titlu, au fost reținute printre altele tăierea arborilor în arboreturile seculare în două tipuri de habitate (păduri de stejar și de carpen și păduri aluvionare), înlăturarea arborilor seculari morți sau muribunzi ori cu carii (pini sau molizi colonizați de gândacul tipograf), precum și tăierile forestiere, regenerarea pădurilor și a pădurilor mixte prin operațiuni de gestionare forestieră.
35. Anexa 5 la PZO din 2015 stabilește după cum urmează măsurile de conservare care urmăresc prevenirea pericolelor potențiale identificate în anexa 3 la acest PZO pentru habitatele și pentru speciile protejate prezente în cele trei districte forestiere:
– excluderea operațiunilor de gestionare forestieră (precum tăierea, reîmpădurirea, întreținerea) în toate arboreturile din habitate 91D0 (turbării împădurite) și 91E0 (păduri aluvionare cu anini, frasini, sălcii și plopi);
– excluderea operațiunilor de gestionare forestieră în toate arboreturile unei specii compuse în proporție de cel puțin 10 % din specimene centenare în habitatul 9170 (păduri de stejar și carpen subcontinentale), în habitatele viesparului, ciocănitorii cu spate alb, ciocănitorii de munte, muscarului mic, muscarului gulerat, gândacului curcubeu al pinului și gândacului de scoarță roșu, Boros Schneideri și gândacului sihastru (Osmoderma eremita) ;
– excluderea operațiunilor de gestionare forestieră în toate arboreturile unei specii compuse în proporție de cel puțin 10 % din specimene centenare (arboreturi de molizi, de pini, sau arboreturi mixte de molizi și pini) pentru habitatele cucuvelei pitice și minuniței;
– pentru conservarea habitatelor Pytho kolwensis, Phryganophilus ruficolis și Rhysodes sulcatus, conservarea arborilor morți în arboreturile exploatate, în special prin menținerea tuturor molizilor centenari morți până la mineralizarea completă, cu excepția cazului în care există o amenințare la adresa securității publice.
36. La 25 martie 2016, ministrul mediului a aprobat, la cererea directorului general al Oficiului Pădurilor, o anexă la PGF din 2012 (denumită în continuare „anexa din 2016”) elaborat de Direcția regională a Oficiului Pădurilor din Białystok, care modifică părțile din PGF din 2012 referitoare, în primul rând, la suprafața totală a pădurilor și a terenurilor destinate a fi împădurite, în funcție de stadiul la 1 ianuarie 2016, care se ridică (după modificare) la 12 585,30 hectare, în al doilea rând, la volumul de exploatare al principalelor produse forestiere (rezultând din tăierile înainte de sacrificare și din tăierile pentru sacrificare), care se ridică (după modificare) la 188 000 m3 net de masă lemnoasă, și, în al treilea rând, la suprafața prevăzută pentru împădurire și reîmpădurire, care se ridică (după modificare) la 28,63 hectare.
37. Aprobarea anexei din 2016 era motivată de „survenirea unor daune grave în arboreturi, ca urmare a răspândirii constante a gândacului [tipograf] al molidului, determinând (în cursul perioadei de implementare a PGF [din 2012]) necesitatea de a intensifica exploatarea lemnului (produse ocazionale) în scopul de a menține pădurile într‑o stare de sănătate adecvată, de a garanta durabilitatea ecosistemelor forestiere, de a întrerupe deteriorarea și de a demara un proces de regenerare a habitatelor naturale, inclusiv a habitatelor de interes comunitar”.
38. În această anexă se arată că „are ca obiect înainte de toate înlăturarea de molizi colonizați, pentru a limita răspândirea gândacului tipograf (necesitatea de a efectua tăieri sanitare)”.
39. Se precizează de asemenea că se va proceda la „înlăturarea de arbori în scopul de a garanta siguranța persoanelor prezente în pădurea Białowieża, deoarece acumularea de arbori muribunzi constituie un pericol public”, pe „rutele turistice, precum și în zonele de odihnă și de recreere în pădure”.
40. În sfârșit, în această anexă se precizează că „seceta din cursul ultimilor ani a accelerat moartea arborilor și a arboreturilor de molizi, determinând astfel o creștere a riscului de incendiu în pădurea Białowieża”.
41. Anexa din 2016 permite, astfel, aproape triplarea exploatării lemnului în districtul forestier Białowieża, trecând de la 63 471 m3 la 188 000 m3 pentru perioada 2012-2021, și efectuarea de operațiuni de gestionare forestieră activă, cum ar fi tăieri sanitare, reîmpădurire și tăieri pentru regenerare, în zone în care orice intervenție era anterior exclusă.
42. La fel ca în cazul adoptării PGF din 2012, a fost obținut avizul pozitiv al directorului regional al protecției mediului din Białystok. Pe de altă parte, este cert că, în scopul adoptării anexei din 2016, Direcția regională a Oficiului Pădurilor din Białystok a efectuat în 2015 o evaluare a efectelor asupra mediului a măsurilor avute în vedere, de unde a rezultat că acestea nu au „niciun impact negativ semnificativ asupra mediului și nici în special asupra obiectivelor de conservare și asupra integrității sitului Natura 2000”.
43. Printr‑un document datat de asemenea 25 martie 2016, ministrul mediului și directorul general al Oficiului Pădurilor, urmărind obiectivul de a rezolva diferențele de opinie cu privire la modul de gestionare a pădurii Bialowieża „sprijinindu‑se pe cunoștințe științifice”, au elaborat un program de remediere, intitulat „Program privind pădurea Bialowieża ca patrimoniu cultural și natural al U[NESCO] și ca sit care aparține rețelei Natura 2000“. Acest program are ca obiectiv „să documenteze riguros diferitele puncte de vedere, precum și să stabilească răspunderea persoanelor concrete, în ceea ce privește deciziile luate”. S‑a decis în acest scop:
– „întocmirea și punerea la dispoziția opiniei publice” a documentelor științifice și juridice referitoare la pădurea Bialowieża;
– punerea în aplicare a unui program de studiu și de monitorizare, care să cuprindă o identificare și o descriere a parcelelor care au făcut obiectul unei populări umane și al unor măsuri de gestionare forestieră, luând în considerare anumite habitate și specii protejate. În cadrul fiecărui arboret, va fi calculat, pe de o parte, numărul și volumul arborilor morți și, pe de altă parte, va fi măsurat conținutul de carbon organic al litierei forestiere, precum și a profilului de sol, și
– întocmirea unei documentații fotografice.
44. S‑a prevăzut de asemenea, în cadrul acestui program, pentru a pune capăt controversei științifice referitoare la oportunitatea unei intervenții umane și la tăierea arborilor, derularea unui experiment pe termen lung, constând în rezervarea unei treimi din suprafața celor trei districte forestiere în care vor fi evaluate efectele lipsei punerii în aplicare a măsurilor de gestionare forestieră, pentru a le compara cu cele ale „operațiunilor de tăiere și de exploatare a arborilor (printre altele)” prevăzute începând din 2016, care vor avea loc în cealaltă parte. O analiză a efectelor economice este de asemenea avută în vedere.
45. La 31 martie 2016, directorul general al Oficiului Pădurilor a adoptat, în conformitate cu misiunea sa și „ținând seama de imperativele legate de diversificarea riscurilor de alterare considerabilă a habitatelor naturale și de dispariție a biodiversității, ca urmare a uneia dintre cele mai vaste răspândiri ale gândacului tipograf din istorie, pe teritoriul pădurii Białowieża”, decizia nr. 52, prin care au fost stabilite „zone funcționale de referință” pe teritoriul districtelor forestiere Białowieża și Browsk. Acestea reprezintă aproximativ 33 % din suprafața districtului forestier Białowieża, și anume 4 137,28 hectare, și sunt gestionate în conformitate cu măsurile stabilite în PGF din 2012. Decizia nr. 52 prevede că, în cadrul acestor zone de referință, începând de la 1 aprilie 2016 și luând în considerare planurile de gestionare forestieră în vigoare în aceste districte, se va efectua „o gestionare forestieră care urmărește să maximizeze efectele formării biodiversității (în practică) exclusiv ca urmare a unor procese naturale”. Se precizează în decizia respectivă că această activitate de gestionare se va limita:
„1) la tăierea de arbori care constituie un pericol pentru securitatea publică, precum și un risc de incendiu, legat de abandonarea pe teren a arborilor tăiați;
2) la a lăsa zonele menționate mai sus să se regenereze în mod natural, în sensul normelor privind silvicultura;
3) la a menține resurse forestiere într‑o stare care limitează la minimum penetrarea pădurilor de către om, pentru a preveni o modificare a proceselor naturale menționate anterior, sub rezerva accesului la pădure menționat la punctul 4);
4) la realizarea funcțiilor neproductive ale pădurii, ca teren pus la dispoziție pentru realizarea de studii științifice și de acțiuni similare;
5) la crearea unei centuri de protecție de‑a lungul limitelor acestor zone prin instalarea de capcane cu feromoni, și anume soluții care au scopul de a împiedica tranzitarea din (și către) aceste zone a unor organisme dăunătoare într‑un grad care amenință supraviețuirea pădurilor.”
Decizia nr. 52 prevede că ariile astfel vizate nu includ, cu toate acestea, rezervațiile naturale.
46. În secțiunea 2 din această decizie se prevede că în pădurile care aparțin de districtele forestiere Białowieża și Browsk, situate în afara zonele de referință, activitatea de gestionare bazată pe planurile de gestionare forestieră se va exercita conform principiilor gestionării forestiere durabile. Se precizează că, „cu toate acestea, gestionarea menționată se va efectua astfel încât să asigure, în fapt, protecția naturii, aplicând metode de gestionare forestieră”.
47. Potrivit secțiunii 3 din decizia menționată, „operațiunile în raza teritorială a districtelor forestiere Bialowieza și Browsk având ca obiect inventarul bogăției naturale, monitorizarea biodiversității, situația habitatelor naturale și a bilanțului de carbon al ecosistemelor forestiere, precum și colectarea oricărei documentații factuale, sunt reglementate printr‑o ordonanță separată a directorului general al Oficiului Pădurilor, cu privire la inventarul natural al tuturor terenurilor administrate de Oficiul menționat”. Directorul regional al Oficiului Pădurilor din Białystok, conform alineatului 2 din această secțiune, va prezenta un raport din doi în doi ani (începând de la 31 ianuarie 2017) cu privire la monitorizarea operațiunilor și la stadiul de conservare a biodiversității în pădurea Białowieża.
48. În temeiul secțiunii 4 litera b) din decizia nr. 52, este posibil să se deroge de la excluderea acestor suprafețe de la operațiunile de gestionare forestieră activă în caz de „realizare de lucrări, atunci când obligația de a realiza respectivele lucrări decurge din dispoziții legale de aplicare generală, inclusiv din PZO privind situl Natura 2000”.
49. La 17 februarie 2017(15), directorul general al Oficiului Pădurilor a adoptat, pentru cele trei districte forestiere, decizia nr. 51 „privind tăierea arborilor colonizați de gândacul tipograf și recoltarea arborilor care reprezintă o amenințare la adresa securității publice și care prezintă un risc de incendiu, în toate grupele de vârstă ale arboreturilor din districtele forestiere Białowieża, Browsk și Hajnówka”(16).
50. Articolul 1 din această decizie prevede că, „[a]vând în vedere situația extraordinară și catastrofică cauzată de răspândirea gândacului tipograf în situl Puszcza Białowieska, directorul Direcției regionale a Oficiului Pădurilor din Białystok și inspectorii forestieri din districtele forestiere Białowieża,Browsk și Hajnówka sunt obligați:
1. să efectueze fără întârziere, în pădurile gestionate de Oficiul Pădurilor, tăierea arborilor care amenință securitatea publică, în primul rând de‑a lungul căilor de comunicație și al itinerariilor turistice, asigurând în mod esențial și prioritar respectarea securității publice;
2. să efectueze îndepărtarea continuă a arborilor uscați, precum și a reziduurilor după recoltă, în conformitate cu dispozițiile aplicabile în domeniul prevenirii incendiilor forestiere, inclusiv prin intermediul transportului, sau prin segmentare și transport;
3. să efectueze tăierea continuă și în timp util a arborilor colonizați de gândacul tipograf, în toate grupele de vârstă a arboreturilor, precum și recolta de lemn și transportul acestuia în timp util (sau decojire și stocarea acestuia);
4. să efectueze – utilizând rezultatele inventarului forestier natural al pădurilor din Puszcza Białowieska realizat de Oficiul Pădurilor în 2016 – implementarea și actualizarea constantă a strategiilor de restaurare a arboreturilor după răspândirea gândacului tipograf în masivul forestier Puszcza Białowieska, folosind diferite metode de reînnoire (regenerare naturală, reîmpădurire prin însămânțare sau prin plantare) și de protecție, în vederea reconstituirii și a restaurării fitocenozelor și în special a protecției habitatelor naturale valoroase care se află sub protecția sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska și, în cazul necesității unei regenerări artificiale, să utilizeze arborii și arbuștii originari din Puszcza Białowieska;
5. să efectueze monitorizarea efectelor menționate la punctul 4, realizând în mod regulat inventarul stării pădurilor și evaluarea biodiversității, inclusiv prin utilizarea unei rețele de suprafețe de inventariere naturală la scară largă;
6. să integreze lemnul recoltat în urma tăierilor menționate la punctele 1-3 în realizarea proiectului Leśne Gospodarstwa Węglowe (exploatații forestiere de carbon), menționat în ordinul nr. 2 din 17 ianuarie 2017 al directorului general [proiect care vizează creșterea nivelului de absorbție a CO2 și a altor gaze cu efect de seră prin intermediul pădurilor]. Lemnul uscat necolonizat [de gândacul tipograf] (lemn mort steril) poate fi stocat în instalații tranzitorii înființate pe spațiile devenite libere și pe terenurile deschise. Lemnul colonizat (lemn cu carii) necesită decojire și depozitare în conformitate cu normele stabilite de instrucțiunile privind protecția pădurilor. Zonele de stocare a lemnului sunt protejate împotriva incendiilor;
7. să organizeze un sistem de vânzare a lemnului recoltat prin tăierile menționate la punctele 1-3, pentru a răspunde nevoilor locuitorilor din localitățile situate în zona teritorială Puszcza Białowieska”.
51. Articolul 2 din decizia menționată prevede că „pentru tăierile menționate la articolul 1 se derogă de la restricțiile legate de vârsta arborilor și de funcția arboreturilor pentru pădurile aflate în gestiunea Oficiului Pădurilor Domeniale în zona Puszcza Białowieska”.
52. Este cert că, în urma adoptării deciziei nr. 51, s‑a efectuat înlăturarea arborilor uscați și a arborilor colonizați de gândacul tipograf în cele trei districte forestiere Białowieża, Browsk și Hajnówka într‑o „zonă de restaurare forestieră” de aproximativ 34 000 de hectare, ceea ce reprezintă aproape 54 % din suprafața sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
53. Pe de altă parte, potrivit Comisiei, care se bazează pe date emise de Oficiul Pădurilor, tăierile în pădurea Białowieża, efectuate de la începutul anului 2017, ar reprezenta în total peste 35 000 m3 de lemn, dintre care 29 000 m3 de molid (și anume aproximativ 29 000 de arbori). Potrivit informațiilor furnizate de organizații neguvernamentale, care au folosit datele Oficiului Pădurilor, tăierile arboretului centenar realizate până în luna mai a anului 2017 ar fi produs 2 385,13 m3 de lemn în districtul Białowieża, 1 874 m3 în districtul Browsk și 6 540 m3 în districtul Hajnówka.
B. Procedura precontencioasă
54. După ce a fost informată cu privire la aprobarea anexei din 2016, Comisia a transmis la 7 aprilie 2016 autorităților poloneze prin intermediul sistemului electronic de comunicare prealabil procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor EU Pilot(17) o cerere de lămuriri cu privire la o serie de chestiuni referitoare la incidența intensificării extracției de lemn în districtul forestier Białowieża asupra stadiului de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de faună sălbatică de interes comunitar în cadrul sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
55. În răspunsul lor din 18 aprilie 2016, autoritățile poloneze au justificat creșterea volumului de lemn extras din acest sit printr‑o răspândire fără precedent a gândacului tipograf.
56. La 9 și la 10 iunie 2016, serviciile Comisiei au efectuat o vizită în pădurea Białowieża pentru a ancheta aproximativ 10 sectoare diferite ale sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
57. La 17 iunie 2016, Comisia a adresat autorităților poloneze, în conformitate cu articolul 258 din TFUE, o scrisoare de punere în întârziere, pentru motivul că măsurile aprobate în anexa din 2016 nu erau justificate, că autoritățile respective nu s‑au asigurat că măsurile în cauză nu urmau să afecteze în mod negativ integritatea sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska și că, prin autorizarea intensificării extracției de lemn, acestea au încălcat obligațiile care le revin în temeiul Directivei habitate și al Directivei păsări.
58. Prin scrisoarea din 27 iunie 2016 adresată comisarului european pentru mediu, ministrul polonez al mediului a afirmat că erau necesare elemente de informație suplimentare privind habitatele și speciile prezente în cadrul sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska și că inventarul acestora era în curs de realizare.
59. Autoritățile poloneze au răspuns la scrisoarea de punere în întârziere la 18 iulie 2016, respingând integral motivele invocate de Comisie.
60. Între lunile februarie și martie ale anului 2017 a avut loc un schimb de corespondență între ministrul polonez al mediului și comisarul european pentru mediu. Ministrul mediului a afirmat că primele rezultate ale inventarului erau deja cunoscute și că a decis, pe această bază, să înceapă tăierile prevăzute în anexa din 2016.
61. Prin scrisoarea din 28 aprilie 2017, Comisia a adresat Republicii Polone un aviz motivat, reproșându‑i faptul că nu și‑a îndeplinit obligațiile care decurg din articolul 6 alineatele (1) și (3) și din articolul 12 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva habitate, precum și din articolul 4 alineatele (1) și (2) și din articolul 5 literele (b) și (d) din Directiva păsări. Comisia invita autoritățile poloneze să se conformeze acestui aviz motivat în termen de o lună de la primirea acestuia. Comisia justifica acest termen printre altele prin informația potrivit căreia aceste tăieri au început și prin riscul direct ca situl Natura 2000 Puszcza Białowieska să sufere un prejudiciu grav și ireparabil.
62. La 26 mai 2017, Republica Polonă răspuns la avizul motivat, afirmând că neîndeplinirea obligațiilor reproșată nu era întemeiată.
63. Întrucât a considerat acest răspuns nesatisfăcător, Comisia a introdus prezenta acțiune.
C. Procedura în fața Curții
64. Printr‑un înscris separat depus la grefă la 20 iulie 2017, Comisia a introdus o cerere de măsuri provizorii, în temeiul articolului 279 TFUE și al articolului 160 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție, solicitând Curții să dispună ca Republica Polonă, în așteptarea hotărârii Curții prin care aceasta se va pronunța pe fond, pe de o parte, să înceteze, cu excepția situației unei amenințări pentru securitatea publică, operațiunile de gestionare forestieră activă în habitatele 91D0 (turbării împădurite) și 91E0 (păduri aluvionare cu anini, frasini, sălcii și plopi) și în arboreturile seculare din habitatul 9170 (păduri de stejar și de carpen subcontinentale), precum și în habitatele ciocănitorii cu spate alb, ciocănitorii de munte, cucuvelei pitice, minuniței, viesparului, muscarului mic, muscarului gulerat și porumbelului de scorbură și în habitatele coleopterelor saproxilice, și anume gândacul de scoarță roșu, Boros schneideri, Phryganophilus ruficollis, Pytho kolwensis, precum șigândacul curcubeu al pinului, și, pe de altă parte, să înceteze înlăturarea molizilor seculari morți și tăierea de arbori în cadrul creșterii volumului de lemn exploatabil în cadrul sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska, operațiuni care decurg din anexa din 2016 și din decizia nr. 51.
65. Comisia a solicitat de asemenea, în temeiul articolului 160 alineatul (7) din Regulamentul de procedură al Curții, acordarea măsurilor provizorii menționate mai sus chiar înainte ca pârâta să fi prezentat observații, având în vedere riscul producerii unui prejudiciu grav și ireparabil pentru habitatele și pentru integritatea sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
66. Prin Ordonanța din 27 iulie 2017(18), vicepreședintele Curții a admis în mod provizoriu această cerere până la adoptarea ordonanței care ar pune capăt procedurii privind măsurile provizorii.
67. La 13 septembrie 2017, Comisia și‑a completat cererea de măsuri provizorii, solicitând Curții să oblige, în plus, Republica Polonă la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care aceasta nu s‑ar conforma ordinelor pronunțate în cadrul procedurii.
68. La 28 septembrie 2017, Republica Polonă a solicitat ca prezenta cauză să fie atribuită Marii Camere a Curții. În temeiul articolului 161 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, vicepreședintele Curții a înaintat cauza Curții, care, ținând seama de importanța acesteia, a atribuit‑o Marii Camere, în conformitate cu articolul 60 alineatul (1) din regulamentul menționat.
69. Prin Ordonanța din 20 noiembrie 2017(19), Curtea a admis cererea Comisiei, până la pronunțarea hotărârii prin care se va soluționa prezenta cauză, autorizând în același timp, cu titlu excepțional, Republica Polonă să pună în aplicare operațiunile prevăzute în anexa din 2016 și în decizia nr. 51 atunci când acestea sunt strict necesare și în măsura în care sunt proporționale, pentru a asigura în mod direct și imediat securitatea publică a persoanelor, iar aceasta cu condiția ca alte măsuri mai puțin radicale să nu fie posibile din motive obiective. Curtea a dispus de asemenea ca Polonia să comunice Comisiei, în termen de cel mult 15 zile de la notificarea acestei ordonanțe, toate măsurile pe care le va fi adoptat pentru respectarea pe deplin a acesteia, precizând în mod motivat operațiunile de gestionare forestieră activă pe care intenționează să le continue având în vedere necesitatea lor pentru a asigura securitatea publică. Curtea a amânat decizia cu privire la cererea suplimentară a Comisiei prin care a solicitat dispunerea plății unei penalități cu titlu cominatoriu(20).
70. Pe de altă parte, printr‑un înscris depus la grefă la 7 august 2017, Comisia a solicitat judecarea cu prioritate a prezentei cauze, în conformitate cu articolul 53 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție. Prin Decizia din 9 august 2017, președintele Curții a admis această cerere. Cu toate acestea, prin Ordonanța din 11 octombrie 2017(21), președintele Curții a decis din oficiu judecarea prezentei cauze potrivit procedurii accelerate prevăzute la articolul 23a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și la articolul 133 din Regulamentul de procedură al Curții.
III. Argumentația părților
A. Cu privire la admisibilitate
71. Republica Polonă susține că al doilea, al treilea și al patrulea motiv invocate de Comisie sunt inadmisibile, în măsura în care se referă la operațiunile puse în aplicare pe teritoriile districtelor forestiere Browsk și Hajnówka, prevăzute în decizia nr. 51. Astfel, pe de o parte, aceste motive ar extinde în mod nejustificat sfera motivelor definite în avizul motivat, având în vedere că acestea din urmă se referă doar la consecințele adoptării anexei din 2016 referitoare la districtul forestier Białowieża. În acest fel, obiectul litigiului ar fi extins ratione loci, dar și ratione materiae întrucât operațiunile menționate în decizia nr. 51 ar fi diferite de cele definite în anexa din 2016. Pe de altă parte, modul de redactare a acestor motive ar fi obscur, printre altele cu privire la aspectul dacă aceste motive sunt exclusiv legate de adoptarea anexei din 2016 sau dacă se referă de asemenea la operațiunile prevăzute în decizia nr. 51.
72. În susținerea admisibilității ansamblului motivelor sale, Comisia a arătat în ședință că rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că obiectul litigiului poate fi extins între faza precontencioasă și faza contencioasă, având în vedere că faptele reproșate sunt de aceeași natură și constituie același comportament. Din înscrisurile dosarului reiese că, potrivit Comisiei, faptele reproșate Republicii Polone în avizul motivat priveau doar districtul forestier Białowieża, întrucât măsurile adoptate de autoritățile poloneze la această dată nu priveau decât districtul menționat. Cu toate acestea, Comisia subliniază că aceleași măsuri au fost adoptate de asemenea de Republica Polonă pentru celelalte două districte forestiere care fac parte din situl Natura 2000 Puszcza Białowieska. Considerând că este vorba despre fapte identice, care constituie același comportament, aceasta apreciază că este justificat ca acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor să aibă ca obiect ansamblul teritoriului vizat de măsurile în litigiu la momentul sesizării Curții. În plus, Comisia arată că faptul de a nu recunoaște admisibilitatea acțiunii sale, pentru motivul că avizul motivat nu menționa fapte care îi erau ulterioare, ar face ca exercitarea dreptului său de a introduce acțiunea să fie extrem de dificil, chiar imposibil. În această privință, Comisia subliniază că extinderea geografică efectuată între avizul motivat și acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor este doar consecința opțiunii autorităților poloneze însele de a lua decizii de aceeași natură în cursul procedurii precontencioase și de a organiza cu întârziere publicitatea acestora, aspect care ar exclude ca această extindere să fie reținută ca un motiv de inadmisibilitate a cererii sale.
B. Cu privire la fond
1. Comisia
73. Prin intermediul primului său motiv, Comisia susține că Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, prin faptul că aprobat anexa din 2016 și prin faptul că a pus în aplicare operațiunile de gestionare forestieră astfel prevăzute, fără a se asigura că acest lucru nu va aduce atingere integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
74. Potrivit Comisiei, anexa din 2016, în măsura în care modifică PGF din 2012, constituie un plan sau un proiect care nu are o legătură directă necesară cu gestionarea sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska, dar care ar putea afecta acest sit în mod semnificativ ca urmare a triplării volumului de lemn exploatabil în districtul forestier Białowieża pe care o prevede. Spre deosebire de PZO, PGF nu ar fi, astfel, planuri de gestionare, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate, întrucât nu stabilesc obiectivele și măsurile de conservare necesare pentru siturile Natura 2000. PGF au ca obiect principal să reglementeze practicile de gestionare forestieră, prin determinarea în special a volumului maxim de lemn care poate fi extras și prin stabilirea de măsuri de protecție a pădurilor. Ar fi necesar, prin urmare, înainte de adoptarea sau de modificarea acestora, să se efectueze o evaluare corespunzătoare a efectelor lor asupra sitului Natura 2000 în cauză având în vedere obiectivele de conservare a acestui sit, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate, situație care s‑ar fi regăsit, de altfel, în speță, întrucât Republica Polonă ar fi efectuat în anul 2015 o astfel de evaluare a efectelor proiectului de anexă din 2016 asupra conservării sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
75. Comisia consideră, cu toate acestea, că autoritățile poloneze nu s‑au asigurat că anexa din 2016 nu va aduce atingere integrității acestui sit Natura 2000, ceea ce implică menținerea durabilă a caracteristicilor sale constitutive, legate de prezența unui habitat natural al cărui obiectiv de conservare a justificat desemnarea sitului menționat ca SIC și ca APS. În speță, caracteristicile integrității sitului Natura 2000 menționat ar fi următoarele: procesele ecologice naturale care se derulează în cadrul acestuia (regenerarea naturală a arborilor, selecția naturală a speciilor și succesiunea ecologică naturală), diversitatea compoziției speciilor și structura de vârstă a masei forestiere, care cuprind printre altele o proporție semnificativă de arbori în faza optimă sau terminală, abundența de lemn mort și prezența unor specii tipice de păduri naturale neafectate de om care trăiesc în habitate naturale menționate mai sus.
76. Comisia susține în esență că autoritățile poloneze nu puteau să excludă existența unor îndoieli științifice referitoare la absența unor efecte prejudiciabile asupra integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska, întemeindu‑se pe evaluarea efectelor asupra mediului elaborată în 2015 în vederea întocmirii anexei din 2016, pentru motivul că această analiză se baza pe cea efectuată în 2012, în vederea adoptării PGF din 2012 și se concentra pe arboreturile colonizate de gândacul tipograf. De asemenea, aceasta susține că stabilirea ulterioară a unor zone de referință și a unor lucrări de inventariere nu poate nici ea să ofere certitudinea necesară pentru autorizarea lucrărilor de gestionare forestieră.
77. Comisia constată în special că măsurile de înlăturare a arborilor morți și muribunzi, de gestionare forestieră sub formă de tăieri sanitare, de tăiere a arborilor în cazul arboreturilor seculare în păduri de stejar și de carpen subcontinentale și în păduri aluvionare și de înlăturare a molizilor seculari muribunzi sau morți colonizați de gândacul tipograf, prevăzute în anexa din 2016, ar constitui „pericol[e] potențial[e]” pentru habitatele naturale și pentru habitatele speciilor în cauză, identificate în PZO din 2015. Pe de altă parte, acțiunea gândacului tipograf nu poate fi considerată un „pericol potențial”, având în vedere că, dimpotrivă, înlăturarea molizilor colonizați de gândacul tipograf ar fi considerată în mod explicit, în anexa 3 la PZO din 2015, ca o amenințare la adresa habitatelor celor trei specii de păsări protejate.
78. Comisia subliniază în plus că, în stadiul actual al cunoștințelor științifice, etapele de răspândire a gândacului tipograf ar face parte din ciclurile naturale observate în mod regulat în acest tip de păduri. Acestea nu ar face, de altfel, obiectul niciunei monitorizări în incinta parcului național Białowieża, în care stadiul de conservare a habitatelor ar fi mai bun decât în districtele forestiere gestionate de Oficiul Pădurilor în care ar fi fost efectuate tăieri sanitare. Studii științifice ar atesta de asemenea un stadiu mai bun de conservare a habitatelor din pădurea Białowieża care sunt excluse de la orice intervenție umană. Oamenii de știință s‑ar teme, în plus, că înlăturarea arborilor morți sau muribunzi dezechilibrează structura de vârstă a arboreturilor, sărăcește diversitatea speciilor și a habitatelor protejate și conduce la dispariția unor importante surse de hrană pentru numeroase specii de animale protejate. Înlăturarea lemnului mort în cadrul tăierilor sanitare ar fi, prin urmare, incompatibilă cu obiectivele de conservare a zonelor protejate, menținerea lemnului mort în pădure fiind necesară pentru a conserva biodiversitatea.
79. Potrivit Comisiei, reiese, în plus, din răspunsul autorităților poloneze la cererea EU Pilot că măsurile aprobate în anexa din 2016 vor fi puse în aplicare pe o suprafață de 5 100 de hectare, ceea ce ar reprezenta 58 % din districtul forestier Białowieża și 8 % din suprafața sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska. Comisia arată în această privință că, în răspunsul la avizul motivat, autoritățile poloneze au indicat că, în urma luării în calcul a suprafețelor de referință, zona de aplicare a anexei din 2016 se va extinde la 3 401 hectare sau 5,4 % din suprafața sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska. Comisia subliniază că măsurile puse astfel în aplicare vor avea în realitate un impact mult mai important, având în vedere că autoritățile poloneze însele ar fi recunoscut că operațiunile menite să împiedice răspândirea gândacului tipograf se vor întinde pe o suprafață totală de 34 000 de hectare, în timp ce suprafețele de referință care aceste măsuri nu vor fi puse în aplicare acoperă o întindere de 17 000 de hectare. În aceste condiții, Comisia consideră că efectele măsurilor menționate asupra protecției mediului nu pot fi prezentate ca neglijabile, cu atât mai mult cu cât, prin stabilirea, în PGF din 2012, a unui volum de lemn exploatabil de 63 471 m³ până în 2021, autoritățile competente ar fi găsit, în urma evaluării efectelor asupra mediului, un nivel echilibrat de exploatare, având în vedere obiectivele de conservare a sitului menționat Natura 2000.
80. Comisia consideră că în niciun moment din procesul decizional autoritățile poloneze nu ar fi ținut seama de rezervele și avizele emise de organismele științifice. În acest sens, evaluarea efectelor asupra mediului din 2015 ar fi bazată, pe de o parte, pe o metodă eronată, din moment ce nu se referă la obiectivele specifice ale conservării habitatelor și speciilor de animale care au făcut obiectul PZO din 2015, și, pe de altă parte, pe o evaluare din 2012 și s‑ar concentra pe arboreturile colonizate de gândacul tipograf. Această evaluare nu ar defini nici ce înseamnă integritatea sitului Natura 2000 în cauză și nici nu ar preciza modul în care operațiunile avute în vedere ar putea să îi aducă atingere. Ar exista un risc ca operațiunile de gestionare forestieră prevăzute să fie efectuate fără a se ține cont suficient de necesitățile și de obiectivele de conservare a acestor habitate și a acestor specii. Pe de altă parte, anexa din 2016 nu ar fi fost adoptată pe baza unor informații actualizate, întrucât, pentru a cunoaște mai bine locurile de distribuție a acestor specii, autoritățile poloneze au efectuat în 2016 un inventar al sitului ale cărui rezultate nu erau definitive la momentul emiterii avizului motivat.
81. În susținerea acestui ultim argument, Comisia amintește că, potrivit jurisprudenței Curții, în momentul adoptării deciziei de autorizare a realizării proiectului nu trebuie să se mențină nicio îndoială științifică rezonabilă în raport cu lipsa efectelor negative asupra integrității sitului vizat(22). În consecință, Republica Polonă ar fi încălcat articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate chiar și doar pentru simplul motiv că ministrul mediului, aprobând anexa din 2016, nu putea fi sigur că operațiunile prevăzute în anexa respectivă nu ar avea efecte prejudiciabile asupra integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska. Din aceasta ar rezulta de asemenea că nicio măsură nu ar putea remedia încălcarea acestei dispoziții, nici chiar în cazul stabilirii ulterioare a lipsei unor efecte prejudiciabile, întrucât condițiile de adoptare a unei decizii pozitive nu erau îndeplinite atunci când anexa a fost aprobată.
82. Comisia susține că, în consecință, crearea de „suprafețe de referință”, pe 33 % din teritoriul acestui sit Natura 2000 nu poate fi considerată o măsură de atenuare a efectelor prejudiciabile ale punerii în aplicare a anexei din 2016. Pe de o parte, aceste suprafețe nu ar fi făcut obiectul evaluării efectelor asupra mediului, efectuată în 2015. Pe de altă parte, crearea unor zone de referință prin decizia nr. 52 nu ar putea, așadar, să fie considerată o măsură de atenuare a efectelor prejudiciabile ale punerii în aplicare a anexei din 2016. Pe de o parte, aceste suprafețe nu ar fi făcut obiectul evaluării efectelor asupra mediului realizate în 2015. Pe de altă parte, crearea suprafețelor respective nu ar permite evitarea sau reducerea efectelor prejudiciabile cauzate de punerea în aplicare a acestei anexe. Acestea s‑ar limita, astfel, să păstreze situația anterioară într‑o parte a districtului forestier Białowieża, dar nu ar limita efectele prejudiciabile care rezultă din operațiunile prevăzute în anexa din 2016 cu privire la restul teritoriului acestui district, a cărui întindere este mai importantă. Suprafețele de referință ar fi fost, de altfel, desemnate în mod arbitrar. În realitate, întrucât desemnarea unor astfel de suprafețe nu are efect asupra volumul maxim total de extracție de lemn stabilit în anexă, stabilirea acestor zone ar determina o intensificare a tăierilor în restul teritoriului districtului forestier Białowieża.
83. Pe de altă parte, Comisia arată că ar fi posibil să se deroge de la excluderea acestor suprafețe, având în vedere că decizia nr. 52 ar permite, la alineatul 4 litera b), să nu se țină seama de limitările admise în aceste suprafețe de referință și că decizia nr. 51 ar dispune tăierea și înlăturarea arborilor uscați, precum și a arborilor din toate grupele de vârstă colonizați de gândacul tipograf, fără a ține seama de aceste suprafețe.
84. Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia susține că Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate și al articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări prin faptul că a pus în aplicare operațiunile de gestionare forestieră activă prevăzute în anexa din 2016 și în decizia nr. 51.
85. Aceasta susține că, în conformitate cu articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări, pentru speciile de păsări din anexa I la această directivă care au determinat desemnarea unei APS și pentru speciile migratoare care nu sunt menționate în această anexă, statele membre ar fi obligate să adopte măsuri speciale de conservare a habitatului natural al acestora, pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire. Menținerea într‑un stadiu de conservare favorabil a habitatelor sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska ar privi, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva păsări, printre altele următoarele specii: viesparul, ciocănitoarea cu spate alb, ciocănitoarea de munte, cucuveaua pitică, minunița, muscarul mic și muscarul gulerat. Porumbelul de scorbură face parte dintre speciile migratoare menționate la articolul 4 alineatul (2) din această directivă.
86. Comisia subliniază că obiectivul Directivei habitate și al Directivei păsări este de a permite menținerea sau restabilirea unui stadiu corespunzător de conservare a habitatelor speciilor protejate, iar nu doar prevenirea dispariției acestora. Argumentul potrivit căruia intensificarea tăierilor ar fi conformă cu dispozițiile referitoare la conservarea păsărilor, întrucât numărul minim de perechi de ciocănitori ar fi menținut în situl în cauză, ar fi, așadar, neîntemeiat.
87. Comisia apreciază de asemenea că simpla înscriere a măsurilor de conservare a sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska în PZO din 2015 fără o posibilitate reală de a le aplica nu este suficientă pentru a se considera că a fost respectată obligația de a stabili măsurile de conservare necesare, prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Directiva habitate. Această „stabilire” ar implica, astfel, faptul ca respectivele măsuri să poată fi aplicate efectiv și să prezinte, astfel, un efect util. Această interpretare s‑ar aplica de asemenea pentru articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări.
88. Or, executarea de operațiuni de gestionare forestieră activă, precum sacrificarea, tăierile sanitare și reîmpădurirea, în habitate pentru care menținerea stadiului de conservare exclude în mod formal astfel de activități, asimilându‑le unor amenințări, ar contraveni măsurilor de conservare, care pledează în special pentru „excluderea de la operațiunile de gestionare forestieră a tuturor arboreturilor unei specii compuse în proporție de cel puțin 10 % din specimene centenare sau mai bătrâne”, pentru „conservarea arborilor morți”, precum și pentru „menținerea tuturor molizilor seculari morți până la mineralizarea lor completă”. În această privință, locurile în care sunt planificate aceste operațiuni ar coincide cu siturile arboreturilor centenare și cu habitatele coleopterelor saproxilice, în mod esențial gândacul de scoarță roșu și Boros schneideri. În plus, triplarea exploatării pădurii până în 2021 și înlăturarea arborilor pe care aceasta o implică ar fi contrare măsurilor de conservare și le‑ar împiedica să își producă efectul util. Aceste operațiuni ar constitui, prin natura lor, amenințări la adresa habitatelor naturale și a habitatelor de specii de păsări și de coleoptere saproxilice, astfel cum sunt enumerate în anexa 3 la PZO din 2015.
89. Prin urmare, respectivele operațiuni nu numai că ar accentua aceste amenințări, ci ar complica, în plus, și mai mult punerea în aplicare a măsurilor de conservare stabilite în PZO din 2015. De asemenea, acestea ar fi susceptibile să aibă un impact prejudiciabil asupra stadiului general de conservare a anumitor specii de coleoptere saproxilice, în special Phryganophilus ruficollis și gândacul curcubeu al pinului, în Polonia și în Europa, în condițiile în care situl Natura 2000 Puszcza Białowieska constituie una dintre ultimele sau una dintre cele mai importante arii de răspândire a acestora în Uniune.
90. Prin intermediul celui de al treilea motiv, Comisia susține că Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva habitate, prin faptul că a pus în aplicare operațiunile de gestionare forestieră prevăzute în anexa din 2016 și în decizia nr. 51, având în vedere că acestea nu ar permite evitarea deteriorării sau a distrugerii ariilor de reproducere sau de odihnă a coleopterelor saproxilice care figurează la litera (a) din anexa IV la această directivă, și anume gândacul de scoarță roșu, gândacul curcubeu al pinului, Phryganophilus ruficollis și Pytho kolwensis, și ar constitui, în consecință, o amenințare serioasă pentru supraviețuirea lor.
91. Articolul 12 din Directiva habitate ar obliga statele membre atât să adopte un cadru legislativ complet, cât și să pună în aplicare măsuri concrete pentru a elimina declinul populațiilor speciilor care figurează în această anexă. Un sistem de protecție riguroasă ar presupune adoptarea de măsuri coerente și coordonate, cu caracter preventiv, de natură să permită evitarea în mod efectiv a deteriorării sau a distrugerii ariilor de reproducere sau de odihnă ale speciilor respective(23).
92. Comisia susține că toate speciile de coleoptere saproxilice acoperite de această protecție riguroasă ar avea nevoie, în cursul ciclului lor de viață, de arbori muribunzi sau morți, în picioare sau căzuți. Diverse studii științifice ar confirma faptul că molizii morți formează habitatul major al gândacului de scoarță roșu și reprezintă un element esențial al ciclului său de viață. La doi sau trei ani de la moartea molidului sau într‑o etapă ulterioară de descompunere, arborele ar fi ocupat de alte specii de coleoptere saproxilice, printre care Pytho kolwensis și Phryganophilus ruficollis. De asemenea, intensificarea tăierii de arboreturi, în special de molizi, și îndepărtarea lemnului mort și a arborilor muribunzi colonizați de gândacul tipograf ar conduce la moartea acestor specii strict protejate și la distrugerea ariilor de reproducere sau de odihnă. Întrucât aceste specii care locuiesc în bușteni și sub scoarța arborilor sunt puțin vizibile, ar fi imposibil să se aleagă măsuri paliative eficiente, cum ar fi o tăiere selectivă, de exemplu. Singura măsură pertinentă susceptibilă să prevină deteriorarea ariilor de reproducere și de odihnă ale acestor specii ar fi faptul de a nu interveni în habitate în care se știe că se găsesc aceste specii.
93. Interdicțiile care figurează la articolul 12 din Directiva habitate ar fi absolute, independent de numărul și de prezența unor specimene din speciile de animale care trebuie să facă obiectul unor măsuri de conservare riguroasă. Prezența larg răspândită a gândacului de scoarță roșu nu ar putea, așadar, justifica intensificarea operațiunilor de gestionare forestieră susceptibile să conducă la o încălcare a acestor interdicții. Pe de altă parte, Phryganophilus ruficollis ar fi o specie extraordinar de rară pentru care există doar patru habitate cunoscute în Polonia, dintre care două în districtul forestier Białowieza, astfel încât pierderea unui singur habitat ar putea avea un impact prejudiciabil considerabil asupra menținerii stării de conservare a acestuia în Europa. În ceea ce privește gândacul curcubeu al pinului, acesta nu ar fi prezent în Polonia decât în situl Natura 2000 Puszcza Białowieska. În sfârșit, acest sit ar fi ultimul și de asemenea cel mai important habitat al Pytho kolwensis în Polonia, în contextul în care, pe de altă parte, acesta nu este prezent în Uniune decât în Suedia și în Finlanda.
94. Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Comisia susține că Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care decurg din articolul 5 literele (b) și (d) din Directiva păsări, prin faptul că nu a stabilit un sistem general de conservare de natură să prevină printre altele distrugerea intenționată a cuiburilor și perturbarea, în situl Natura 2000 Puszcza Białowieska, a ciocănitorii cu spatele alb, a ciocănitorii de munte, a cucuvelei pitice, precum și a minuniței, aceste specii figurând în anexa I la directiva respectivă.
95. Comisia susține că, la fel ca în cazul articolului 12 din Directiva habitate, articolul 5 din Directiva păsări ar impune statelor membre nu doar instituirea unui cadru legislativ complet, ci și luarea de măsuri de conservare concrete și detaliate, inclusiv măsuri de executare eficiente. Acest regim ar rezulta din obligația de a opri în mod eficient declinul acestor specii de păsări. Or, ar fi evident că intensificarea semnificativă a extracției de lemn din habitatele de o importanță capitală pentru reproducerea sau pentru odihna unor specii care trăiesc în mod natural în stare sălbatică în situl Natura 2000 în cauză ar crește riscul de distrugere a cuiburilor acestora și de perturbare intenționată, inclusiv în timpul perioadei lor de reproducere.
96. Într‑adevăr, situl Natura 2000 Puszcza Białowieska ar fi aria cea mai importantă de prezență a ciocănitorii cu spatele alb și a ciocănitorii de munte în Polonia. Arborii muribunzi și morți și în special molizii seculari ar fi locurile de hrănire și de reproducere cele mai importante ale acestor două specii de ciocănitori. Eliminarea a mii de arbori colonizați de gândacul tipograf ar duce la o distrugere intenționată a habitatelor acestor ciocănitori, precum și la o perturbare pe scară largă a acestor specii. În această privință, autoritățile poloneze nu ar fi prezentat vreo dovadă care să demonstreze că aceste două specii de ciocănitori profită de pe urma intensificării tăierii arborilor în habitatele lor, în condițiile în care, dimpotrivă, aceasta ar fi de natură să accelereze diminuarea acestor specii. Mai mult, nu ar exista informații care să arate dacă, după încetarea răspândirii gândacului tipograf, populația respectivelor specii de ciocănitori este susceptibilă să revină la un nivel mai mult sau mai puțin important. Ar fi necesare decenii pentru a reveni, prin plantarea de molizi tineri, la un stadiu al habitatului propice pentru ciocănitori precum cel constituit de arboreturile vechi, în special centenare. În sfârșit, ar trebui luat în considerare faptul că molizii s‑ar regenera ei înșiși în zonele atacate de gândacul tipograf, fără nevoia unei intervenții umane.
97. Comisia susține de asemenea că arborii muribunzi și morți ar fi în egală măsură, situri importante de cuibărire a cucuvelei pitice și a minuniței, care depind de prezența cavităților formate de ciocănitori. Eliminarea pe scară largă a molizilor colonizați de gândacul tipograf ar fi un factor de distrugere majoră a ariilor de reproducere a acestora. Or, situl Natura 2000 Puszcza Białowieska ar fi una dintre cele mai dense arii de distribuție a cucuvelei pitice și a minuniței. Faptul că concentrația cucuvelelor pitice este mai importantă pe acest sit decât concentrația sa medie în Polonia nu ar justifica faptul că se efectuează operațiuni de gestionare activă susceptibile de a perturba specimene și de a distruge cuiburi ale speciei menționate.
98. De asemenea, ar reieși din informațiile obținute că înlăturarea și tăierea au avut loc în perioada de reproducere a celor patru specii de ciocănitori și de cucuvele în cauză. Or, anexa din 2016 și decizia nr. 51 ar permite tăierea fără limitare în timp. O încălcare a interdicției de perturbare a acestor specii în perioada de reproducere nu ar fi, prin urmare, exclusă.
2. Republica Polonă
99. Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, Republica Polonă susține, în primul rând, cu privire statutul anexei din 2016, că PGF din 2012, ca și această anexă, este un „plan de gestionare”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate. Astfel, potrivit Republicii Polone, PGF ar fi un instrument tehnic pentru punerea în aplicare a PZO. Având în vedere că PZO nu s‑ar referi la un volum de extracție a lemnului pe teritoriul diferitor districte forestiere, ci doar ar indica locațiile de efectuare a operațiunilor necesare pentru nevoile conservării de specii și de habitate, aplicarea sa nu ar fi posibilă în lipsa unui PGF. Republica Polonă susține, în continuare, că evaluarea strategică a efectelor asupra mediului realizată în 2015 a demonstrat că punerea în aplicare a măsurilor de gestionare forestieră din anexa din 2016 nu ar avea niciun efect negativ asupra speciilor și habitatelor protejate din situl Natura 2000 Puszcza Białowieska și nici asupra coerenței și integrității acestui sit.
100. În speță, necesitatea de a crește volumul de lemn exploatabil menționat în PGF din 2012 ar rezulta printre altele din imposibilitatea de a realiza pe deplin măsurile de conservare menționate la acel moment în proiectul de PZO. Anexa din 2016 ar permite astfel îndeplinirea misiunilor de conservare care constau în limitarea răspândirii gândacului tipograf. În această privință, ar trebui subliniat faptul că nivelul de exploatare a lemnului menționat în anexa din 2016, și anume 188 000 m³, este net inferior nivelurilor înregistrate în PGF pentru perioadele 1992-2001 (308 000 m³) și 2002-2011 (302 000 m³). Comisia nu ar preciza motivul pentru care exploatarea lemnului la un nivel în mod clar mai ridicat era admisibilă anterior având în vedere obiectivele de conservare a acestui sit Natura 2000.
101. În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia lipsa de efecte prejudiciabile ale anexei din 2016 asupra integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska nu ar fi fost evaluată, Republica Polonă arată că, în conformitate cu ustawa o udostępnianiu informacji o środowisku i jego ochronie, udziale społeczeństwa w ochronie środowiska oraz o ocenach oddziaływania na środowisko (Legea privind accesul la informații privind mediul și protecția mediului, participarea societății la protecția mediului și evaluările efectelor asupra mediului), din 3 octombrie 2008(24), s‑a dovedit necesară o evaluare strategică a efectelor acestei anexe asupra mediului, având în vedere că directorul regional pentru protecția mediului din Białystok a considerat că este probabil ca punerea în aplicare a respectivei anexe să aibă un impact potențial asupra sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska. În consecință, anexa din 2016 nu putea fi aprobată decât după ce exista asigurarea că operațiunile prevăzute nu urmau să aibă un impact negativ asupra sitului. Astfel, ca urmare a evaluării efectelor asupra mediului, primul proiect de anexă, care a modificat volumul de exploatare a lemnului la 317 894 m3, a fost respins ca urmare a avizului negativ al directorului general pentru protecția mediului din Białystok. Exploatarea lemnului a fost în final limitată la 129 000 m3 în anexa din 2016, după o nouă evaluare care a demonstrat lipsa unui impact negativ semnificativ asupra integrității sitului respectiv. În consecință, după cum a recunoscut Comisia, a fost realizată o evaluare. Anexa din 2016 ar avea chiar un impact pozitiv semnificativ, cel puțin pe termen mediu, asupra unei serii de elemente vizate prin PZO din 2015, deoarece modificarea volumului exploatării ar fi indispensabilă pentru a pune în aplicare măsurile de conservare prevăzute în acesta din urmă. Pe de altă parte, această anexă nu ar prevedea uciderea intenționată, capturarea și nici perturbarea animalelor. Actuala stare de conservare a ariilor de reproducere și de odihnă ar fi menținută, conform dispozițiilor PZO din 2015.
102. Republica Polonă susține de asemenea că Comisia ar fi presupus, în realitate, în mod greșit că măsurile enumerate în anexa din 2016 ar cuprinde, în sine, un risc de efecte prejudiciabile asupra integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska. În această privință, Comisia ar fi omis să țină seama, cu evaluarea strategică a efectelor anexei din 2016, realizată în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate, de ansamblul datelor empirice, precum și de documentele științifice și istorice referitoare la acest sit Natura 2000, precum și de aspectul cel mai important al respectivului sit Natura 2000. Ar fi vorba despre constatarea că integritatea sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska a fost modelată timp de secole de mâna omului, prin efectul unei exploatări durabile a pădurilor. În special, starea și procentul de acoperire a habitatelor și a speciilor prezente la desemnarea sitului PLC200004 Puszcza Białowieska ca element al rețelei Natura 2000 ar fi rezultatul exploatării anterioare a pădurii Białowieża, și anume extracția lemnului din arboreturile plantate în trecut. În realitate, reducerea drastică, sub presiunea Comisiei, a exploatării lemnului în cadrul arboreturilor în curs de îmbătrânire în PGF din 2012 ar fi condus la dispariția arboreturilor, în special a molizilor. Întreruperea unei gestionări durabile a resurselor pădurii Białowieża ar fi favorizat răspândirea gândacului tipograf. În continuare, habitatele protejate ar fi început să sufere modificări. De exemplu, pădurea de stejar și de carpen, adică habitatul dominant, ar fi început să se transforme în mlaștini și în pajiști. Autoritățile poloneze ar fi elaborat, prin urmare, un program de reabilitare pentru a face față răspândirii gândacului tipograf, având ca punct de plecare un inventar global al stării habitatelor și a speciilor din cadrul sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska, ale cărui rezultate nu erau încă disponibile la data depunerii memoriului în apărare al Republicii Polone. În acest context, adoptarea anexei din 2016 ar constitui o încercare de a reveni la vechea metodă de gestionare.
103. În aceste condiții, întreruperea măsurilor de conservare ar fi cea care ar pune în pericol integritatea acestui sit Natura 2000 și continuitatea habitatelor care se găsesc în cadrul acestuia. Prin urmare, Comisia ar fi săvârșit o eroare întemeindu‑se pe caracterul fundamental al pădurii Białowieża și afirmând că speciile prezente în această pădure sunt specii caracteristice zonelor neafectate de activitatea umană. De exemplu, o specie precum fluturele auriu (Euphydryas aurinia), care era prezentă în trecut ca urmare a pășunatului regulat al animalelor, nu mai este prezentă de când s‑a pus capăt pășunatului.
104. Alegerea unei gestionări forestiere active ar fi adoptată de asemenea în alte state membre. Astfel, în Republica Austria ar fi fost pus în aplicare un program privind limitarea răspândirii gândacului tipograf în parcurile naționale și pe terenurile cu înaltă valoare naturală, în cadrul căruia interdicția de a efectua lucrări a fost menținută în „centre de biodiversitate”, protejând în același timp pădurile de producție învecinate prin utilizarea unor tehnici de gestionare forestieră. Ar fi, în general, recomandat ca terenurile pe care procesele naturale sunt protejate, cum ar fi parcurile naționale, să fie clar împărțite într‑o zonă liberă de intervenție și zone periferice, unde se vor întreprinde operațiuni pentru restrângerea răspândirii gândacului tipograf. Prin crearea de zone de referință, Republica Polonă ar fi pus în aplicare o abordare identică. Pe de altă parte, potrivit acestui stat membru, chiar în cazul în care ar exista efecte negative asupra dimensiunii populațiilor de ciocănitori cauzate de operațiunile de gestionare forestieră, impactul lor ar fi limitat, având în vedere că numărul de ciocănitori s‑ar putea menține la un nivel relativ ridicat, conform PZO pentru situl Natura 2000 Puszcza Białowieska. În plus, contrar celor susținute de Comisie, crearea de zone de referință nu ar putea fi în niciun caz considerată drept o admitere a existenței unor efecte negative asupra mediului ale operațiunilor efectuate sau ca o încercare de atenuare a efectelor unui asemenea impact.
105. Republica Polonă susține de asemenea că operațiunile prevăzute în anexa din 2016 sunt conforme cu PZO din 2015. Într‑adevăr, potrivit acestui plan, operațiunile de gestionare, precum sacrificarea și tăierile înainte de sacrificare, ar fi excluse în arboreturile unei specii compuse în proporție de cel puțin 10 % din specimene seculare. În aceste arboreturi ar fi avut loc doar tăieri sanitare în vederea eliminării lemnului de molid colonizat de gândacul tipograf. Lemnul uscat nu ar fi înlăturat din aceste arboreturi. În plus, nicio tăiere sanitară nu ar fi efectuată în rezervele naturale și în habitatele mlăștinoase și umede. Zonele care nu sunt vizate de tăierile sanitare ar reprezenta 7 123 de hectare, și anume 58 % din suprafața districtului forestier Białowieża. Republica Polonă subliniază că faptul că operațiunile prevăzute în anexa din 2016 ar avea ca obiect doar 5,4 % (și anume 3 401 hectare) din suprafața sitului în cauză a fost luat în considerare pentru a se decide punerea în aplicare a acestor operațiuni. În aceste condiții, evaluarea efectelor asupra mediului efectuată în 2015 ar fi exclus ca amenințarea potențială, identificată în PZO din 2015, legată de înlăturarea arborilor morți și muribunzi să se poată realiza.
106. Republica Polonă susține, în plus, în ceea ce privește coleopterele saproxilice, că nu se va efectua înlăturarea pinilor morți, care constituie habitatul gândacului curcubeu al pinului. În ceea ce privește populațiile de gândaci de scoarță roșii, acestea se concentrează pe plopul tremurător și pe frasin, conform studiilor efectuate între anii 2016 și 2017 pe aproape 12 000 de arbori analizați.
107. În această privință, Republica Polonă arată că inventarul efectuat începând cu luna aprilie a anului 2016 ar constitui primul proiect de această natură, în cadrul căruia diferite elemente constitutive ale biodiversității au fost evaluate obiectiv și verificat statistic, pe 1 400 de zone repartizate în cadrul unei rețele regulate, care se întinde pe întregul sit al pădurii Białowieża. În ceea ce privește Boros schneideri, cea mai importantă amenințare ar fi declinul pinilor în APS din parcul național printre altele. Referitor la Pytho kolwensis, la Phryganophylus ruficollis și la Rhysodes sulcatus, cea mai gravă amenințare ar rezulta din întreruperea afluxului continuu de lemn mort de mare dimensiune, care ar fi cauzat de moartea rapidă a arboreturilor mai bătrâne ca urmare a răspândirii gândacului tipograf.
108. Pe de altă parte, punerea în aplicare a tăierilor legate de înlăturarea molizilor morți ar avea un impact pozitiv asupra habitatului gândacului sihastru și al gândacului curcubeu al pinului, crescând accesul la lumină în pădure. În ceea ce privește celelalte specii (gândacul de scoarță roșu, Boros schneideri și Rhysodes sulcatus), molidul nu ar fi specia lor de habitat favorită. În prezent, pădurea Białowieża ar avea, în medie, aproximativ 64 m³ de lemn mort pe hectar. Având în vedere apariția continuă de lemn mort în peisaj, acest element ar garanta pe deplin siguranța habitatelor speciilor de coleoptere în cauză. Republica Polonă precizează că, în timpul procesului de evaluare strategică a efectelor asupra mediului, ar fi fost evaluat impactul operațiunilor prevăzute asupra tuturor elementelor protejate în cadrul sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
109. Potrivit Republicii Polone, trebuie de asemenea să se țină seama de suprafețele de referință, care nu ar viza nicidecum să compenseze sau să atenueze pretinsul impact negativ asupra operațiunilor de gestionare activă în cauză. Aceste zone ar fi fost stabilite în conformitate cu principiul cooperării loiale menționat la articolul 4 alineatul (3) TUE, în scopuri comparative în raport cu alte zone din pădurea Białowieża. Pe de altă parte, zonele de referință în cauză nu ar fi fost nicidecum stabilite aleatoriu. Localizarea lor ar fi legată de starea de conservare a habitatelor naturale și de lipsa necesității de a efectua misiuni de conservare care ar rezulta din PZO din 2015. Comisia nu ar putea nici să reproșeze autorităților poloneze faptul că nu au supus suprafețele de referință unei evaluări a impactului asupra mediului. Într‑adevăr, prin urmarea unui astfel de raționament, o critică identică ar trebui adresată întreruperii exploatării în întreaga pădure Białowieża, solicitată de Comisie.
110. În această privință, Comisia ar considera în mod greșit că inacțiunea are un impact pozitiv asupra biodiversității. Astfel, din rezultatele inventarului efectuat începând cu luna aprilie a anului 2016 ar reieși că, de exemplu, în zona de protecție strictă a Parcului Național Białowieża s‑a constatat prezența unei singure colonii de Boros schneideri, în timp ce pe teritoriul districtelor forestiere din Białowieża o astfel de prezență a fost constatată de 70 de ori. O situație similară ar exista în ceea ce privește o serie de alte specii.
111. În ceea ce privește luarea în considerare a celor mai bune cunoștințe științifice disponibile, Republica Polonă subliniază că, potrivit interpretării pe care o dă noțiunii respective, a făcut referire la circumstanțele concrete ale cauzei, luând în considerare toate punctele de vedere și ținând seama de constrângerile specifice sitului în cauză. De asemenea, aceasta a ținut cont de datele rezultate din evaluarea strategică a efectelor asupra mediului înainte de a pune în aplicare măsurile de conservare. Întrucât este vorba despre este un proces dinamic, ar continua să fie dobândite cunoștințe.
112. Republica Polonă precizează, în această privință, că pădurea Białowieża este un ecosistem unic și specific într‑o asemenea măsură încât rezultate studiilor cu privire la interdependența dintre diferitele organisme, realizate în alte ecosisteme, nu ar putea fi transpuse pur și simplu situației acestei păduri. Astfel, deși Republica Polonă admite că o parte din comunitatea științifică s‑ar opune prevenirii răspândirii gândacului tipograf prin tăierea arborilor colonizați, aceasta amintește că ar exista de asemenea o serie de studii științifice conform cărora lipsa unei intervenții împotriva gândacului tipograf în pădurea Białowieża ar genera tocmai probabilitatea ridicată de a surveni efecte grave și ireparabile în dauna habitatelor naturale și a habitatelor speciilor animale pentru conservarea cărora a fost desemnat situl Natura 2000 Puszcza Białowieska. Pe de altă parte, aceasta ar cita o publicație(25) potrivit căreia „reiese cu claritate din studiile plurianuale realizate în zonele permanente de studiu din parcul național Białowieża că protecția strictă ar trebui să constituie doar o completare, iar nu principalul element al strategiei de conservare și de menținere a unui nivel ridicat de biodiversitate”.
113. În ceea ce privește al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate și a articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări, Republica Polonă susține că anexa din 2016 este conformă cu PZO din 2015, care corespunde îndeplinirii obligației de a adopta măsurile de conservare necesare în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate. Anexa din 2016 ar constitui punerea în practică a acestor măsuri de conservare. Aceasta ar asigura menținerea sau restabilirea unui stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale sau a speciilor pentru care situl Natura 2000 Puszcza Białowieska a fost desemnat. Nepunerea în aplicare a acestor măsuri ar conduce la o degradare a unor importante habitate naturale protejate.
114. Astfel, măsurile de conservare activă prevăzute în PZO din 2015 pentru habitatul „păduri de stejar și de carpen subcontinentale” ar consta, printre altele, în adaptarea compoziției arboreturilor într‑un mod care să fie conform cu habitatul natural în cadrul arboreturilor dominate de plopi tremurători, de mesteceni, de pini, și, mai rar, de molizi. Aceste măsuri ar consta de asemenea în efectuarea de lucrări de îngrijire silvică și de conservare, cu scopul de a descoperi și de a trata vlăstarii și arborii izolați care aparțin speciilor foioase. Aceste măsuri ar fi fost direct transpuse în PGF din 2012. Cu toate acestea, executarea acestor măsuri de conservare activă ar fi corelată cu extragerea unei mase lemnoase.
115. Afirmațiile Comisiei privind lipsa de fundament a argumentului vizând menținerea populației speciei în cauză la nivelul indicat în formularul standardizat de date din 2007 (denumit în continuare „FSD”) și în PZO din 2015 sunt contrare fundamentelor „cunoștințelor ecologice” și bunului‑simț. Într‑adevăr, în cazul în care nivelul cantitativ al fiecărei specii protejate pe un anumit sit Natura 2000 ar trebui să crească în mod constant peste nivelul indicat în FSD, din aceasta ar rezulta o dereglare imprevizibilă a sistemului ecologic pe teritoriul în cauză. S‑ar ridica atunci problema nivelului acceptabil.
116. Modificările cantitative observate în cadrul unei părți din populațiile de specii protejate în pădurea Białowieża ar fi rezultatul unui acces crescut la hrană, legat de o perturbare pe termen scurt, și anume o răspândire la scară largă a gândacului tipograf. Pe termen mai lung, consecința firească a acestei situații ar fi o scădere accentuată. Dimensiunea populațiilor de ciocănitori sălbatice și de ciocănitori cu spatele alb s‑ar menține la un nivel relativ ridicat. Nu ar exista modificări cantitative brutale la frontierele parcului național, întrucât răspândirea gândacului tipograf nu ar prezenta pe teritoriul acestuia un caracter masiv. Această situație ar rezulta atât din proporția scăzută pe care o reprezintă molizii în cadrul acestor arboreturi, cât și din natura diferită a habitatelor forestiere. De aici ar rezulta că, în habitatele caracterizate de parametri diferiți, care condiționează tendința acestora de a suferi o răspândire masivă a gândacului tipograf, echilibrul dinamic ar putea fi menținut grație unor măsuri selecționate de gestionare forestieră.
117. Anexa din 2006 și decizia nr. 51 nu ar fi mai susceptibile să aibă un impact prejudiciabil asupra stadiului de conservare a anumitor specii de coleoptere saproxilice. Astfel, pericolul pentru speciile Phryganophylus ruficollis și gândacul curcubeu al pinului ar rezulta, în mod esențial, din limitarea și din eliminarea efectelor incendiilor. Alte specii, cum ar fi gândacul de scoarță roșu și Boros schneideri, ar găsi în pădurea Białowieża condiții bune de dezvoltare. În ceea ce privește Boros schneideri, amenințarea pe termen lung ar decurge din lipsa reînnoirii pinilor în Parcul Național Białowieża.
118. Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva habitate, Republica Polonă susține că toate speciile de coleoptere saproxilice prezente în situl Natura 2000 Puszcza Białowieska au nevoie, pe parcursul ciclului lor de viață, de arbori morți sau muribunzi și că este imposibil să se constate prezența stadiilor larvare ale acestora fără a aduce atingere acestui habitat. Pentru a asigura un stadiu de protecție adecvat, autoritățile poloneze ar fi adoptat un sistem de conservare pe termen lung a continuității habitatului acestor specii sub forma unei rețele de insule de plantații forestiere în rezerve și de zone de protecție în jurul speciilor protejate, în habitatele umede, în zona de referință și în partea permanentă și naturală de arbori morți în toate arboreturile din pădurea Białowieża. Eficacitatea acestei operațiuni ar fi demonstrată prin rezultatele inventarului realizat în 2016 de Instytut Badawczy Leśnictwa (Institutul de Studii Forestiere, Polonia).
119. Din aceste rezultate ar reieși că gândacul de scoarță roșu este o specie comună în ansamblul sitului pădurii Białowieża, mai puțin dispusă să ocupe molidul decât alte specii de arbori și pentru care arborii morți și muribunzi nu constituie un habitat esențial. În ceea ce privește Boros schneideri, aceleași rezultate ar arăta că este vorba despre o specie care preferă pinul, pentru care molizii morți sau muribunzi nu constituie un habitat esențial și care se găsește, în plus, răspândită în ansamblul pădurii Białowieża. Singura localizare controlată în situl pădurii Białowieża pentru Rhysodes sulcatus ar fi Parcul Național Białowieża. Toate localizările Phryganophylus ruficollis s‑ar găsi în situl Natura 2000 Puszcza Białowieska, aria esențială aflându‑se în Parcul Național Białowieża. Pe de altă parte, localizările în pădurile exploatate, definite pe baza informațiilor istorice, s‑ar găsi în zona de referință. În plus, cauza esențială a dispariției Phryganophylus ruficollis ar fi lipsa de lemn ars. De asemenea, prezența Pytho kolwensis nu ar fi fost semnalată în afara acestui parc național. Activitatea gândacului tipograf ar putea, în schimb, să amenințe continuitatea mediilor ocupate de această specie, și anume molizii morți, bătrâni, tăiați, în habitatele umede. În sfârșit, în ceea ce privește gândacul curcubeu al pinului, cauza principală a dispariției acestuia în Europa ar fi lipsa pinilor bătrâni morți în urma unor incendii, care constituie habitatul său privilegiat. Ca urmare a lipsei reînnoirii pinului în parcul național menționat, viitorul acestei specii nu ar putea fi asigurat decât în pădurile exploatate, în care pinul a fost reînnoit în mod artificial.
120. Pentru toate aceste motive, operațiunile prevăzute în anexa din 2016 nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra populației acestor specii. Menținerea acestora ar merge mână în mână cu continuitatea anumitor habitate care decurg din perturbări, cum ar fi incendiile. În caz contrar, doar intervenții de protecție activă ar fi în măsură să conserve habitatul acestor specii.
121. În ceea ce privește al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 5 literele (b) și (d) din Directiva păsări, Republica Polonă susține că evaluarea strategică a efectelor asupra mediului din anexa din 2016 a evidențiat că măsurile impuse pentru instituirea unui un regim general de protecție a tuturor speciilor de păsări care trăiesc în mod natural în stare sălbatică fuseseră luate și conțineau printre altele interdicția de a distruge sau de a produce daune în mod deliberat asupra cuiburilor sau a ouălor, de eliminare a cuiburilor și de perturbare a acestora în mod deliberat, în special în perioada de reproducere și de maturizare, dacă o astfel de perturbare este relevantă în contextul obiectivelor Directivei habitate. Din efectivele celor patru specii de păsări în cauză vizate de Comisie, constatate în situl pădurii Białowieża, în cadrul datelor care figurează în FSD, ar rezulta că nici prezența, nici modul de viață al vreuneia din acestea nu ar fi amenințate. Pe de altă parte, autoritățile poloneze s‑ar fi angajat să păstreze cel puțin 60 de perechi din fiecare dintre aceste specii. În plus, în ansamblul siturilor Natura 2000 din Polonia, este posibil să se constate efective ale celor două specii de ciocănitori mai importante decât cele care figurează în FSD.
122. În special, valoarea indicelui global al abundenței populațiilor de păsări forestiere ar fi crescut cu 25 % în perioada 2000-2014. Astfel, în conformitate cu principiile silvicole și cu orientările în vigoare pentru conservarea pădurilor, efectele negative ale activităților comerciale asupra biodiversității ar fi reduse. Astfel, alegerea de a lăsa pâlcuri de arbori bătrâni în spațiile defrișate, de a conserva arbori biocenotici, de a efectua tăieri complexe, de a lăsa plante purtătoare de semințe în zonele defrișate și de a folosi cât mai mult posibil regenerarea naturală ar fi benefică pentru păsări. Aceste principii vor fi aplicate în toate districtele forestiere ale Oficiului Pădurilor. Din anumite studii ar rezulta că tăierile sanitare nu ar avea, în general, niciun impact negativ asupra viețuitoarelor care trăiesc în scorburi și a altor specii forestiere de animale vertebrate.
123. Potrivit Republicii Polone, impactul pozitiv al răspândirii la scară largă a gândacului tipograf asupra supraviețuirii și a reproducerii ciocănitorilor nu ar putea fi decât temporar, întrucât, pe termen lung, aceasta ar conduce la dispariția celor mai bătrâne părți ale mlaștinilor. Datele disponibile ar arăta o pierdere a diversității și o diminuare a efectivelor speciilor care trăiesc în arborii găunoși în condiții de mortalitate a arborilor de 70-100 % în păduri de conifere. În schimb, în pădurile mixte, efectele negative asupra mortalității coniferelor ar părea să fie mai mici. Reducerea constantă a răspândirii gândacului tipograf ar putea fi un factor de menținere a unei situații relativ stabile în ceea ce privește populațiile de ciocănitori.
124. Republica Polonă susține de asemenea că fenomenul de colaps al populațiilor de carnivore ca urmare a penuriei de hrană ar fi un fapt dovedit științific. Or, Comisia nu ar fi prezentat date științifice care să repună în discuție scenariul prezentat de transformare a mediului după răspândirea gândacului tipograf. Ar fi imposibil să se prevadă doar gradul transformării, și anume cea care permite să se știe dacă scăderea efectivelor speciilor care beneficiază de proliferarea unei anumite specii de insecte se limitează la revenirea la situația anterioară propagării sau dacă, având în vedere dispariția hranei și imposibilitatea cariului de a coloniza alți arbori, efectivul de ciocănitori ca urmare a acestei scăderi este mai mic decât cel descris în obiectivele de conservare a sitului în planul operațiunilor de protecție.
125. Comisia ar ignora faptul că procesele naturale care se derulează în siturile Natura 2000 sunt procese pe termen lung. Or, o limitare permanentă a răspândirii gândacului tipograf, și anume o limitare a acoperirii sale teritoriale sau menținerea unei proporții mari de molizi în arboreturi ar putea fi o operațiune de protecție activă care să mențină o situație relativ stabilă în raport cu populațiile de ciocănitori, într‑o perspectivă pe termen lung. În pofida efectelor negative potențiale asupra populațiilor de ciocănitori, cauzate de operațiunile de gestionare forestieră în cauză, dimensiunea populației s‑ar menține la un nivel relativ ridicat, conform PZO din 2015, și eventualele modificări ale ariilor de repartizare a speciilor de păsări care decurg din modele predictive de schimbare climatică s‑ar eșalona de‑a lungul timpului. În consecință, efectul final al operațiunilor temporare puse în aplicare cu metodele aplicate în gestionarea forestieră ar putea permite remedierea diminuării importante anterioare a efectivelor de ciocănitori.
126. În ceea ce privește cucuveaua pitică, pierderea locurilor de reproducere ca urmare a eliminării de molizi pe 5 % din sit ar fi iluzorie. Astfel, această specie, care cuibărește în cavitățile săpate de ciocănitori, în general de ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos maior), o specie ale cărei efective sunt numeroase, nu manifestă vreo preferință în ceea ce privește specia de arbori în care se reproduce. Mai mult decât atât, cucuveaua pitică ar apărea adesea în medii degradate. Prezența sa ar fi, astfel, mai frecventă în partea amenajată a pădurii Białowieża decât în rezervația din exteriorul mediului forestier, fapt care ar permite atingerea obiectivului PZO din 2015, chiar în condițiile în care inventarul din sezonul 2016 ar fi evidențiat o distribuire inegală în districtul forestier Browsk în raport cu celelalte două districte. De asemenea, în ceea ce privește minunița, această specie ar ocupa adesea cavitățile săpate de ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius). Impactul eventual care decurge din eliminarea molizilor pe 5 % din suprafața sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska ar putea, prin urmare, să fie considerat ca inexistent pentru efectivele pe care le ocupă pădurea Białowieża.
127. Pe de altă parte, conform unor informații provenite din Finlanda, gestionarea forestieră prin rărirea de spații, cu condiția ca proporția tăiată să nu depășească 50 % din spațiul forestier într‑o perspectivă pe termen lung, nu numai că nu ar avea un impact negativ asupra acestor specii, ci ar conduce, prin creșterea accesibilității la hrană, la o creștere a reproducerii. În plus, dimensiunea populațiilor acestor specii ar crește și s‑ar extinde la noi zone. Aspectele pozitive ale gestionării forestiere ar fi menționate printre cauzele acestui fenomen. Arborii denumiți „biocenotici”, printre care arborii scorburoși, ar fi lăsați în moarte biologică. În consecință, locurile potențialele de cuibărit ale cucuvelei pitice și ale minuniței ar rămâne accesibile, cu atât mai mult cu cât PZO din 2015 prevede operațiuni care constau în „conservarea, în cursul intervențiilor de gestionare, a tuturor pinilor și brazilor care conțin cavități aparente, cu excepția cazurilor de pericol pentru public”.
IV. Analiza noastră
128. După examinarea admisibilității prezentei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, vom propune Curții să analizeze împreună primul și al doilea motiv invocate de Comisie, iar ulterior, împreună, al treilea și al patrulea motiv care depind de acestea.
A. Cu privire la admisibilitatea acțiunii
129. Republica Polonă a contestat, în observațiile sale scrise, admisibilitatea celui de al doilea, a celui de al treilea și a celui de al patrulea motiv ale acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor pentru motivul că Comisia ar fi extins obiectul litigiului în cererea sa introductivă față de ceea ce era invocat în faza precontencioasă și în special în avizul motivat.
130. Este cert că procedura precontencioasă se referea doar la decizia luată de autoritățile poloneze în momentul trimiterii avizului motivat, și anume anexa din 2016 referitoare la măsurile de gestionare forestieră limitate la districtul forestier Białowieża, în timp ce acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor se referă la întregul sit Natura 2000 Puszcza Białowieska și, astfel, la cele trei districte forestiere Białowieża, Browsk și Hajnówka, în care au fost extinse măsurile de gestionare forestieră prin decizia nr. 51 din 17 februarie 2017.
131. Cu toate acestea, Curtea a avut deja posibilitatea de a preciza că obiectul litigiului se poate extinde la fapte care au condus la neîndeplinirea obligațiilor, ulterioare avizului motivat, cu condiția ca acestea să fie de aceeași natură și să constituie același comportament precum cele menționate în acest aviz, pentru a se considera că acțiunea este admisibilă(26).
132. În speță, din documentele dosarului rezultă că măsurile adoptate de autoritățile poloneze în anexa din 2016 și în decizia nr. 51 sunt de aceeași natură, întrucât constau în autorizarea tăierii și înlăturării arborilor, printre altele în scopul combaterii răspândirii gândacului tipograf în ansamblul sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
133. Prin urmare, chiar dacă avizul motivat din 28 aprilie 2017 se referă numai la anexa din 2016, aprobată la 25 martie 2016, privind măsuri de gestionare forestieră limitate doar la districtul forestier Białowieża, trebuie să se recunoască admisibilitatea cererii introductive a Comisiei, care se referă de asemenea la decizia nr. 51 din 17 februarie 2017, având în vedere că aceasta a extins la celelalte districte forestiere Browsk și Hajnówka aplicarea unor măsuri de aceeași natură și constitutive ale aceluiași comportament(27).
B. Cu privire la temeinicia acțiunii
134. Cu titlu introductiv, trebuie remarcat faptul că dezbaterea nu se poate referi la caracterul primar sau natural al pădurilor din situl Natura 2000 Puszcza Białowieska, din moment ce este cert că acest sit a fost clasificat, la propunerea Republicii Polone, ca SIC, în temeiul Directivei habitate(28), prin Decizia 2008/25, adoptată de Comisie la 13 noiembrie 2007, și reprezintă de asemenea o APS pentru păsări desemnată în conformitate cu Directiva păsări. Mai mult, datele cantitative oficiale, care servesc drept referință în dezbaterea cu privire la habitate și la specii existente în aceste zone, au fost furnizate de Republica Polonă în FSD. Astfel, Directiva habitate și Directiva păsări sunt aplicabile litigiului, indiferent de calificarea pădurilor din situl Natura 2000 Puszcza Białowieska, și reglementează obligatoriu gestionarea forestieră a acestuia.
135. Prezenta cauză oferă din nou Curții oportunitatea de a preciza obligațiile care decurg din aceste directive și, mai exact, măsura în care planurile sau proiectele intră sub incidența articolului 6 alineatul (1) sau a articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate.
1. Cu privire la primul și la al doilea motiv
136. Prin intermediul primului și al celui de al doilea motiv, Comisia susține că Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6, alineatele (1) și (3) din Directiva habitate, precum și în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări.
137. Pentru a evalua temeinicia acestor două motive, Curtea va trebui să se pronunțe asupra aspectului dacă operațiunile de gestionare forestieră în cauză intră sub incidența articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate sau a articolului 6 alineatul (3) din această directivă și dacă, prin adoptarea și prin punerea în aplicare a măsurilor de gestionare forestieră conținute în deciziile în litigiu, pârâta a stabilit efectiv măsurile de conservare prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Directiva habitate și la articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări.
138. Într‑adevăr, Republica Polonă a susținut mai întâi că măsurile cuprinse în anexa din 2016 și în decizia nr. 51 constituie măsuri de conservare în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate, înainte de a lua în considerare de asemenea se pare cu titlu subsidiar, faptul că aceste măsuri pot intra sub incidența alineatului (3) al acestui articol.
139. Or, alegerea unei clasificări a deciziilor în litigiu o exclude pe cealaltă. Astfel, în timp ce articolul 6 alineatul (1) din Directiva habitate prevede că statele membre adoptă măsurile de conservare necesare pentru ariile speciale de conservare, alineatul (3) al acestei dispoziții stabilește condițiile privind planurile sau proiectele care nu sunt direct legate degestionarea siturilor protejate sau necesare acestora, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aceste situri, individual sau în combinație cu alte planuri și proiecte. În plus, Curtea a avut deja ocazia să se pronunțe cu privire la domeniul de aplicare respectiv al acestor dispoziții.
140. Trebuie, așadar, să se amintească în prealabil că, potrivit articolului 1 litera (e) din Directiva habitate, stadiul de conservare a unui habitat natural este considerat „corespunzător” dacă aria sa de extindere naturală și teritoriile care se încadrează în această arie sunt stabile sau în creștere și dacă structura și funcțiile sale specifice, necesare pentru menținerea sa pe termen lung, există și vor continua, probabil, să existe în viitorul apropiat. În acest context, Curtea a statuat că dispozițiile Directivei habitate urmăresc ca statele membre să ia măsuri de protecție adecvate pentru a conserva caracteristicile ecologice ale siturilor care adăpostesc acest tip de habitate naturale(29). În ceea ce privește în special articolul 6 din această directivă, Curtea a reținut, în lipsa unor dispoziții detaliate conținute în această dispoziție, că aceasta impune statelor membre o serie de obligații și de proceduri specifice care urmăresc să asigure menținerea sau, dacă este cazul, readucerea la un stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale și în special a ariilor speciale de conservare(30).
141. Curtea a precizat de asemenea că dispozițiile articolului 6 din directiva menționată trebuiau interpretate ca un ansamblu coerent în raport cu obiectivele de conservare prevăzute astfel, întrucât alineatele (2) și (3) ale acestui articol urmăresc asigurarea aceluiași nivel de protecție a habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, în timp ce alineatul (4) al articolului respectiv nu constituie decât o dispoziție derogatorie de la a doua teză a alineatului (3) menționat(31).
142. În lumina acestor principii este, așadar, necesar să califice măsurile prevăzute în anexa din 2016 și în decizia nr. 51 care constau printre altele în tăierea și în înlăturarea de arbori morți sau muribunzi.
143. În această privință, trebuie amintit, în primul rând, că este cert că districtele forestiere vizate de respectivele măsuri sunt arii speciale de conservare și SIC‑uri, desemnate de Republica Polonă, în care trebuie luate măsurile necesare pentru menținerea sau readucerea la un stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale și/sau a populațiilor speciilor pentru care situl a fost desemnat, în sensul Directivei habitate(32).
144. În al doilea rând, este la fel de cert faptul că măsurile în cauză au dus la pierderea unei părți din arboreturi(33). Rezultă că astfel de măsuri, prin însăși natura lor, nu pot constitui măsuri care asigură conservarea sitului Natura 2000 în discuție. Cu toate acestea, Republica Polonă invocă circumstanțe speciale, și anume o răspândire fără precedent a gândacului tipograf, de natură să aducă atingere integrității acestui sit Natura 2000, pentru a justifica deciziile luate începând cu anul 2016.
145. Or, rezultă din termenii litigiului că persistă o controversă științifică cu privire la aspectul dacă măsurile întreprinse astfel, pe de o parte, vor avea un efect asupra răspândirii gândacului tipograf și, pe de altă parte, ar constitui un mod de conservare adecvat a habitatelor protejate. În acest sens, se poate remarca faptul că programul de remediere din 25 martie 2016, intitulat „Program privind pădurea Białowieża ca patrimoniu cultural și natural al [UNESCO] și ca sit care aparține rețelei Natura 2000”, exprimă în mod explicit divergențe de opinie cu privire la acest aspect.
146. În plus, deși autoritățile poloneze au adoptat un PZO în anul 2015, în scopul de a prevedea măsurile necesare pentru conservarea sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska, din înscrisurile de la dosar reiese că, contrar celor susținute de Republica Polonă, anexa din 2016 nu poate constitui punerea în aplicare concretă a PZO, având în vedere că stabilește măsuri care sunt considerate prin acest PZO ca pericole potențiale pentru conservarea habitatelor și a speciilor protejate. Astfel, din observațiile Comisiei, care nu sunt contestate de Republica Polonă în această privință, reiese clar că, deși răspândirea gândacului tipograf nu a fost identificată ca un pericol existent sau potențial pentru menținerea unui stadiu corespunzător de conservare al habitatelor naturale și al habitatelor speciilor de animale și de păsări menționate în anexa 3 la PZO, în schimb, înlăturarea molizilor colonizați de gândacul tipograf este considerată în mod explicit, în această anexă, ca un pericol potențial pentru menținerea unui stadiu corespunzător de conservare al habitatelor și în special pentru protejarea cucuvelei pitice, a minuniței și a ciocănitorii de munte.
147. Astfel, măsurile care decurg din anexa din 2016 și din decizia nr. 51 nu pot fi considerate ca o punere în aplicare a PZO din 2015. În mod paradoxal, acestea au chiar drept consecințe potențiale îndepărtarea efectului util a acestuia din urmă sau chiar să permită autorităților poloneze să nu respecte dispozițiile sale(34).
148. Rezultă că astfel de măsuri nu pot fi considerate în niciun caz măsuri de conservare în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate. Rezultă de aici că Republica Polonă nu a pus în aplicare măsurile necesare pentru conservarea sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska în urma adoptării PZO din 2015. În aceste condiții, trebuie să se propună Curții să constate că Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin atât în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate, cât și al articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări și, în consecință, să declare că al doilea motiv invocat de Comisie este întemeiat.
149. În ceea ce privește primul motiv invocat de Comisie, acesta va trebui totuși să fie examinat de Curte întrucât Republica Polonă a susținut de asemenea că măsurile de gestionare forestieră avute în vedere în anexa din 2016 reprezentau planuri sau proiecte în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, pentru adoptarea cărora efectuase o evaluare a efectelor acestor măsuri asupra mediului în anul 2015.
150. Pentru a determina dacă măsurile prevăzute în anexa din 2016 și în decizia nr. 51 au fost adoptate și aplicate în conformitate cu cerințele articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, pare oportun să se reamintească, în primul rând, că această dispoziție prevede o procedură de evaluare prin care se urmărește să se garanteze, prin intermediul unui control prealabil, ca un plan sau un proiect care nu are o legătură directă cu gestionarea sitului respectiv sau nu este necesar pentru gestionarea sa, dar care l‑ar putea afecta în mod semnificativ pe acesta din urmă să nu fie autorizat decât în măsura în care nu va avea efecte negative asupra integrității acestui sit(35).
151. În al doilea rând, astfel cum a precizat Curtea, această dispoziție prevede organizarea a două faze. Prima impune statelor membre obligația de a efectua o evaluare corespunzătoare a efectelor unui plan sau ale unui proiect asupra unui sit protejat atunci când există o probabilitate ca planul sau proiectul respectiv să afecteze în mod semnificativ situl în cauză(36). În special, atunci când un plan sau un proiect care nu are legătură directă cu gestionarea unui sit sau nu este necesar pentru gestionarea sa riscă să compromită obiectivele de conservare a sitului respectiv, trebuie să se considere că acesta poate afecta respectivul sit în mod semnificativ. Aprecierea acestui risc trebuie realizată printre altele în lumina caracteristicilor și a condițiilor de mediu specifice sitului respectiv(37).
152. Cea de a doua fază, vizată la articolul 6 alineatul (3) a doua teză din Directiva habitate, care intervine ca urmare a evaluării corespunzătoare descrise la punctul precedent din prezentele concluzii, limitează autorizarea planului sau proiectului avut în vedere la condiția ca acesta să nu aibă efecte negative asupra integrității sitului vizat, sub rezerva dispozițiilor alineatului (4) al acestui articol(38).
153. Astfel, Curtea a statuat că faptul de a nu afecta integritatea unui sit, din perspectiva calității sale de habitat natural, în sensul articolului 6 alineatul (3) a doua teză din această directivă, presupune menținerea acestuia într‑un stadiu de conservare corespunzător, ceea ce implică menținerea durabilă a caracteristicilor constitutive ale sitului în cauză, legate de prezența unui tip de habitat natural, obiectivul de conservare a acestuia justificând includerea acestuia în lista SIC, în sensul directivei menționate(39).
154. Trebuie amintit de asemenea că Curtea a statuat că evaluarea efectuată în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate nu poate să prezinte lacune și trebuie să cuprindă constatări și concluzii complete, precise și definitive, de natură să înlăture orice îndoială științifică rezonabilă cu privire la efectele lucrărilor preconizate asupra sitului protejat respectiv(40). S‑a statuat de asemenea că această evaluare corespunzătoare a efectelor unui plan sau ale unui proiect asupra sitului în cauză presupune că trebuie identificate, făcând apel la cele mai relevante cunoștințe științifice în materie, toate aspectele planului sau ale proiectului în discuție care pot, per se sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, să afecteze obiectivele de conservare a sitului respectiv(41).
155. Curtea a arătat de asemenea că, în general, eventualele efecte pozitive ale dezvoltării viitoare a unui nou habitat, care urmărește să compenseze reducerea ariei și a calității aceluiași tip de habitat de pe un sit protejat, nu sunt decât dificil previzibile și, în orice caz, nu vor fi vizibile decât peste câțiva ani(42).
156. Prin urmare, este necesar să se examineze, în lumina acestei jurisprudențe, dacă faptele care justifică acțiunea sunt suficient de motivate. În opinia noastră, rezultă din simpla examinare a cronologiei deciziilor în litigiu și din coerența documentelor justificative prezentate că nu a putut fi efectuată evaluarea impusă de articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate.
157. În primul rând, reiese din elementele dosarului că, cu puțin timp înainte de adoptarea anexei din 2016 de modificare a PGF din 2012, autoritățile poloneze au adoptat PZO din 2015, din care reiese că tăierea și înlăturarea arborilor colonizați de gândacul tipograf reprezintă un potențial pericol având în vedere conservarea sitului Natura 2000 în cauză.
158. Deși reiese din dezbaterile din ședință că trebuie obținut un anumit echilibru între măsurile de gestionare activă și măsurile de gestionare pasivă pentru combaterea răspândirii gândacului tipograf în scopul de a îndeplini obiectivele de conservare vizate în Directiva habitate și în Directiva păsări, acest echilibru nu se reflectă nicidecum în dispozițiile deciziei nr. 51, întrucât aceasta permite punerea în aplicare a unor măsuri de tăiere și de înlăturare fără restricții a arboreturilor.
159. În plus, din elementele comunicate de Republica Polonă rezultă că, chiar în ziua adoptării anexei din 2016, autoritățile poloneze au adoptat de asemenea un program de remediere, intitulat „Program privind pădurea Białowieża ca patrimoniu cultural și natural al [UNESCO] și ca sit care aparține rețelei Natura 2000”, care avea în mod esențial ca obiectiv, astfel cum s‑a confirmat în ședință, evaluarea pentru viitor a efectelor măsurilor luate asupra conservării sitului, prin stabilirea printre altele a zonelor de referință în cadrul cărora nu ar trebui implementat nicio măsură de gestionare forestieră.
160. În al doilea rând, deși Republica Polonă a susținut, în observațiile scrise, precum și în ședință, că răspândirea gândacului tipograf între anii 2012 și 2015 se explica prin scăderea volumelor de exploatare stabilite la adoptarea PGF din 2012, rezultă totuși din elementele dosarului că volumele de exploatare constatate între anii 2012 și 2015 au fost identice cu cele din anii anteriori și că volumul de lemn extras din districtul Białowieża a rămas în realitate stabil în această perioadă. Astfel, nu se poate susține în mod valabil că răspândirea gândacului tipograf s‑ar explica prin reducerea volumelor de lemn exploatate între anii 2012 și 2015.
161. În al treilea rând, deși autoritățile poloneze arată că au efectuat o evaluare adecvată a efectelor anexei din 2016 asupra integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska, în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, rezultă din documentele din dosar că această evaluare a avut loc efectiv în cursul anului 2015, însă a avut ca obiect doar măsurile avute în vedere în anexa din 2016, care priveau doar districtul forestier Białowieża, iar nu, în consecință, pe cele cuprinse în decizia nr. 51 din 17 februarie 2017 în scopul extinderii, din punct de vedere geografic și cantitativ, a măsurilor de tăiere și de înlăturare a arborilor în ansamblul celor trei districte forestiere din pădurea Białowieża. Prin urmare, trebuie să se considere că efectele măsurilor de gestionare forestieră adoptate în decizia nr. 51 privind conservarea integritatea sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska în ansamblu nu au făcut obiectul niciunei evaluări. De asemenea, nu reiese nicidecum din documentele dosarului că eventualele efecte cumulative ale anexei din 2016 și ale deciziei nr. 51 au fost avute în vedere și evaluate de autoritățile poloneze(43).
162. În plus, din înșiși termenii acestei evaluări a efectelor anexei din 2016 asupra integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska reiese că aceasta a fost realizată pe baza unor date din 2012, iar nu pe baza unor date actualizate și la zi în 2015, după cum impun însă dispozițiile articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, astfel cum au fost interpretate de Curte(44). Astfel, la punctul 4.2 din acest document se precizează că „[d]ispozițiile referitoare la efectele asupra sitului Natura 2000 incluse în «evaluarea efectelor asupra mediului» pentru anii 2012-2021 nu trebuie, în principiu, să fie actualizate. Cu toate acestea, trebuie subliniat că operațiunile vor implica în principal arboreturile deteriorate”.
163. În sfârșit, rezultă din observațiile scrise ale Republicii Polone că un inventar al biodiversității prezent în situl Natura 2000 Puszcza Białowieska era încă în curs de realizare la momentul adoptării ultimei decizii în litigiu și al etapei precontencioase.
164. Având în vedere ansamblul acestor elemente, nu se poate considera că autoritățile poloneze s‑au asigurat, fie și numai în ziua aprobării anexei din 2016, că măsurile pe care aceasta le conținea nu urmau să aibă efecte asupra integrității acestui sit Natura 2000, ceea ce este suficient pentru a considera că primul motiv este fondat.
165. Cu toate acestea, vom preciza ceea ce justifică, în opinia noastră, îndepărtarea celorlalte argumente invocate de Republica Polonă. În primul rând, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței Curții, evaluările efectelor planurilor sau ale proiectelor asupra integrității siturilor în cauză trebuie să se realizeze în lumina celor mai bune cunoștințe științifice disponibile atunci când se adoptă decizia(45). Or, rezultă din elementele dosarului, precum și din dezbaterile din cadrul ședinței că la data adoptării deciziilor în litigiu persista o controversă științifică cu privire la metodele cele mai adecvate de combatere a răspândirii gândacului tipograf. Trebuie remarcat, în plus, că această divergență a opiniilor științifice se referea chiar la oportunitatea combaterii răspândirii gândacului tipograf(46) și că, potrivit unora dintre acestea, ar fi vorba despre un ciclu natural care corespunde tendințelor periodice specifice caracteristicilor sitului al cărui obiectiv de conservare a justificat desemnarea sa în lista SIC și ca APS.
166. Pentru aceste motive, nu se poate susține în mod valabil nici că evaluarea efectelor asupra mediului efectuată înainte de adoptarea măsurilor în litigiu îndeplinea cerințele articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, astfel cum au fost interpretate de Curte.
167. În al doilea rând, Curtea a statuat că articolul 6 alineatul (3) din această directivă include de asemenea principiul precauției și permite prevenirea în mod eficient a atingerilor aduse integrității siturilor protejate generate de planurile sau de proiectele avute în vedere de autoritățile competente pentru a autoriza realizarea măsurilor pe care le conțin. În această privință, Curtea a statuat că un criteriu de autorizare mai puțin strict decât cel prevăzut în dispoziția menționată nu poate garanta la fel de eficient realizarea obiectivului de protecție a siturilor urmărită prin dispoziția respectivă(47). Aplicarea acestui principiu în cadrul punerii în aplicare a articolului 6 alineatul (3) din directiva menționată impune autorității competente evaluarea efectelor proiectului asupra sitului în cauză având în vedere obiectivele de conservare și ținând cont de măsurile de protecție incluse în acest proiect, care urmăresc evitarea sau reducerea eventualelor efecte prejudiciabile cauzate în mod direct de acesta din urmă, pentru a se asigura că nu afectează integritatea sitului respectiv(48).
168. În speță, această evaluare nu putea fi finalizată, ținând seama de persistența controversei științifice, de măsurile de inventariere încă în curs la data luării deciziilor, precum și de obiectul deciziei nr. 52, care consta în stabilirea unor suprafețe de referință cu obiectivul, potrivit observațiilor orale ale Republicii Polone în cadrul ședinței, de a evalua evoluția caracteristicilor sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska chiar și în absența oricărei intervenții umane.
169. Având în vedere că, la momentul adoptării deciziilor atacate, realitatea și gravitatea riscurilor potențiale de prejudiciere a conservării și a integrității acestui sit Natura 2000 nu erau în totalitate identificate, evaluate și, eventual, înlăturate, autoritățile poloneze nu puteau adopta nici anexa din 2016, nici decizia nr. 51 fără a încălca de asemenea principiul precauției.
170. În al treilea rând, în ceea ce privește articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate, invocat de Republica Polonă în ceea ce privește riscurile de securitate publică care ar fi necesitat adoptarea deciziilor în litigiu, este necesar să se reamintească că, în calitate de derogare, această dispoziție trebuie interpretată în mod strict și nu se poate aplica decât după ce efectele unui plan sau ale unui proiect au fost analizate în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) al acestui articol(49).
171. Astfel, pentru a determina natura unor eventuale măsuri compensatorii care trebuie luate, trebuie identificate cu precizie efectele negative produse asupra sitului în cauză. Cunoașterea efectelor unui plan sau ale unui proiect, având în vedere obiectivele de conservare referitoare la situl respectiv, reprezintă o condiție prealabilă indispensabilă pentru aplicarea articolului 6 alineatul (4) din Directiva habitate, întrucât, în lipsa acestor elemente, nu poate fi apreciată nicio condiție de aplicare a acestei dispoziții derogatorii. Examinarea unor eventuale motive cruciale de interes public major și a existenței unor alternative mai puțin prejudiciabile necesită o evaluare comparativă în raport cu efectele negative produse asupra acestui sit de planul sau de proiectul avut în vedere(50).
172. Astfel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate, în ipoteza în care, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectuate potrivit articolului 6 alineatul (3) prima teză din această directivă, planul sau proiectul trebuie totuși realizat din motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, și în cazul în care nu există soluții alternative, statul membru în cauză ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerența globală a sistemului Natura 2000. Prin urmare, autoritățile competente pot, în acest context, să acorde o autorizație în temeiul articolului 6 alineatul (4) din directiva menționată doar în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la acest alineat(51).
173. În speță, rezultă atât din constatările precedente privind nerespectarea etapei prealabile de evaluare, întemeiată pe dispozițiile articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, cât și din lipsa altor documente specifice din dosar că autoritățile poloneze nu au evaluat utilizarea unor măsuri alternative sau compensatorii(52) în raport cu măsurile de gestionare forestieră adoptate și puse în aplicare pe baza anexei din 2016, precum și a deciziei nr. 51. În consecință, se poate de asemenea constata că, deși autoritățile poloneze au invocat motive de securitate publică în scopul de a justifica adoptarea și punerea în aplicare a măsurilor în litigiu, ale căror efecte negative sunt, prin urmare, implicit admise, nu au fost respectate prevederile derogatorii de la articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate.
174. Pentru toate motivele prezentate anterior, este necesar să propunem Curții să considere că primul motiv invocat de Comisie este întemeiat, la fel ca al doilea, având în vedere că, prin faptul că nu a respectat prevederile articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate și prin faptul că a pus în aplicare măsurile decise astfel, care nu pot constitui un plan de conservare în sensul articolului 6 alineatul (1) din această directivă, autoritățile poloneze nu și‑au îndeplinit obligațiile care decurg din aceste dispoziții, precum și din articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări.
2. Cu privire la al treilea și la al patrulea motiv
175. Prin intermediul celui de al treilea și al celui de al patrulea motiv, Comisia susține că Republica Polonă nu și‑a îndeplinit nici obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva habitate, respectiv al articolului 5 literele (b) și (d) din Directiva păsări, ceea ce va determina Curtea să analizeze aspectul dacă operațiunile de gestionare forestieră în litigiu sunt susceptibile să deterioreze sau să distrugă ariile de reproducere ale speciilor de coleoptere saproxilice și ale păsările sălbatice protejate în mod specific de aceste directive.
176. Constatările și considerațiile care precedă privind primul și al doilea motiv ne determină să concluzionăm că operațiunile de gestionare forestieră în cauză sunt în mod necesar susceptibile să conducă la o deteriorare a ariilor de reproducere ale speciilor protejate care trăiesc în situl Natura 2000 Puszcza Białowieska.
177. În consecință, se recomandă Curții să considere ca întemeiate al treilea și al patrulea motiv invocate de Comisie.
178. În consecință, rezultă din tot ceea ce precedă că propunem Curții să constate că, întrucât a adoptat și a pus în aplicare măsurile de gestionare forestieră conținute în anexa din 2016 și în decizia nr. 51 fără a se asigura că aceste măsuri nu urmează să aducă atingere integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska și prin faptul că a omis să asigure conservarea, precum și protecția habitatelor și a speciilor protejate, menționate în cererea Comisiei, pentru care acest sit a fost desemnat ca sit de interes comunitar și ca APS, Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (1) și (3) și al articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva habitate, precum și al articolului 4 alineatele (1) și (2) și al articolului 5 literele (b) și (d) din Directiva păsări.
V. Cu privire la cheltuielile de judecată
179. În temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată, iar Republica Polonă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
VI. Concluzie
180. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să se pronunțe după cum urmează:
1) Întrucât a adoptat și a pus în aplicare măsurile de gestionare forestieră conținute în anexa la planul de gestionare forestieră a districtului forestier Białowieża din 9 octombrie 2012, aprobat la 25 martie 2016 de Minister Środowiska (ministrul mediului, Polonia) și decizia nr. 51 a Dyrektor GeneralnyLasów Państwowych (directorul general al Oficiului Pădurilor, Polonia) din 17 februarie 2017 privind tăierea arborilor colonizați de gândacul tipograf și recoltarea arborilor care reprezintă o amenințare la adresa securității publice și care prezintă un risc de incendiu, în toate grupele de vârstă ale arboreturilor din districtele forestiere Białowieża, Browsk și Hajnówka, fără a se asigura că aceste măsuri nu urmează să aducă atingere integrității sitului Natura 2000 PLC200004 Puszcza Białowieska (Polonia), și prin faptul că a omis să asigure conservarea, precum și protecția habitatelor și a speciilor protejate, menționate în cererea Comisiei, pentru care acest sit a fost desemnat ca sit de interes comunitar și ca arie de protecție specială, Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (1) și (3) și al articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, precum și al articolului 4 alineatele (1) și (2) și al articolului 5 literele (b) și (d) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice.
2) Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.